Influențează religia epidemiile?

0

Credința religioasă poate modela comportamente umane în moduri pe care teoria evoluției nu le-ar putea prezice niciodată, spune David Hughes, specialist în biologie evoluționară de la Pennsylvania State University, SUA. În cadrul unei prezentări recente, Hughes și colegii săi au susținut că marile religii de astăzi au apărut simultan cu răspândirea bolilor infecțioase și au presupus că cele două s-au modelat una pe alta.

Aceeași dinamică se reflectă în modul în care oamenii din Malawi înfruntă epidemia de SIDA. Hughes este de multă vreme fascinat de puterea religiei de a face oamenii să se comporte altfel decât ar face-o de obicei și să-și extindă ajutorul și asupra celor care nu le sunt rude, chiar dacă asta îi costă mult pe ei înșiși. Un exemplu extrem este atunci când o persoană are grijă de un bolnav, riscând contractarea unei infecții și, cel puțin în vremurile de altădată, murind. Acest comportament nu prea are sens dintr-o perspectivă evoluționare, mai ales dacă persoana bolnavă este o rudă. Pentru biologii evoluționiști, spune Hughes, „întrebarea nu este dacă religia are dreptate la capitolul existenței unui Dumnezeu, ci mai degrabă cum se comportă oamenii atunci când cred că ar putea exista un dumnezeu”.

Alături de alți doi colegi, biologul a citit literatură istorică și a chestionat lideri religioși și alți experți în legătură cu epidemiile lumii și modul în care religiile tratează bolile. Cercetătorii au observat că între 800 și 200 î.Hr. orașele au înflorit, au apărut infecții capabile să ucidă două treimi dintr-o populație și au luat naștere câteva religii moderne. Fiecare dintre ele avea o abordare proprie asupra unor boli precum poliomielita, pojarul sau variola, o abordare care afecta modul în care oamenii răspundeau la epidemii – sistemul de credințe stabilea dacă oamenii fug din calea bolii sau încearcă să-i ajute pe cei care sunt bolnavi. În cazul creștinismului, de exemplu, într-ajutorarea celor bolnavi reprezenta un bilet spre Rai, așa că riscarea propriei vieți în cazul unei epidemii era încurajată pentru binele celorlalți.

Alte religii nu promovau însă acest altruism extrem. Învățăturile islamice negau existența bolilor contagioase, în ciuda unui număr mic de învățați arabi care gândeau altfel, așa că musulmanii găseau inutilă evitarea oamenilor bolnavi, iar accentul se punea pe grija pentru familie. Doctrina ebraică atribuia moartea voii lui Dumnezeu și promova ideea că numai acesta poate vindeca pe cineva, așa că exista mai puțină tragere de inimă în tratarea bolnavilor. Dacă religia influența răspunsul oamenilor la epidemii, epidemiile, la rândul lor, ar fi ajutat la modelarea religiilor. Când oamenii se simt amenințați, au tendința să găsească grupuri cooperative. Când oamenii s-au mutat în orașe, au fost nevoiți să-și găsească un înlocuitor pentru familie, iar religia a ajuns să joace acest rol, vremurile epidemice amplificând acest proces.

 

Sursa: Science

Foto: Reuters


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger