India a devenit una dintre cele mai mari industrii de mame surogat. 25 000 de cupluri vizitează anual țara, vizite din care 2000 de copii sunt înstrăinați.
În India există aproximativ 1000 de centre care mediază și contribuie la acest proces și care au, în total, o cifră de afaceri de 2, 3 miliarde de dolari. Majoritatea clienților sunt internaționali dar există și unele cupluri de indieni bogați care apelează la acest serviciu.
Sărăcia în India rămîne la fel de gravă deși a ajuns a noua cea mai mare economie din lume. Venitul anual mediu e de 1527 de dolari de persoană și 30% din populație trăiește sub limita sărăciei, stabilită prin convenție internațională la 1, 25 de dolari pe zi.
O femeie indiană își închiriază uterul pentru o sumă între 13 000 și 32 000 de dolari. Wesley J Smith, de la Discovery Institute’s Centre on Human Exceptionalism, numește această industrie colonialism biologic și consideră că e mai rău decît colonialismul de pînă acum, pentru că dacă pînă acum săracilor le era exploatată numai forța de muncă, acum și pîntecele femeilor sînt puse la muncă.
Deși este ilegală, și în România practica începe să prindă rădăcini.