India prin ochii unei bucurestence. Primul contact cu un ashram

5

O cheama Mihaela si a terminat candva facultatea de geografie. A vazut Europa, China si Hong Kong. Este angajata la o firma de soft din Bucuresti, asa ca majoritatea timpului si-l petrece la birou. Acum se afla insa intr-o calatorie in India, de unde ne trimite constant ganduri si poze, legate astazi de primul contact cu un ashram.

Text scris de Mihaela (cititoare TOTB)

Am ajuns la Haridwar dupa o calatorie de patru ore cu trenul, in jur de ora 13.00. Expresul Satabdi, un tren modest, dar cu aer conditionat si mancare inclusa (un ceai, doi biscuiti, doua bomboane, doua chiftele vegetariene, o lingura de mazare, o lingura de cartofi prajiti si doua felii de paine) in pretul biletului de 7 euro. De la Haridwar am luat o ricsa motorizata pana la Rishikesh. Drumul l-am strabatut intr-o ora jumate, cu toate ca nu sunt decat 30km intre cele doua orase. Drumul foarte prost, cu mii de gropi, pietre si praf cat cuprinde. Am ajuns in cele din urma la Rishikesh cu o durere mare de cap din cauza zdruncinaturilor si a claxoanelor de pe drum. Soferul m-a lasat la piciorul podului Ram Jula, de unde a trebuit sa merg in jur de 1,5 km pe jos pana la ashramul Parmath Niketan.

Prima impresie…nu e nimic din ce as fi dorit sa vad…multa mizerie, dar muuulta de tot. Camera pe care mi-au dat-o nu este pentru doua persoane, asa cum stiam, ci pentru sase persoane, o groaza de gandaci si igrasie cat cuprinde, asternuturi vechi si murdare, baie in care nu functioneaza decat dusul cu apa rece, nu exista dulapuri, hainele trebuie sa le tii pe jos, asa cum fac ceilalti, sau in rucsac. Cu toate astea, oamenii de aici sunt destul de fericiti, merg descaltati prin tot ashramul si nu conteaza pentru nimeni ca e plin de scuipati sau balega de vaca pe jos. Oare asa trebuie sa fie ca sa te iluminezi?

M-am decis in cele din urma  sa nu raman la ashram, asa ca m-am dus la receptie sa discut cu cei de acolo. Le-am spus ca intentionez sa ma mut 100 de metri mai departe de ashram si anume la Green Hotel (8 euro/zi camera), care este tot un fel de ashram, dar un pic mai evoluat, in sensul ca nu sunt gandaci ci doar purici in pat, ai apa calda si esti singur in camera, in rest, nimic in plus.

Le-am spus ca intentionez sa urmez cursul lor de incepatori doar ca nu am sa stau acolo si n-am sa manac la ashram. Au spus ca nu e nici o problema, multi aleg sa stea in alta parte, numai ca nu au cum sa imi faca vreo reducere si ca pretul cursului, indiferent ca stai si mananci la ei sau nu, este acelasi, si anume 250 de dolari. Le-am spus ca mi se pare prea mult si ca n-am sa raman pentru curs…s-au uitat lung la mine si m-au intrebat…”Atunci, cat vrei sa dai?” Le-am zis 100 dolari….parca eram la piata si ne targuiam.

Parerea mea vizavi de ashramuri s-a spulberat instantaneu, nu e nimic organizat aici, totul e ca peste tot in India, pe baza de targuiala. Dupa targuiala pentru cursul yoga pentru incepatori, dupa ce mi-au zis sa vin a doua zi dimineata la 6 si sa iau legatura cu sefa asharmului, m-am decis sa ma mai gandesc. Stiam ca exista cursuri si la Green Hotel, ceva de genul 150 rupii/zi, adica vreo 10 lei/zi, ceea ce nu inseamna prea mult.

Mi-am cumparat fructe (papaya, mango si grepfrut) si m-am indreptat spre camera de hotel dezamagita de tot. Ori nu sunt eu facuta pentru India, ori India nu este pentru mine, nu stiu…Sau sunt eu prea carcotasa sau, asa cum spunea o australianca pe care am intalnit-o la cursul de incepatori, dupa ce a aflat ca vreau sa stau in alta parte, nu sunt suficient de evoluata spiritual.

Insa nu am ales sa nu imi placa chiar nimic de aici, asa ca fructele sunt teribil de bune, mancarea indiana deosebita, la fel medicina lor traditionala ayurvedica, sutele de specii de flori incredibil de frumoase (peste tot miroase a iasomie), poalele muntilor Hymalaya si ceata diminetii, parca desprinsa dintr-o poveste.

Cititi si:

India prin ochii unei bucurestence. La poarta Taj Mahalului

India prin ochii unei bucurestence (I)

Tags:



5 comentarii

  1. Din cate stiu, shatabdi este echivalentul indian al lui Inter-City, cel mai luxos tren care face curse regulate (evident, mai exista si trenurile turistice gen Palace on Wheels). Parerea mea este ca in India trebuie sa fi flexibila… Daca nu te coafeaza ashramul, Rajastanul este superb, poti sa-l vizitezi linistita, ai ce vedea… Cu dedicatie, niste povesti din Jodhpur :):
    http://imperatortravel.blogspot.com/2009/11/jodhpur-orasul-albastru-al.html

    • Imperator, multumesc pentru sfaturi 🙂 Iti urmaresc de vreo 2 luni blogul asa ca stiu ce povesti ai pe acolo. Multumesc ca imi citesti scrierile 🙂

  2. Normal ca iti urmaresc scrierile 🙂 Mersi si ca ma citesti…
    Despre ashram, cum am zis… nu iti place, nu sta. Ai o perioada mult prea limitata de timp sa faci ce nu iti place… Inteleg ca te-ai dus acolo chitita pentru ashram, dar shit happens 🙂
    Vezi ca India de Sud este semnificativ mai curata decat de Nord, dar si impactul este mai redus… Parerea mea este sa treci pe travel si eventual sa stai in hoteluri mai scumpe (adica la vreo 10 – 12 euro, sunt unele chiar super faine). Vezi ca am mentionat diverse hoteluri pe articolul ala cum poti sa vezi India timp de 2 saptamani cu 750 euro 🙂

    Happy Travels, Sir and welcome to India 🙂

  3. Sau, o alta idee mai spiritual journey… du-te la McLeod Ganj unde e rezidenta lui Dalai Lama… pentru multi, manastirile budhiste sunt o experienta net superioara ashramurilor hindu

Reply To Imperator Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger