Indiferența poate ucide. Voluntari la adăpostul de câini de la Glina, îngropat în zăpadă

1

8 Februarie 2012, București – capitală europeană, iarnă cumplită. ”Aflu de o acțiune a unui prieten, de ajutorare a unui adapost pentru câini, situat în apropierea Bucureștiului, lângă comuna Glina. Zăpezile căzute recent începeau să facă imposibil accesul îngrijitorilor la țarcurile în care înghețau sute de câini. Mă hotărăsc să ajut la lucrările de amenajare (deszăpezire și izolare a țarcurilor) propuse pentru sâmbătă și duminică,” scrie Vlad, unul dintre cei care și-a găsit timp și energie să meargă la Glina și să ajute la salvarea câtorva dintre animalele prinse de zăpezi. Citiți poveștile a trei voluntari și, dacă vi se pare o cauză bună, îi puteți ajuta căutând informații aici.

 


Vlad: ”După ultimul viscol năprasnic, zăpada reușește să îngroape complet adăpostul situat în mijlocul câmpului. Miercuri ajungem în apropierea adăpostului și suntem nevoiți să renunțăm la mașini, drumul fiind blocat de zăpadă și de cele două vole ce încercau să-l scoată la lumină. Încă de aici suntem întâmpinați de cateva exemplare patrupede curioase, ce se bucurau de libertate după ce au fugit ca să nu fie înghițite de zăpadă. Lucrătorii ne-au avertizat că nu avem pe unde să tercem, zăpada depășea bine 2 metri. După o scurtă escaladă și câteva sute de metri parcurși pe luciul câmpului înghețat, ajungem la adăpost. Din el se mai vedeau doar sârmele ruginite ale gardurilor ieșind o palmă din zăpadă. Peste tot erau deja oameni care săpau de zor ca să ajungă să scoată de sub zapadă înghețată câinii prinși în cotețe. O parte  au fost scoși, pentru alții a fost prea tarziu, au înghețat. Câțiva voluntari împart hrană uscată si apă. Nu e liniște deloc. Câinii, acum liberi, se incaieră, manâncă, iși încălzesc oasele în baraca îngrijitorilor sau inspectează tacit acțiunea deszăpezirii. Oamenii nu sunt destui, lopețile ieftine, iar ziua scurtă. Ne apucăm de treabă, rupem câteva lopeți în încercarea de a ne croi drum spre cuștile unde probabil mai rezistă niăte câini. Numărul mic de oameni, raportat la volumul mare de muncă, vremea ce ne biciuie, zăpada tasată și înghețată, ne face înaintarea foarte anevoioasa. Ne trebuie mai mulți oameni, chiar dacă vin pentru zece minute de dat zapada. Tu vii? E joi și încă mai este nevoie de ajutor, unii mai respiră.”

Simona: ”Eu am plecat cu ultima mașină de la Dristor la 5.30 și am ajuns la adăpost în jur de ora 6. Drumul este ok, fără probleme. Chiar și cel de pe câmp este curățat în cea mai mare parte. La un moment dat nu mai este curățat și se lasă mașina acolo, după care se mai merge pe jos cca 10 min tot pe un drum pe câmp – fără dificultate. Când am ajuns se întunecase și acolo nu este lumină, ceea ce îngreunează lucrurile. Recomand celor care vor să meargă după ce se înserează, să aibă neapărat lanternă, de preferat frontală, pentru că lasă mâinile libere. Mai erau 3 femei și un bărbat, una din femei mi-a spus că este acolo de la ora 12. Situația este într-adevăr dramatică, greu de imaginat. În unele țarcuri zăpada este de 1.5-2 m, chiar mai sus decât gardul înconjurător și cuștile sunt îngropate sub zăpadă, unele cu câini în ele, probabil nu au reușit să iasă sau au fost prea speriați de viscol și au rămas în cușcă și i-a acoperit. Persoanele care se ocupă de adăpost și voluntarii care merg mai des cunosc câinii după nume și în ce țarc stau, iar atunci făceau un bilanț al câinilor pe care îi considerau dispăruți și mergeam să săpăm unde știau ca este țarcul lor, în zona cuștii, ca săv edem dacă nu sunt prinși în cușcă sub zăpadă. Unele cuști erau goale, într-o cușcă dublă am găsit doi câini în viață și i-am scos de acolo cu oarece dificultate, pentru că unul era foarte speriat și se trăgea înapoi. Nu știu cum au respirat și cum au rezistat îngropați sub zăpadă, atâta vreme dar ne-am bucurat cu toții enorm să-i vedem că trăiesc. Chiar am simțit că a meritat tot efortul. Recomand celor care merg să aibă propriile lopeți și foarte util este un hârleț, pentru că zăpada este ușor întărită. Situația este rea și la țarcurile unde nu sunt acoperite cuștile cu zăpadă, pentru că a intrat zăpada în cușcă și s-a întărit, iar câinii nu mai pot intra, la fel paiele dinăuntru sunt pline de zăpadă. Câinii sunt foarte înghețați, speriați, dezorientați, înfometați. Nu știu cum au rezistat acestei nopți la -19 grade . Nu sunt agresivi. Au venit să-i mângâiem și s-au lipit de noi, probabil să se încălzească, nu știu. Problema este că merg foarte puțini oameni să ajute și ar fi nevoie de un efort simultan al câtorva zeci de persoane, după părerea mea. Și de un adăpost mai solid, desigur.”

Cătălina: ”1. Ieri a fost ziua mea și am rugat oamenii să aducă, în loc de cadouri pentru mine, mâncare pentru căței. Am strâns 6 kilograme de mâncare și vreau să anunț că ele sunt disponibile pe Luterană, cine e în zonă și va merge la Glina poate trece să le ia de la mine de acasă!

2. Am contact de la un mare distribuitor de mâncare, care poate fi solicitat pentru sponsorizare sau, măcar, reduceri semnificative la achiziție.

3. Eu nu știu dacă reușesc să ajung la Glina curând, însă îmi face bucurie să contribui și asa, de la distanță.”

 

Foto: Laura Matei


Un comentariu

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger