Întâmplări din Arca lui Noe: Revelion la Târgu Jiu

0

În 2002, apărea “Arca lui Noe. De la neolitic la Coca Cola”, o carte ca nicio alta, la care au lucrat treizeci de oameni, mai mult de doi ani. “Şi-au propus să salveze ceea ce alţii nu salvează. La întrebarea – ce scapi din foc, Rembrandt sau pisica? – au răspuns într-o voce: şoricelul. În absenţa oricărei metode, fiecare a urcat pe arcă ce-a poftit. Aşa a rezultat o arhivă în care prezentul este asumat pînă la os”, spune Irina Nicolau în volumul publicat de Muzeul Țăranului Român și Editura Ars Docendi. TOTB și MȚR v-au făcut o selecție “de sezon” din textele cuprinse în această culegere de viață povestită, carte care rămâne mereu deschisă și pe care, cu poveștile noastre updatate, o scriem în fiecare zi.

 

Textul nr. 42. Revelion la Tîrgu-Jiu

Participanţi. Au fost prezente aproximativ patruzeci de persoane, majoritatea studenţi sau proaspeţi absolvenţi de facultate.

Vestimentaţie. Un lucru s-a făcut remarcat din chiar primele cinci minute ale prezenţei mele acolo: erau de faţă două generaţii de tineri, una cuprinsă întrem douăzeci şi doi şi douăzeci şi trei de ani şi cealaltă cu patru-cinci ani mai vîrstnică. Şi asta s-a observat în primul rînd la nivel vestimentar, şi anume: cei vîrstnici etalau un aer festiv, prin faptul că se purtau, fără excepţie, sacouri şi cravate, de o parte, iar de cealaltă, fuste foarte scurte, fuste foarte lungi, rochii fără spate, mătăsuri şi pantofi cu tocuri foarte înalte. Grupul din care făceam parte purta cămăşi, pulovere, sacouri, dar cu blugi şi fără cravată. Într-un cuvînt, nu atît îmbrăcăminte sport, cît haine fără un accentuat aer de sărbătoare.

De remarcat că, spre dimineaţă, toaletele de seară au fost înlocuite cu pulovere şi blugi, iar încălţămintea comodă a venit să înlocuiască pantofii cu tocuri înalte.

Mîncare. Condiţia de participare la petrecere, în afara invitaţiei prealabile, a fost cotizarea cu suma de 10.000 de lei de către fiecare participant. Din suma totală s-au cumpărat fructe, răcoritoare, apă minerală, artificii, petarde, şampanie şi cafea. Obligaţia fiecărei persoane era să aducă de acasă mîncare, băutură sau ceea ce credea că e potrivit pentru a fi consumat în noaptea respectivă. Motiv pentru care s-a strîns o cantitate impresionantă de mîncare. Platouri întregi cu friptură, cîrnaţi şi alte preparate din carne. Platouri şi castronaşe de diferite forme şi mărimi cu salată boeuf, ornată cît mai artistic posibil. Farfurii cu icre şi mezeluri. Tăvi întregi cu prăjituri care se mîncau cu poftă, datorată dacă nu recunoaşterii vreunui fel de prăjituri, atunci curiozităţii. Torturi. Fructe, banane şi portocale. Băutură: apă minerală, Fanta şi Coca-Cola, vin alb sau roşu, cumpărat sau de casă, cognac şi şampanie.

La plecare rămăsese atît de multă mîncare încît oamenii nu ştiau unde să o mai plaseze ca să-şi recupereze vasele.

Decor. Petrecerea a avut loc în beciul unei case nou construite. Acest beci era o încăpere foarte mare în care se găseau două mese, cîteva scaune, cîteva calorifere electrice, aparatura muzicală şi nişte rafturi metalice înţesate cu mîncare. De remarcat următorul lucru: gazda a ales o manieră mai deosebită de a marca atmosfera de sărbătoare. Tot ce era bară verticală la rafturile cu mîncare era îmbrăcat cu felicitări potrivite sărbătorilor de iarnă: cu Moş Crăciun în sanie şi cu sacul în spate, cu copii adunaţi în faţa unui cămin şi privind la ciorapii agăţaţi de el, cu brazi împodobiţi şi înconjuraţi de multe, multe cadouri.

Atmosfera. Atmosfera a fost întreţinută cu muzică de diferite genuri, pentru multe gusturi şi preferinţe. S-a dansat tot timpul. S-au făcut poze, la cerere sau instantaneu. Diferenţa dintre generaţii a fost prezentă de la început pînă la sfîrşit, în sensul că au existat mereu două grupuri care au avut moduri diferite de a se distra, e adevărat însă că pe acelaşi fond. Entuziasmul, mai afişat sau mai puţin afişat, a marcat această diferenţă.

Momentul ,,12 noaptea”. Anul cel nou a fost întîmpinat cu şampanie, „La mulţi ani cu sănătate“, urări şi îmbrăţişări, petarde şi artificii.

Meteo. A nins toată noaptea ca în poveşti, astfel încît dimineaţa, cînd am plecat, stratul de zăpadă avea cîteva zeci de centimetri.

Am revenit a doua seară şi petrecerea a reînceput.

 

 

 

Acest fragment a fost preluat din volumul ARCA LUI NOE. DE LA NEOLITIC LA COCA-COLA,Materiale care destabilizează, volumul I, ediţia a II-a revăzută. Lucrarea de faţă reprezintă ediţia revizuită a volumului Arca lui Noe. De la neolitic la Coca-Cola (Editura Ars Docendi & Muzeul Ţăranului Romån, 2002).

 

Despre Arca lui Noe. De la neolitic la Coca Cola:

 

Ei, nici chiar aşa! / Cotrobăim, / iscodim, / răvăşim,/ răscolim,/ rîcîim, / pipăim, dar cu schepsis!/Destabilizăm, dar cu folos !/

Cine va lua în glumă această carte rău va face.

Au lucrat pentru ea treizeci de oameni, mai mult de doi ani.

Şi-au propus să salveze ceea ce alţii nu salvează. La întrebarea – ce scapi din foc, Rembrandt sau pisica? – au răspuns într-o voce: şoricelul.

În absenţa oricărei metode, fiecare a urcat pe arcă ce-a poftit. Aşa a rezultat o arhivă în care prezentul este asumat pînă la os.

Din documentele de arhivă, cinci inşi au compus cartea. Îi numesc în ordine alfabetică: Daniela Alexandrescu, Carmen Huluţă Mihalache, Cosmin Manolache, Irina Nicolau, Ciprian Voicilă

În ce a constat munca fiecăruia, nu veţi afla niciodată. Măsurătorile, într-o astfel de situaţie, sînt un gest meschin. Dintre noi, cel care şi-a dorit cel mai mult să se publice Arca a fost Ciprian.

Iar tu, Cititorule, eşti un coautor potenţial. Toţi avem o viaţă care poate fi povestită, avem ochi care văd, urechi care aud. Restul ţine de mobilizare. Urmează volumul doi, te aşteptăm.

Irina Nicolau


Închide ochii, dă-mi mîna, hai să bîjbîim. Trebuie să intrăm în sertarele oamenilor, în viaţa lor compartimentat şi secret, să le scrutăm papucii, cizmele, galoşii, botinele, să le deschidem frigiderele, cămările, dulapurile, maşinile de spălat, coşurile de gunoi, să-i vedem fierbînd, cocînd, mîncînd, defecînd, sărînd, pipărînd, ţindu-şi cu evlavie pîinea, hrănind pisicile şi porumbeii, plimbînd cîinii, punînd cărămizi pe maşina de gătit, frecîndu-şi oalele, lustruindu-şi argintăria, fumînd pe balcon, udîndu-şi florile, dormind pe jos, în paturi suprapuse, pliante, vînînd gîndaci şi ploşniţe, vomitînd în lifturi, drogîndu-se sub scări, cultivînd roşii în faţa blocului, jucînd table cu vecinii, sfredelind pereţii, distrugînd tot ce ating, bucurîndu-se de bibelouri şi mileuri, bătîndu-şi copiii şi covoarele, făcînd dragoste protejat, alăptînd, numărîndu-şi banii, îmbătîndu-se suav şi înjurînd tandru, blestemîndu-şi viaţa şi chemîndu-şi moartea, moştenind, vînzînd, cumpărînd, pălăvrăgind în delir, citind în profunzimea nopţii, trezindu-se din coşmare întortocheate, citind anunţuri, şomînd, idiotizînd, votînd, brodînd, cosînd, făcîndu-şi jurăminte, furînd din buzunare, tăcînd, orbind, suferind de prostată, cumpărînd ierburi de leac, bătînd mătănii, fermecînd, rugîndu-se şi făcînd liste fără sfîrşit.

Șerban Anghelescu

 

 


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger