Orasul Haridwar, unul din cele sapte orase sacre ale Indiei, este mult mai mare decat Rishikesh si mi s-a parut chiar mai aglomerat decat Delhi. Pe malurile Gangelui cu greu poti inainta din cauza multimii adunate in permanenta. E un loc sfant, unde se zice ca ar fi poposit de-a lungul veacurilor diversi sfinti si zei indieni. Toata lumea bea, se spala sau isi spala lucrurile, se roaga sau aduce ofrande marelui fluviu. Diversi negustori trag de tine pentru a le cumpara ridichi, castraveti, fructe, diverse dulciuri si sucuri. Manish (driverul meu din zilele trecute) s-a tot rugat de mine sa beau si eu apa din Gange, explicandu-mi cat de sfanta este. Am incercat si am reusit sa nu o fac totusi; nu eram de-a locului si nu cred ca as fi reactionat ca un indian neaos la asta.
Text scris de Mihaela (cititoare TOTB)
Castraveti si ridichi pentru pelerini
E un mister cum de nu se imbolnavesc toti acesti oameni care se scalda si beau din apa super poluata de toate, inclusiv de cadavrele nearse care plutesc pe ea. Mi s-a explicat ca toate corpurile nearse (cei mai saraci, care nu au bani de lemne, isi infasoara mortii in panze albe si le dau drumul pe Gange pur si simplu) se strang la un baraj in aval, de unde sunt pescuite si arse pe banii guvernului indian.
Flori pentru Gange
O multime de temple, mici si mari, inchinate diversilor zei sau zeite de o parte si de alta a fluviului, de data asta insa nu am mai avut rabdarea de a intra in toate, am incercat doar sa le admir din mers. Oricum, am vazut ca e o intreaga afacere si cu aceste temple…o multime de preoti in ele, fiecare iti pune cate un semn in frunte pentru cate ceva, evident asteptandu-se la bani. Daca nu le dai, incep sa tipe la tine si sa faca scandal pe limba lor, de iti pare rau ca ai intrat.
Temple
Piata din Haridwar este imensa, se intinde pe cativa kilometri si nu cred ca e ceva ce nu ai putea gasi acolo, de la haine pana la mirodenii si chiar electronice. Am cumparat doua boluri tibetane cantatoare, confectionate din sapte metale: aur, argint, cupru, plumb, mercur, fier, staniu (asa mi s-a spus). Prin lovire cu un baston din lemn, acestea produc sunetul “OM”, despre care se spune ca a stat la baza creatiei, si se folosesc in timpul meditatiilor budiste. Cu cat este mai jos sunetul scos, cu atat bolul respectiv este mai valoros si mai bun (vanzatorul mi-a explicat toate acestea).
Piata Haridwar
Dupa doua ore de mers, lumea cea multa, harmalaia, claxoanele, caldura si-au spus cuvantul, eram obosita de parca as fi mers intreaga zi. I-am zis lui Manish: Back to Rishikesh, please! Pe drum am traversat parcul Chilla, o rezervatie naturala in care daca ai noroc poti vedea elefanti, tigri, caprioare, maimute si alte animale salbatice. Eu nu am fost asa norocoasa si nu am vazut nimic, in schimb parcul este foarte frumos si ingrijit, de fapt e singurul lucru ingrijit pe care l-am vazut pana acum de cand sunt in India.
Probabil in doua zile voi pleca din Rishikesh spre Badrinath si Kedarnath, nu stiu inca daca si Kedarnath, pentru ca au fost alunecari mari de teren in zona si se pare ca unele drumuri sunt inca blocate. Probabil o noapte mi-o voi petrece la Yamunotri, undeva intre Rishikesh si Badrinath, pentru a ma acomoda cu altitudinea. Sper sa am net, cu toate ca sansele sunt destul de mici, si sa va pot scrie si de acolo.
Cititi si:
Expetiditia “Mali Blues”. It’s time for Africa
India prin ochii unei bucurestence. Versuri Beatles pe pereti de ashram
India prin ochii unei bucurestence. Rishikesh: Cursuri de yoga si ospitalitate tibetana
India prin ochii unei bucurestence. Primul contact cu un ashram
15 comentarii
Superb!
Ganga, fluviul sfant, peste tot e la fel – pelerini, oameni care se imbaiaza, care beau apa…. eu am fost la Varanasi care e mult mai mare, de aceea si numarul de pelerini poate fi imens de festivaluri… Eram iarna si ma intrebam cum pot sa se imbaieze la 5 dimineata cand afara erau probabil 5 grade – si erau indieni, nu eschimosi !
Despre locuri ingrijite – India are ici si colo niste oaze incredibile – fie ca sunt hoteluri, palate, muzee, parcuri nationale… este o diferenta incredibila intre ce e afara si ce intr-o astfel de oaza 🙂
Drum bun si distractie in continuare… Pana la cati metri urci ? In general, poti sa ai probleme cu raul de inaltime de la 3000 metri in sus
Cu dedicatie, experienta mea cu”Mama Ganga” 🙂
http://imperatortravel.blogspot.com/2010/02/aventuri-la-varanasi-episodul-1.html
Ulita din ultima poza arata ca o strada cunoscuta din Costinesti. Da, da, cu tot cu magarul ala..
@ alex – seamna mai repede cu una din Napoli 🙂
India e o uriasa sursa de bacterii,virusi si tot felul de boli.E plina cu mizerie peste tot,daca nu faci toxiinfectie alimentara,te poti considera foarte norocos!Ca sa nu mai vorbim de miile de cersetori,hoti si mirosul patrunzator omniprezent care te face sa vomiti.Odata am fost,8 zile,dar jur ca nu mai merg pe acolo niciodata.
India nu este pentru cine, dar alaturi de Coreea de Nord, este cea mai fascinanta destinatie din cele 76 tari vizitate 🙂
Desi veneam la 2 luni de la operatie de bila, nu am avut niciodata probleme cu stomacul si am mancat peste tot. Cersetori sunt, hoti nu, iar cu mirosul te obisnuiesti…
sper ca ti-ai facut vaccinurile pt febra galbena si restul cind ai plecat, ca daca apucai sa bei si din riul sfint sigur te alegi cu vreo 10 boli mortale, oricum iti urrez distractie placuta in india
Nu e nici un mister cum nu se imbolnavesc. Chili…. arde tot ce inseamna bacterii. Altfel nu imi explic…
Aia cu DRIVERUL tau a fost prea tare :P. Poate data viitoare cand mai scrii articole iti instalezi toate driverele pentru limba Romana.
Bine ca ai remarcat numai asta din tot articolul! Urasc cand citesc un articol interesant si ulterior dau de comentarii din astea rautacioase! O sa devenim o tara de frustrati curand, ca la criticat nu ne intrece nimeni!
Lasa Mihaelo. Pari mai frustrata decat cei pe care ii acuzi. 🙂
Omul a remarcat ceva de bun simt. Ori scriem in romana ori ne dam interesanti ca suntem in India si am invatat cuvinte noi precum “driver”. Sofer se spune pe romaneste, apropos.
“Articolul” este scris in cel mai pur stil bucurestean. Adica, vezi doamne, o madmoisela de Bucuresti, civilizata ca la carte, a ajuns in fundul lumii, unde vezi doamne, este mizerie si un rau sfant din care se fereste sa bea apa, sa nu se imbolnaveasca de toate cele.
In rest Mihaelo, da, ai dreptate. La criticat suntem primii. Enjoy 🙂
Pingback: Tweets that mention India prin ochii unei bucurestence. Cadavre pe Gange si boluri cantatoare » Think Outside The Box -- Topsy.com
Nu am scris eu…
“Bine ca ai remarcat numai asta din tot articolul! Urasc cand citesc un articol interesant si ulterior dau de comentarii din astea rautacioase! O sa devenim o tara de frustrati curand, ca la criticat nu ne intrece nimeni!”
Fiecare este liber sa creada si sa spuna ce vrea despre mine si povestile mele.
Cat despre limba romana, imi cer scuze pentru cine s-a simtit jignit.
As fi vrut sa ajung si eu in India, dar am mai citit pe forumuri cate ceva despre experienta altora si am ales de-a lungul anilor, alte meleaguri… un pic mai evoluate…Maroc, Iordania, Egipt . Multumesc Mihaela pentru articolul tau , fotografiile spun totul . Le-ai postat undeva sa pot vedea mai multe ?