India prin ochii unei bucurestence. Versuri Beatles pe pereti de ashram

17

Am inchiriat o motocicleta pentru o zi intreaga cu tot cu driver. Pretul mi s-a parut foare bun – 600 rupii (aproximativ 40 de lei). Aveam de gand sa vad doua temple din niste zone greu accesibile si o cascada renumita. Soferul a uitat sa imi spuna ca pentru a ajunge la cascada va trebui sa facem un trekking de doi kilometri printr-o zona de grohotis, asa ca, fiind foarte cald afara si nestiind nimic despre locurile in care trebuia sa ajungem, am plecat incaltata cu o pereche de sandale, evident total neadecvate pentru munte, trekking si grohotisuri.

Text scris de Mihaela (cititoare TOTB)

Plecarea a fost la 8 dimineata, iar prima oprire, dupa doua ore de mers pe niste serpentine foarte stranse, la peste 2.000 m altitudine, a fost la templul Kunjapuri (woman god), unde trebuia sa aduci: o esarfa rosie, o oglinda, doua-trei bratari din plastic colorat, niste bomboane, o nuca de cocos si betisoare parfumate (toate lucrurile astea se vindeau la niste tonete din fata templului, gata pregatite in pungi).

L-am intrebat pe Manish (driver-ul meu) de ce trebuie aduse toate acestea. Mi-a spus ca sunt lucruri ce ii plac zeitei respective si trebuie lasate in templu cand intri, ca un fel de ofranda. Am intrat impreuna, inauntru mai erau vreo trei-patru oameni care faceau acelasi lucru. Lasau ofrandele, se inchinau, primeau de la preotul locului un fel de binecuvantare printr-un semn facut cu vopsea colorata, rosie sau potocalie in frunte, dupa care, din toate lucrurile aduse, luau inapoi nuca de cocos si o  spargeau afara, in fata templului, pe o piatra speciala.

Din continutul nucii, jumate il beau, jumate il duceau inapoi in templu….m-am uitat la ei si la Manish, toti stiau foarte bine ce aveau de facut in afara de mine. Aveam insa noroc ca nu eram singura, Manish explicandu-mi totul pas cu pas. De sus, din Templu, privelistea era de poveste. Daca erai atent, puteai vedea in zare crestele inzapezite ale Himalayei si, pentru o secunda, m-am gandit ca nimic nu poate fi mai frumos…

A doua oprire: Cascada Neer Garh. Aici, insa, cand am vazut ce avea sa ma astepte, mi s-a taiat respiratia. I-am zis lui Manish ca nu am de gand sa urc prin grohotisuri cu sandale in picioare. Mi-a zis ca e foarte usor si ca el va merge descult (ceea ce a si facut), ca nu va fi asa greu precum pare. L-am crezut….Doua ore am mers incontinuu, pe o caldura infernala, pe un drum mizerabil, plin de pietre si extrem de instabil, am reusit sa cad si sa ma ranesc de mai multe ori (era suficient sa se miste o piatra care antrena mai multe dupa ea, majoritatea luand-o la vale, era imposibil sa nu ajunga sa se izbeasca si de mine).

Am ajuns la cascada, lac de apa, obosita si cu sangele siroind pe picioare. Manish era insa pregatit, a scos o sticluta cu o solutie, un fel de rivanol si a inceput sa imi curete ranile. Cand l-am vazut zambind de parca numic nu se intamplase (cu el sigur nu, nu avea nici o julitura), m-am calmat si eu…totul era obisnuit pentru el si nimic iesit din comun….nu insa si pentru mine.

A treia oprire: Shiva Temple sau Neelkhant Mahadev Temple, unde se zice ca Shiva a baut otrava pentru a salva lumea; de aici si reprezentarea acesteia de culoare albastra in toate picturile. Peste tot e Shiva cu cei doi copii ai lui, copilul elefant Ganesh si copilul cu mai multe chipuri ce calareste un paun, Kartik. Afara, langa templu, este un Shiva-lingam, unde toata lumea toarna miere, bomboane, flori si se inchina (nu m-am abtinut si am schitat un zambet).

Manish nu a stiut sa imi spuna cati ani are templul, oricum am aflat ca nimeni nu stie cine si cand l-a construit cu exactitate. Ma gandesc ca este greu  sa ai asa multi zei si sa te inchini lor, sa stii ce si cum a facut fiecare si pentru ce este bun. Manish a incercat sa imi explice cate ceva, dar nu am retinut mare lucru in afara de faptul ca Shiva este The Mighty God 🙂

Ne-am intors seara tarziu si pe drum ne-am oprit in piata pentru un desen mandi sau henna; eram in India si, deci, nu puteam rata asa ceva 🙂 Majoritatea celor care fac frumoasele desene cu flori, frunze sau pauni sunt barbati si o fac chiar foarte bine. Am ramas uimita de ce dexteritate si rapiditate avea tipul care mi l-a facut, i-a luat numai cinci minute sa il termine.

M-am despartit de Manish dupa excursia ce a durat aproape 10 ore, cu promisiunea lui ca a doua zi, de dimineata, avea sa vina cu mine si sa imi arate ashramul in care au stat Beatles in urma cu mult timp, prin anul 1968 (un motiv in plus pentru ca orasul Rishikesh sa fie cunoscut de multa lume), si unde au compus melodii ce se gasesc in special pe albumele The Beatles si Let it Be. Manish, un tip foarte prietenos si dragut, s-a gandit ca venind cu mine a doua zi, nu aveam sa mai fiu suparata pe el pentru drumul greu pana la cascada. I-am zis ca nici gand sa fiu suparata, insa a insistat si, deci, nu aveam cum sa il refuz.

Ashramul Maharish Mahesh Yogi, ashramul Beatles-ilor, este intru-un loc retras, plin de verdeata, umezeala, mii de tantari si intr-o paragina totala, nemaifiind folosit din anul 1970. Intrarea te costa 50 de rupii, nu am inteles insa si de ce, pentru ca nimeni nu face nimic pentru a intretine locul, nu poti intalni decat maimute, vaci, capre si alte animale care se plimba libere prin ashramul care azi seamana mai mult cu o jungla. In fosta sala de meditatie, care acum nu mai are ferestre si geamuri, o groaza de versuri din melodiile Beatles-ilor sunt scrise pe pereti, probabil lasate de diversi turisti ce s-au perindat pe acolo. In mai multe locuri din ashram am vazut scris You are living in a fantasyImagine!

In ziua in care am vizitat ashramul nu am mai facut nimic, am stat, m-am odihnit, am mancat si m-am gandit la ce aveam de gand pentru urmatoarea zi…aveam in plan sa vad Haridwarul (cea mai cunoscuta si renumita zona pentru spiritualitate din toata India de Nord), probabil tot cu motocicleta.

Cititi si:

India prin ochii unei bucurestence. Rishikesh: Cursuri de yoga si ospitalitate tibetana

India prin ochii unei bucurestence. Primul contact cu un ashram

India prin ochii unei bucurestence. La poarta Taj Mahalului

India prin ochii unei bucurestence (I)

Tags:



17 comentarii

  1. a costat mult sclavul , normal astia se vind pe un dolar pe zi , tatoneaza locul poate putem cumva sa ii triimite–m inapoi pe tigani, ca doar de acolo au venit,

  2. Dupa ce ajungi acasa cu bine si rememorezi totul,vei zambi de momentele neplacute tratandule cu siguranta omului care a trecut peste ele si vei ramane surprinsa de volumul de lucruri frumoase pe care le vei povesti prietenilor.O experienta inedita ce va situa India pe primele locuri in bagajul tau de cunostere.
    Oricum cred ca ai baut cafeaua Malabar cum ti sa parut,mai buna decat cafeua Avedis Carabelaian?….

    • Absolut de acord… cand lumea ma intreaba care sunt tarile unde am avut parte de cele mai interesante experiente, raspund fara ezitare – India si Coreea de Nord. Daca in Coreea de Nord, totul a fost perfect, la secunda, la milimetru, in India am trecut in cateva clipe de la “hate” la “love” si inapoi… dar m-am intors si a doua oara si ma voi mai intoarce.. pentru ca este o experienta !

  3. Nu vreau sa fiu rau, insa este chiar mesajul/impresiile unei localnice din Bucuresti. Si eu locuiesc tot in Bucuresti. Am avut privilegiul de a vizita India de multe ori (prima data in 1984). Ca sa vizitezi India trebuie sa fi cat de cat pregtit pentru aceasta intalnire (nu un pantofar plangaret). INDIA inseamna mult, mult mai mult decat o “ascensiune” pe un grohotis (disponibil si in Romania – de exemplu de la Balea Lac la Iezrul Caprei in fagaras, sau mai aproape de Bucuresti, de la Malaiesti la Omul (prin hornuri). INDIA NU SE REZUMA la facilitati de a ajunge la un loc sau altul. Totul este sa ajungi acolo, iar rasplata, pentru cine stie sa aprecieze, va fi deosebita. Incercati si nu veti regreta.

  4. Pingback: India prin ochii unei bucurestence. Cadavre pe Gange si boluri cantatoare » Think Outside The Box

  5. din povestirile tale, sper sa NU ajung niciodata in India. aceleasi experiente le poti trai in cartierele tiganesti de la noi, drept, nu chiar la aceeasi intensitate… (poate ar trebui ministerul X sa le promoveze ca “Mica India”)… mizeria, cadavrele umbland pe rauri, mancarea care te face automat sa te gandesti cat poate rezista corpul uman, superstitiile primare ale unor oameni care nu inteleg in ce secol traiesc, mirosul de fecale si de traspiratie care se simte si in alimente… ce poate fi mai frumos si mai romantic de atat?… chiar iti da un imbold la meditatie….. oau, la ce grad de grad de snobism am ajuns, sa mergem sa vizitam aceste lucruri si sa mai dam si o groaza de bani… sa putem spune cunoscutilor ca “uite ce interesanti suntem… am mers in locuri in care tu n-ai sa mergi vreodata” (cu motive bineintemeiate) …
    ca o idee de calatorie pentru viitor iti sugerez Afganistanul… am inteles ca au deschis sezonul turistic pentru vizitat muntii si lacurile… ai sa vezi niste talibani luptand pentru traditiile lor fugariti de eliberatorii americani, dar sa stii ca fac parte din peisaj…tu fa o poza frumoasa la munti….

    Oameni buni , …singurul motiv autentic sa ajunga acolo, ar avea doar asociatiile umanitare, cei care pot ajuta cu ceva oamenii sau cei care au treaba… sa-ti petreci zilele de concediu (relaxare) intr-un astfel de loc e dovada ultima a lipsei de atentie de care avem parte acasa…

    N-am intentionat un atac la persoana (sunt convins ca pentru tine au fost momente destule in care te-ai intrebat “ce !!!??? fac eu aici”?). E o reactie la articolele tale care au devenit prea publice, din pacate…

  6. Notele de drum citite aici m-au convins ca nu voi merge niciodata in India. Imi pare foarte rau pentru aceasta decizie, am citit mai multe despre latura spirituala a Indiei ( de exemplu cele scrise de Mircea Eliade) dar nu cred ca este locul unde sa merg in concediu.

  7. Gigi Maybachistu' Roman Parvenit on

    @Michael şi Ionut: se vede că sunteţi 100% români verzi. Un adevărat occidental susţine că e semn de civilizaţie să foloseşti rar baia şi duşul, să porţi haine care seamănă cu ale tarabagiilor din Piaţa Rahova, să mergi cu autobuzul şi să nu mănânci din supermarket. Exemplu: marea majoritate a celor pe care îi vezi pe stradă în Paris, Londra sau Bruxelles 😀

  8. Ce mi se pare mie cel mai socant e faza cu ofranda… adica nu poti sa vezi templele fara sa te inchini zeilor indieni? Cred ca se profita de inconstienta europenilor. Din cum scrii se pare ca nu-ti dai seama ca ai performat un ritual de adorare a zeitei respective… in crestinism asta se cheama inchinare la idoli.

  9. Nu am calatorit pana acum decat prin locuri civilizate, sau cu un standard superior celui unde traiesc, Romania. Mi se pare un act de curaj sa explorezi tari cu un nivel de dezvoltare asemanator celui european pe la anul 1700-1800. Sunt boli pentru care nu ai imunitate, simplul fapt ca s-a terminat detergentul de vase la bucataria hotelului aluia de 4 stele iti poate da viata peste cap, pentru ca nu ai organismul imun la bacteriile de acolo. Oricate vaccinuri ai face, nu esti de acolo. India luata la pas, printre indienii ce traiesc pe acel metru patrat in strada, e nu numai un act de curaj, dar si inconstienta. Oricat de frumos ar parea (daca poate parea frumos atata mizerie si inapoiere) pentru un studiu gen Discovery, si oricat de frumoase ar iesi pozele, nu as merge acolo. Oamenii pot fi deosebiti, dar riscul e prea mare ca ceva sa mearga prost si apoi sa regreti ca ai avut curajul sa te incumeti. Nu sunt filfizon de pension, dar nu vreau sa fiu statistica, prefer salbaticia pura, Africa, Australia, orice zona fara populatie umana, decat zone locuite de oameni aflati cu 200 de ani in urma. Am prieteni care viziteaza Egiptul si care sunt foarte incantati ca stau in incinta hotelului si nu ies decat cu ghid cu arma cu glont pe teava, si stiu ce inseamna glont pe teava, am facut armata. De ce as vrea sa merg acolo, unde localnicii debili nu se limiteaza la a te jefui, ci chiar te pot omori pentru camera foto de la gat? Nu gasesc nici o distractie in a fi statistica. Un coleg a fost trimis in India cu ceva treaba in IT, ne-a adus poze de pe strada. A facut 3 vaccinuri inainte de plecare si nu a iesit decat 100m in jurul hotelului. E un tip cu un nivel de toleranta la mizerie foarte mare si totusi s-a ingrozit. Hotelul ala de 5 stele avea slin prin bai si rugina la geamuri, umiditate mare peste tot, iar plasele de tantari aveau rupturi.

    Nea San Diego face recomandari din sold la un alt articol din seria asta, ca pistolarii din vestul salbatic, ca ce tare si cunoscator e el. Ce conditii trebuie sa intrunesti ca sa fie India “de tine”? Sa stai nespalat o luna, sa impletesti parul ca yoghinii si sa-l lasi plin de paduchi si cenusa? Sa te clatesti dimineata pe dinti cu apa luata din Gange dupa ce trece cadavrul, in loc de Listerine? Sau dupa ce te caci in strada este cu adevarat India de tine?

Reply To Lucian Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger