Inteligența emoțională ne ajută să-i manipulăm pe alții

 Inteligența emoțională înseamnă abilitatea cuiva de a-și regla emoțiile în raport cu sine și cu alții și e asociată cu comportamentul prosocial și cu relații interpersonale mai bune. E considerată deci o abilitate pozitivă – dar e neapărat așa?

Pînă la studiul făcut de o universitate din Kyoto și publicat în PLOS ONE, nu se știa care e exact funcția inteligenței emoționale. Se credea că scopul acesteia e înțelegerea mai bună cu alții. Numai că în știința evoluționistă, orice abilitate are și o funcție egoistă și dacă aceasta nu e determinată, cunoașterea e incompletă.

Ipoteza de la care au pornit cercetătorii e că EQ (inteligența emoțională) are ca funcție manipularea altora pentru ca subiectul să-și atingă scopurile. Pentru testarea acestei posibilități, cercetătorii au implicat un voluntar într-un joc de laborator, punîndu-l în situația de a fi ignorat sau exclus de alții. Ostracizatul putea să încerce să se răzbune pe ceilalți jucători. Aceștia i-au făcut niște oferte în bani, la care ostracizatul putea să reacționeze rațional, acceptîndu-le sau irațional, refuzîndu-le, caz în care și el și ceilalți aveau de pierdut.

Pe parcursul jocului s-a descoperit că jucătorii cu inteligență emoțională mai mare (stabilită anterior prin teste) tindeau mai degrabă să-i recomande ostracizatului să-și inhibe răzbunarea și să accepte oferta, atunci cînd ei aveau o intenție mai slabă de a lovi din nou. Invers, i-au recomandat jucătorului să refuze ofertele cînd intenția lor secretă era să-l lovească din nou (excluzîndu-l încă o dată din joc; dacă ar fi acceptat oferta, nu mai putea fi exclus).

Concluzia e că inteligența emoțională nu e nici pozitivă, nici negativă, e doar un mijloc de a-i face pe ceilalți să ne ajute în scopurile noastre.