Industria muzicii caută secretul hiturilor în creierul adolescenţilor

0

Monitorizarea activităţii cerebrale a adolescenţilor se dovedeşte un instrument de marketing foarte preţios. Neuromarketing, mai precis. Pentru a se apropia cât mai mult de gusturile asculătorilor care alcătuiesc masele critice şi pentru a le livra următorul hit care să rupă topurile, declanşatorii sunt căutaţi direct “la sursă”. Data viitoare când ne vom surprinde bătând din picior pe cine ştie ce melodie idioată auzită întâmplător în autobuz, vom şti dacă şi-au făcut bine treaba.

“Am demonstrat ştiinţific că, într-o oarecare măsură, este posibil să folosim monitorizarea cerebrală a unui grup pentru a prevedea popularitatea culturală,” anunţă Gregory Berns, neuroeconomistul din fruntea Centrului Emory pentru – evident – Neuropolitici, care a realizat recend un studiu pentru a verifica această ipoteză.

Experimentul a început în 2006, când 27 de subiecţi – cu vârste între 12 şi 17 ani – şi-au lăsat creierele studiate în timp ce ascultau o selecţie de 120 de piese de pe MySpace, aparţinând unor muzicieni debutanţi. Fiecare dintre ei a fost rugat să acorde câte o notă fiecărei piese în parte. Trei ani mai târziu, una dintre acele piese a ajuns un hit care dădea peste cap publicul American Idol. Atunci a început investigaţia propriu-zisă a relaţiei dintre datele neuronale culese de la subiecţii adolescenţi şi gradul de popularitate a unei piese, iar între 2007 şi 2010 au fost colectate din ce în ce mai multe informaţii.

“Nu este tocmai un mecanism de anticipare a hiturilor, dar am descoperit o legătură semnificativă între răspunsurile cerebrale din grupul de adolescenţi şi vânzările pieselor respective,” explică Berns. Implicaţiile acestor conlcuzii încep să ridice probleme la nivelul influenţării fenomenelor culturale – cum vor folosi industria muzicii sau a divertismentului informaţiile despre reacţiile neuronale ale consumatorilor? Un element oarecum neobişnuit pe care studiul l-a scos la lumină a fost că notele acordate de fiecare asculător în parte pieselor nu au corespuns nici cu răspunsurile creierului în timpul audiţiei, nici cu evoluţia ulterioară a melodiei respective.

Sursa: Medicalxpress.com

Foto: Flickr / Amal Lad

 


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger