Inteligența copiilor cu autism e subestimată de testele standard

0

Nonverbal nu înseamnă incapabil. Un studiu pilot pe copii cu autism cu abilități verbale reduse sau inexistente sugerează că testul de inteligență potrivit poate releva potențialul lor ascuns. Rezultatele, publicate în numărul din 6 martie al revistei Molecular Autism, contribuie la dovezile în creștere care susțin ipoteza potrivit căreia testele de inteligență standard subestimează abilitățile anumitor copii cu autism.

 

de Rachel Kremen (tradus de Ana Dragu pentru 2elefanti.ro)

 

Teste alternative care pun accentul pe punctele forte ale persoanelor cu TSA – cum ar fi capacitatea de recunoaștere a pattern-urilor și acuitatea vizuală sunt mai probabil să ofere o imagine precisă și reală a abilităților cognitive ale acestor subiecți.

“Acest studiu arată că până și copiii cu autism care par slab funcţionali pot avea un potențial intelectual de care nu suntem conștienți, sau pe care îl subestimăm”, spune cercetătorul principal Isabelle Soulières, profesor asistent de psihologie la University of Quebec din Montreal.

Soulières și echipa ei au studiat 30 de copii cu autism care vorbeau foarte puțin sau deloc. Nici unul dintre acești copii nu a putut realiza “testul Weschler” (“Wechsler Intelligence Scale for Children”) – un test folosit pe scară largă care pune accent pe comunicarea verbală. Dar când oamenii de știință au folosit “Matricile Progresive Raven Color”, test bazat pe imagini, 65% dintre copii au obținut scoruri în limita normală, iar 10% au obţinut punctaje în percentila 90.

La acest test, participanților li se cere să completeze un set de matrice de tip puzzle, inserând piesa corectă într-un spațiu gol. Nu se oferă instrucțiuni verbale, evaluatorul nefăcând nimic altceva decât să indice gestual către spațiul care trebuie completat cu piesa potrivită.

Cercetătorii le-au administrat subiecților și “Children’s Embedded Figure Test”, care implică găsirea unor imagini ascunse și alte seturi de teste de identificare vizuală, în care i se cere copilului să localizeze un anumit simbol între mai multe simboluri asemănătoare. Rezultatele la toate cele trei teste au corelat pozitiv. Consistența scorurilor sugerează că testele bazate pe imagini pot releva corect nivelul intelectual al acestor copii – unul mai degrabă de natură spațială decât de natură verbală.

“Cred că dezvoltarea unor metode alternative pentru evaluarea copiilor cu autism ar putea conduce la descoperirea potențialului lor ascuns, având ca efect adaptarea modului în care acestora li se predă materia școlară”, spune Soulières.

Mi-e foarte ușor să cred că testele tradiționale subestimează unii copii cu forme severe de autism. Potențialul unei fete nonverbale pe care am întâlnit-o, Hanna Suzuki, în vârstă de 12 ani, a fost constant subestimat datorită abilităților ei verbale și motorii reduse. Ani la rând, profesorii au presupus că are un retard mintal semnificativ. La vârsta de 10 ani primea probleme de matematică de clasa a IV-a în ciuda faptului că – așa cum s-a dovedit ulterior – erau mult prea ușoare pentru ea. Utilizarea corectă a corpului și verbalizarea erau adevăratele obstacole.

În cele din urmă, anul trecut, Hanna a încercat o terapie numită “Rapid Prompting Method”. Această abordare, care învață oamenii să comunice prin intermediul tastării, relevă adesea faptul că elevii au învățat deja singuri să scrie și să citească. Într-un mediu sărac în stimuli, copiii învață gradual să se concentreze și să își coordoneze membrele suficient cât să le permită să arate cu degetul către litere. Apoi învață chiar și să tasteze.

Încet și laborios, Hanna poate să scrie acum propoziții pe iPad sau tastatură. Cu toate că se străduiește să nimerească tasta potrivită și să rămână concentrată, scrisul ei reflectă un limbaj inteligibil și în raport cu vârsta. Când am întrebat-o despre experiențele ei școlare, a scris: “Sarcinile erau sub nivelul meu”, referindu-se la lipsa de provocare. “Mă simțeam incapabilă”.

Hanna studiază acum algebra și îi plac lecțiile de știință potrivite vârstei ei. Ba chiar îi intervievează pe membrii comunității ei cu privire la locurile lor de muncă, în cadrul ședințelor de terapie. “Viața mea s-a schimbat major”, scrie ea. “Mă simt atât de încrezătoare”.

Acest articol a fost preluat de pe site-ul 2elefanti.ro.

 

Puteţi citi şi:

Autismul nu e o deficienţă – e un surplus mental

Mâini cuminţi. Copilul meu autist

Urăște-ți aproapele ca pe tine însuți

Ieri autist, azi schizofrenic. Despre cum a eradicat Statul Român autismul în rândul adulţilor

Legislația autismului a câștigat în IQ


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger