Dacă pînă acum de dragoste s-au ocupat literatura, biologia, psihologia, sociologia, a venit şi rîndul economiei. Studiile de economiei ale relaţiilor sentimentale devin din ce în ce mai specifice, ajungînd să se ocupe şi de analiza orgasmului.
Profesorul Hugo Mialon de la Department of Economics al Universităţii din Emory, Atlanta, a adunat datele dintr-un sondaj făcut în 2000, Orgasm Survey, şi le-a sintetizat într-un „model al sexului raţional”.
Unul dintre fenomenele analizate a fost simularea orgasmului. Pentru „economia relaţiei”, femeile, dar şi bărbaţii, îşi transmit de multe ori (mai multe decît am vrea să credem) semnale false ca să-şi descrie nivelul de plăcere. Predispoziţia spre simulare e determinată de cîţiva factori:
-În primul rînd, dacă simularea cere prea mult efort (dacă partenerul e foarte perspicace şi se prinde uşor), e mai rar pusă în scenă.
-Bărbaţii de vîrstă mijlocie şi cei bătrîni sunt mai dispuşi să „joace extazul”decît cei tineri.
-În cazul femeilor, e diferit, cele tinere şi cele bătrîne sunt mai dispuse să simuleze decît cele de vîrstă mijlocie.
-Nivelul de educaţie mai ridicat favorizează simularea.
-Dragostea, fiind o combinaţie de altruism şi dorinţă de a fi împreună cu celălalt, creşte dispoziţia spre prefăcătorie.