India prin ochii unei bucurestence

31

O cheama Mihaela si a terminat candva facultatea de geografie. A vazut Europa, China si Hong Kong. In rest, este angajata la o firma de soft din Bucuresti, asa ca majoritatea timpului si-l petrece la birou. Are 40 de ani, dar nu suficient de multi incat sa nu mai creada in visuri. Va fi in India intre 29 septembrie si 22 ocotombrie, o mare parte din aceasta excursie fiind planificata pentru regiunea Rishikesh, mai precis intr-un ashram renumit al zonei – Parmath Niketan. Ne va trimite constant poze si ganduri din aceasta zona spirituala a Indiei.

Text scris de Mihaela (cititoare TOTB)

Ideea “India” este o idee veche, nici nu are rost sa mai zic de cand. M-au impresionat acum ani de zile scrierile lui Mircea Eliade despre India, istoria ei de peste 5.000 de ani, cartea lui E.M. Forster, “O calatorie prin India” – o incredibila poveste din timpul colonialistilor englezi – , m-a impresionat profund viata lui Mahatma Gandi, apoi o groza de povesti legate de spiritualitate si mistere, de viata si exilul lui Dalai Lama, de saracia ingrozitoare in care indienii traiesc fericiti si impacati, de bogatia incredibila in care traiesc altii…Mereu mi-am pus intrebarea: cum exista contraste asa mari pe acest taram al Globului?

Asadar, m-am gandit sa las deoparte pentru un timp Bucurestiul, scaunul de birou de la serviciu si sa incerc sa aflu plecand pentru o luna acolo, incercand sa traiesc in orase mari, New Delhi, Agra, intr-un ashram dintr-un oras mic, la poalele muntilor Himalaya, in orase ca Badrinath si Kedarnath, la peste 3.500 m altitudine. Stiu ca nu e foare usor, e prima oara cand ma incumet a ajunge acolo, si pentru mine e o experienta noua, nu este o excursie organizata de vreo agentie de turism, nu am ghizi si nici vreun curaj iesit din comun, dimpotriva chiar 🙂

Nu sunt jurnalista si nici nu am mai scris cuiva dintr-o calatorie de genul asta, asa ca am sa va rog sa fiti ingaduitori cu mine pe tot parcursul scrierilor mele. Am sa incerc sa va ofer fotografii, pareri, idei, simtiri despre India. O sa incerc sa fiu cat mai mult cu voi, impartasindu-va cat mai multe si incercand sa fiu obiectiva, atat cat se va putea. Cred ca India este o tara inca necunoscuta de multi dintre voi si, bineinteles, si de catre mine, de aceea m-am gandit sa o descoperim impreuna.

Asa ca mi-am luat viza de la Ambasada Indiei pe 2 luni, bilet de avion, cazari prin orasele importante si invitatie la ashramul himalayan, m-am vaccinat regulamentar impotriva febrei tifoide si mi-am luat pastilele pentru malarie. Dupa o calatorie de peste 6 ore jumate cu avionul de la Helsinki, am ajuns in cele din urma in Delhi…

M-a pocnit in cap o caldura de peste 30 de grade, iar eu eram imbracata bine, cu hanorac si ghete, ca de, tocmai plecasem de la 10 grade din Finlanda. M-a asteptat la aeroport un domn pe nume Sandi, vorbisem inca din Bucuresti cu cineva pentru a inchiria o masina pentru zona Delhi, Agra, Jaipur; m-am gandit ca altfel nu am sa reusesc sa ma descurc singura in aglomeratia cea mare si bine am facut! Incredibil de aglomerat, si asta inca de la ora 6 dimineata.

Pe drumul de la aeroport si pana la hotel, m-au trecut tot felul de traspiratii reci si calde…stiam la ce trebuie sa ma astept, dar eram socata, o multitudine de corturi de o parte si de alta a drumului, o groaza de puradei in jurul lor, mai mult dezbracati decat imbracati, unii dormeau intinsi, dar nu in corturi, ci pe langa ele, altii spalau lucruri in niste cazane de fier, mancau pe jos sau isi faceau nevoile, o mizerie greu de descris si cred ca nici nu as avea cum sa descriu, pentru ca primul lucru e sa iti pierzi cuvintele, sa devii mut si sa privesti! Te gandesti apoi…ce caut eu aici?!…pe urma te calmezi si iti continui drumul, linistindu-te singur ca sunt si lucruri frumoase de vazut. Domnul Sandi a inceput sa se scuze oarecum ca nu este permisa in zona constructia locuintelor si de aceea exista corturi in care stau oameni. Dar domnu’ indian nu prea stie de unde vin…de fapt stie, dar spune ca Helsinki este capitala Romaniei 🙂

Am ajuns la hotel si mi-am dat inatlnire cu domnu’ indian dupa pranz, pentru ca nu mai eram in stare sa judec…trebuia sa dorm cateva ore si sa incerc sa privesc altfel.

Dupa ora 13, m-am aventurat in masina, nu pe jos…trebuie sa fii cu adevarat curajos sa faci asta in Delhi daca esti singur…spre cateva puncte pe care m-am gandit sa le vad, cum ar fi mormantul lui Mahatma Gandhi, unde pentru a-l vedea, trebuie sa traversezi parcul descult (a fost ingrozitor de fierbinte asfaltul!), Qatab Minar, cel mai inalt minaret de caramida din lume, cu, care se mandresc mult indienii ca are peste 1.000 de ani vechime…remarcabila constructie, intr-adevar!… templul Baha’i in forma de lotus, unde vin si se roaga toate religiile pamantului si moscheea Jama Masjid din Old Delhi, poleita cu aur inauntru si in afara si in care, din nou, trebuie sa intri descaltat si cu baticul lor pe cap indiferent daca esti femeie sau barbat. In moschee, cantareti si credinciosi, majoritatea hindu si musulmani, toti intr-o ruga si intr-o plecaciune. Langa moschee, un lac cu apa sfanta (asa spun ei) si plina cu pesti de toate felurile si culorile, unde lumea se spala pe fata sau bea…uff, mi-e greu sa fac si eu asta, asa ca ma indrept spre iesire.

Toata lumea spune ca este ieftin in India, dar se pare ca nu este chiar asa. Oricum, o cartela de telefon cu 350 rupii credit costa 750 rupii, adica in banii nostri 53 de lei, o masa la un restaurant indian modest m-a costat 500 rupii, adica vreo 35 lei, fructele, insa, in marea lor majoritate, sunt ieftine. Aaaa, si sa nu mai vorbim ca aici totul este pe baza de “tips”, la modul: unul iti deschide usa, unul iti duce bagajul, unul iti deschide usa camerei, unul iti face curat, unul iti rezerva masa pentru micul dejun, unul iti aduce o foaie cu userul si parola de internet si mai pot continua…oricum toti, da toti, vor tips! Si unii chiar stau cu mana intansa pana le dai, deci trebuie sa ai pregatit mereu marunt, un buzunar cu multe bancnote de 5 si 10 rupii :)) Doar daca stai in camera cu usa inchisa, poate ai sansa sa nu iti ceara cineva tip…altfel, apar mereu si mereu. “Where are you from?” “Beautiful country!”, asta inainte de a incepe sa le zici de unde esti 🙂 Faptul ca sunt un strain picat acolo si, pe deasupra, si femeie parca i-a activat pe toti in a-mi cere bani.

Din prima zi am ramas in cap cu un praf incredibil, o caldura pe masura, o multime de oameni saraci care dorm pe strazi, o aglomeratie cum greu iti poti imagina, cateva constructii remarcabile cu o vechime impresionanta, o agitatie cu politie multa din cauza jocurilor olimpice ale Commonwealth-ului, care incep pe data de 3 octombrie, miros continuu de curry (parca si limonada de lamaie avea acelsi gust)…

Probabil ca inca nu m-am dezmeticit; maine ma duc la Agra sa vad Taj Mahalul si apoi Jaipur (orasul roz). O sa va trimit cateva poze.

Cititi si:

La poarta Taj Mahalului

Tags:



31 de comentarii

  1. E jenant. Hindu si musulmani rugandu-se intr-o moschee. Domnisoara care e absolventa de geografie a auzit vreodata de Kashmir? Pakistan ii spune ceva? Nu mai publicati toate enormitatile, va rog.

    • Mi se pare mai mult decit interesant reportajul despre India inceput de dna Mihaela.

      Ca se pot strecura anumite greseli in reportaj se prea poate, dar nu sint facute in nici un caz cu rea-vointa.

    • La moscheea respectiva m-a dus domu’ indian care este hindus. L-am intrebat in mod special daca este doar pentru musulmani si mi-a zis ca nu. Poate veni aici oricine pentru a privi, inchina, canta sau scalda. Mai multe nu stiu sa iti zic 🙂

      • “parca i-a activat pe toti in a-mi cere bani.”

        stai linistit Mihaela care lucrezi in IT, acea mare de puradei in curu gol, aia 100 o sa iti faca tie concurenta in IT cand o sa atinga varsta de 18 ani.

        si asa de saraci incat o sa accepte proiecte pentru 100 euro si pe tine o sa te dea afara.

    • Pentru a potoli setea de sange a nemiloasei zeite Kali, practicantii sectei Thugee din India au dezvoltat inca din anul 1500 o practica religioasa prin care oamenii erau jertifi pe altarul acesteia. Cele mai multe victime erau ucise prin strangulare in timpul ritualurilor. Se aproximeaza ca 2 milioane de oameni i-au cazut victime de-a lungul timpului. Numai in anul 1800 au fost curmate circa 20 000 de vieti, pana cand interventia autoritatilor britanice a pus capat acestor practici. Numarul victimelor s-a diminuat, desi in 1840 un membru Thugee era judecat pentru uciderea a 931 de oameni. In prezent, anumiti preoti hindusi inca mai practica acest ritual, insa locul oamenilor pe altarul jertfei a fost luat de capre.

  2. Pprimul comentariu : pentru ei esti un ATM. Faptul ca esti alb face din start ca preturile sa fie duble – asa ca negociaza totul, fa galagie. Daca faceai galagie luai cartela cu 350 de rupii nu 750. Un restaurant la 500 de rupii consumatia nu poti zice ca e unul modest, dar sincer sa fiu, nu stiu daca stomacul tau ar rezista la un restaurant din categoria “modest”. Un indian get-beget mananca cam cu 10-20 rupii o masa. Ps: legat de corturi – oamenii aia locuiesc pe marginea drumului nu ca nu e permisa constructia, ci pentru ca n-au bani sa-si construiasca una(fie ea si din chirpici)
    in rest numa bine

  3. True, true, true! M-am intors recent dintr- calatorie in india de o saptamana sia avut celasi soc de la inceput. Trebuia sa ajung in Mumbai, cu escala in New Delhi dar nimeni nu ma anuntase inainte ca aeropprtul international si cel domestic sunt 2 aeroporturi separate aflate la 8 km distanta, fara conexiune interna intre ele. Evident ca sa ajung de la unul la celalat a trebuit sa imi iau frumos bagajul, sa ies afara din aeroport si sa iau “local transportation” care inseamna un autobuz antic si murdar, fara ac, cu niste ventilatoare montate ici si colo pe tavan care nu functionau. Drumul a fost in soc! Pe langa mirosul insuportabil de mizerie, vaca care statea in mijlocul intersectiei si se uita la traficul infernal, purandeii mai toti dezbracati carr fugeau prin noroi, pe soferul meu de autobuz putin il durea ca eu pierd conexiunea la avion. Intr-un final am ajuns la terminalul respectiv unde trebuia sa stii din timp compania cu care zbori si au inceput rundele nenumarate de controale de securitate. Un sfat bun pt cei ce zboara pe New Delhi si au conexiuni, rezervati-va minim 2 ore jumate intre zboruri casa nu apara surprize!

  4. In India daca esti mai deschis la ten toate preturile cresc in fata ta de cateva ori.. daca n-ai stapaniere de sine, nu reusesti sa treci peste anumite bariere mentale… “tips” daca ii servesti odata , nu mai scapi deloc pentru ca se anunta intre ei…oricum o calatorie pe care si eu, care am vizitat mai multe continente mi-a fost cea mai impresionanta!

  5. Frumos! Este o idee buna, mai ales ca nu multi dintre noi vor ajunge vreodata acolo si in plus cred ca articolele tale vor fi folositoare si celor care vor vrea sa mearga acolo, sa stie la ce sa se pregateasca 🙂
    Asteptam cat mai multe impresii si poze !!!

  6. Puradei sunt in Ro. Cei de acolo sunt copii. Eat Prey and Love este o carte si mai de curind un film cu Julia Roberts are chiar subiectul asta, O femeie intre doua virste isi cauta la un Ashram din India legatura cu Dumnezeu. Il gaseste in partea treia a cartii in patul unui brasilian divortat stabilit in Bali. Astept continuarea.

  7. Felicitari pentru articol, sper la mai multe initiative de acest fel.

    Imi dau seama ca totul este un soc pentru tine saracia in care traiesc majoritatea indienilor in comparatie cu cei din casta de sus care traiesc intr-o opulenta incredibila (vei vedea mai tarziu poate).

    Poate fi si o palma data “yoghinilor” care cred ca in India este raiul pe pamant, ca evolutie spirituala. Te-as ruga sa ai grija in ce experimente te implici cand vei sta in ashram, s-ar putea sa te afecteze mai mult decat crezi.

  8. Am fost in India de 3 ori de fiecare data in Bangalore. E drept ca prima data resimti un soc : multa mizerie, contraste intre bogatie si saracie. Cel mai acut resimiti aglomeratia , foarte multi oameni, saraci in cea mai mare parte. Dar in vizitele urmatoare am putut sa vad si parti bune : istorie si cultura, prietenia indienilor . Si incepi sa-ti dai seama de puterea unei tari cu mai mult de 1 miliard de oameni.
    Dupa parerea mea India este o tara ieftina. Cu 400-500 de rupii poti sa mananci foarte bine la un restaurant foarte bine cotat. Un ziar poti sa-l iei cu 2-4 rupii (ziare color cu mult mai multe pagini decat ce avem noi), minutul de telefonie mobila costa 1-2 rupii, etc. 1Euro aprox 65 rupii.
    Este drept ca trebuie sa te targuiesti pentru aporape orice. Vazandu-te alb iti cer de la inceput pret dublu.
    Eu nu m-am lovit de problema bacsisului. Cu mana intinsa intalnesti doar cersetorii pe strada sau in intersectii. E drept ca pentru o treaba sunt angajati 4 oameni in loc de unul, dar asta se datoreaza faptului ca sunt foarte multi si sunt platiti cu salarii foarte mici.

    • Multi dintre locuitorii din triburile din Bangalore lucreaza din greu o zi intreaga pentru 50 rupi, care ar insemna 3 lei. Casele sunt formate dintr-o singura incapere, de dimensiuni foarte reduse (4mp): aici au bucataria, dormitorul, tot. Intr-o astfel de casa locuiesc cate 4-5 oameni.Datorita fapului ca ei sunt foarte murdari si sunt purtatori de microbi, ai nevoie de protectie astfel trebuie folosite manusi medicale si o masca medicala.In India strazile sunt foarte murdare, magazinele alimentare sunt lipsite de igiena. Oamenii nu au o igiena personala, gunoiul este aruncat la voia intamplari (aproximativ aceiasi situatie este si in orase).
      Am facut mai multe vizite pastorele in astfel de triburi. Am intalnit situatii extreme de dificile: o casa de dimensiunile descrise mai sus, aflata la 2 metri de canalizarea orasului, un miros insuportabil; aceasta casa adapostea 2 persoane, fiica si mama. Datorita lipsei banilor, fiica a fost nevoita sa renunte la scoala si sa lucreze.
      Sunt mult prea multe de spus dar ma opresc deocamdata aici.

  9. NUMAI LA NOI se poate vedea asa ceva, si inca si in primul paragraf al unui articol: “are 40 de ani, dar nu suficient de multi incat sa nu mai creada in visuri.”
    Mai oameni buni, cum puteti scrie asa ceva?

  10. Buna,
    ma bucur ca ai avut curajul acesta de a pleca, de a -ti indeplini un vis mai vechi.Dupa cum scrii pari o fiinta sensibila si chiar daca nu ai experienta unui calator incercat eu iti urez succes. Asta imi arata ca poti avea 40 ani, sa fii femeie si sa pleci singura sa stai 2 luni in India. Super, eu iti tin pumnii !
    Iti voi citi articolele, mai ales ca si eu, fascinata de scrierile lui Eliade, imi doream prin adolescenta sa stau o perioada intr-un ashram indian

  11. Vazand pozele facute de sotul meu care a fost anul acesta de 2 ori in India si a petrecut 2 luni acolo , pot zice ca m-am simiti norocoasa ca imi pot platit chiria pentru un apartament si ca nu imi va trebui in viata mea o locuinta propietate personala. Poate parea ciudat, dar sentimentele care m-au incercat vazand viata oamenilor de acolo sunt greu de descris. Insa trebuie sa privim si partile bune si pe cele frumoase iar ceea ce poate pentru unii reprezinta frumos pentru altii reprezinta altceva. Sunt foarte multi intr-adevar, insa asta nu-i impiedica sa fie fericiti. Acolo toate produsele au preturi pe ele direct din fabrica, tips-uri asteapta pentru orice lucru pe care ti-l fac, salariile lor sunt mici, depinde de job-uri au si cat au fost de norocosi, parcarile nu sunt pentru masini ci pentru motorete iar pe o motoreta poti plimba toata familia iar aici intra mama, tata, copii si bunica, totul miroase, se practica rapirile pentru ei e moda, au ritmul lor incet si foarte incet, dar cu toate astea se dezvolta, cine stie poate au sa ajunga o putere.

  12. Romanii cei plangaciosi ar trebui sa cunoasca mai bine realitatile din India, unde vreo 500 de milioane de oameni traiesc cu mai putin de 1 dolar pe zi, unde zeci de milioane dorm pe strazi, unde e o saracie crunta si unde, in general, lumea se declara mai fericita decat la noi.

  13. Ce articol naspa de umplutura!!!!!!!!!!!!!! nu aveti ce scrie, ce vinde

    eu am fost 1 luna in bangalore si am vizitat si agra, new delhi, am tot 40 si tot cu softul lucrez…..HAI CA NU VA MAI CITESC ZIARUL NEVER EVER…BYE

    • Ce comentariu naspa si de umplutura!!!!!!!!!!!!! Nu mai aveti ce carcoti, ce scrie… Si daca ati fost o luna in Bangalore, Agra, New Delhi, sunteti softist si aveti 40… ce? Scrieti dvs. impresiile pe un blog, postati aici si ne mai vedem!

      Pacat ca-n loc sa puneti gogonele, v-ati strecurat din greseala in borcan!

  14. Bravo Mihaela toata admiratia pentru acesta experienta ce ne face sa apreciem mai mult Europa,viata civilizata.
    Dupa o scurta perioada de ;buimaceala;totul va intra in ritmul Indiei si te vei adapta, in oarecare masura.
    Poate ca ar fi fost mai bine sa capeti experienta negocierii cu tupeu in tari mai civilizate ca Iordania,Siria,Turcia,ca dupa sa abordezi India.
    Foto sunt interesante dar nu vad niciuna cu mizeria stradala cu puradeii de care vorbesti.

  15. Pingback: India prin ochii unei bucurestence. La poarta Taj Mahalului » Think Outside The Box

  16. Pingback: India prin ochii unei bucurestence. Primul contact cu un ashram » Think Outside The Box

  17. Pingback: India prin ochii unei bucurestence. Rishikesh: Cursuri de yoga si ospitalitate tibetana » Think Outside The Box

Reply To Laurentiu Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger