Înconjurul lumii cu autostopul: 163.990 de kilometri de aventură, iar călătoria continuă

0

Pe Timotei Rad, călător în jurul lumii cu autostopul, vi l-am prezentat în februarie 2013, când se pregătea să plece spre Sahara. La sfârşitul anului, era tot pe drumuri, adunând aventură după aventură şi mergând, tot cu autostopul, în ţări în care mulţi dintre noi nu s-ar încumeta să ajungă, poate nici în trecere. De când s-a pus pe drumuri pentru a-şi împlini visul, de a face înconjurul lumii cu “ia-mă, nene”, Timotei a bifat 54 de ţări (şi/sau teritorii) şi a adunat un total de 163.990 de kilometri. Şi-a scris aventurile pe blog, a făcut fotografii cu duiumul, a dus mesajul campaniei Salvaţi Roşia Montană cu el şi, la un moment dat, s-a gândit să scrie o carte. S-a pus pe scris, aşadar, răscolindu-şi toate amintirile şi însemnările drumurilor.

 

 

de Camelia Jula

 

Însă nu a găsit vreo editură care să îl publice, aşa că s-a publicat singur, online, oferindu-şi gratuit povestea tuturor celor care vor să o citească. Deocamdată, a scris doar primul volum, care vorbeşte despre prima sa călătorie, despre cum a descoperit drogul autostopului şi despre primele încercări de a face înconjurul lumii cu autostopul – România, Moldova, Transnistria, Ucraina, Rusia, Mongolia, Kazahstan, Azerbaidjan, Georgia, Armenia, Nagorno Karabah/Arţah, Turcia, Cipru, Irak (Kurdistan), Iran, Turkmenistan, Uzbekistan, Afghanistan.

Pentru că am avut, recent, un scurt articol (o traducere, de fapt) despre lecţiile de viaţă pe care le înveţi numai călătorind, l-am întrebat pe Timotei, un călător perpetuu, ce anume a învăţat el despre el însuşi, oameni şi viaţă, de când este tot pe drumuri. “Cred că prin intermediul unui călătorit autentic, interacţionând cu localnici, oameni de toate felurile, foarte diferiţi unul de altul, toată paleta de culori etnice, religioase, culturale, cel mai important lucru ce îl înveţi e să citeşti body language-ul! Asta te va ajuta să îi cunoşti pe cei din jur, să îţi alegi prieteni etc. Despre lume înveţi că toate seamănă, că nimic nu e nou, că multe sunt copy-paste, trase la xerox! Dar toţi au impresia că sunt foarte diferiţi, ba mai mult, că ei sunt mai rezonabili, mai puţin criminali, poate, mai buni, mai nobili ş.a. Religiile sunt în mare parte identice: au la bază cam aceleaşi concepte, la vârf sunt câteva mici diferenţe (Iisus vs. Mahomed), dar pentru că omului de rând i s-a explicat o viaţă întreagă cât de oripilant de mare e diferenţa între “necuratul” islam şi creştinism, el se concentrează doar pe un detaliu stupid şi aleatoriu şi nu poate vedea întreaga imagine. Despre mine? Mi-am descoperit slăbiciuni de care nu eram conştient, le-am asumat, am râs de ele, le-am recunoscut din prima cu voce tare şi am zis că a îţi ascunde slăbiciunile, a nu le recunoaşte, este cea mai sigură metodă de a rămâne sclavul lor. Am mai învăţat că am dreptate în mai puţine situaţii decât aş fi zis (lol!). Şi că sunt infantil, dar asta nu poate decât să mă bucure! Vreau să rămân copil cât trăiesc! Scopul meu nu e să am aprobarea celor care mă citesc, dacă măcar îi fac să zâmbească sunt mulţumit (bine, eu sper, de fapt, la “doze demente de râs”).

La ce anume va face după ce îşi îndeplineşte visul, călătoria în jurul lumii, indiferent cât va dura, Timotei preferă să nu se gândească: “Nu răspund niciodată la întrebarea asta, nu ştim ce păţim mâine, de ce să vorbim despre ce “Dacă”-ul şi cu “Parcă”-ul nostru o să facă în 10 ani? Am câteva “piste” în cap, momentan “merg” pe toate, sper să se şi realizeze. Dacă se vor realiza, vor vorbi ele (faptele), nu vreau să vorbesc eu despre ele”. Momentan, Timotei o arde prin Europa, “e cam plictisitor”, spune el, dar, în acelaşi timp, ” s-au aliniat mii de stele şi am avut cea mai dementă Euro-summer-trip posibilă”. Ce înseamnă asta, pentru călătorul cu tolba plină de peripeţii interesante? ” La cercul polar de nord m-a luat un vas de vikingi (cu pânze, construit conform tehnologiei de acum 1.000 ani, tot tacâmu’); în cartierul Christiana din Copenhaga am făcut filme şi la propriu, şi la figurat, cele făcute la propriu se cheamă Raţa daneză şi Atomi de bucurie. Le găsiţi la secţiunea video-uri pe pagina de facebook Înconjurul lumii cu autostopul. A urmat Amsterdam şi…. nici filmele nu pot ilustra “filmul” din Amsterdam, a urmat cea mai fericită zi din viaţa mea în Dublin, Irlanda e o ţară absolut fantastică! E o minune să existe aşa ceva în plictisitoarea, obosita, bătrâna, bogata, fricoasa, reticenta Europă! Mai stau prin Europa până la începutul lui noiembrie, când sper să fiu luat de un vas (gratuit) şi trecut în Caraibe. Un marinar norvegian m-a învăţat cum să fac, sper să fi înţeles bine, să ajung în Caraibe şi să îl fac uitat pe Johnny Deep (glumesc!)”.

 

65199_669416503075755_1731833933_n

996511_669392716411467_484492370_n

 

Din toate ţările şi teritoriile vizitate până acum, preferata lui Timotei rămâne Rusia (iar de asta aproape toate imaginile pe care le găsiţi aici sunt din călătoriile sale în Rusia, le-am ales special astfel – n.a.). “Rusia este dragostea vieţii mele! Irlanda e pe locul doi, dar sunt sigur că mult mai mulţi ar găsi mai frumoasă şi interesantă Irlanda decât Rusia! Pub-urile şi muzica irlandeză e ceva ce trebuie să încerci în viaţa asta, sunt cu totul altceva”. Aproape toată lumea care îl cunoaşte pe aventurier îl consideră un nebun frumos, sărit bine de pe fix, dus cu pluta şi altele în acelaşi ton. Şi nu se sfiesc să i-o spună în faţă, lucru pe care îl bucură nespus: “Îmi e cea mai mare bucurie, cum să mă supere? De mic copil, cea mai mare plăcere mi-a fost aceea de a face prostii. Este pensula mea (dacă ar fi să fiu pictor), dalta (dacă ar fi să fiu sculptor)! Este sensul vieţii mele, îmi e calificare profesională (cu diplomă), job, pasiune, orgasm şi tot ce vrei. Făcând nebunii mă simt cel mai bine! E cel mai important lucru din viaţa mea! Cum percep alţii asta, nu îmi pasă. Am scris aici “Trăznăi din pruncie“, va fi baza pentru a doua mea carte, sper să am timp”, mărturiseşe călătorul neobosit.

Cartea lui Timotei poate fi descărcată gratuit de aici, iar oricine doreşte să îl sprijine să îşi urmeze drumul poate să îi facă donaţii ori să “cumpere” câte o ţară din călătoria lui în jurul lumii. Mai jos sunt câteva fragmente din această carte, care are aproape 600 de pagini (cu tot cu imagini) de aventură, în limbajul spumos, original şi direct al autorului, caracterizat de o oralitate plină de umor.

 

“Dedic cartea asta doar părinţilor mei! Sâc! Aş dedica-o şi surorilor mele faine şi prietenilor mei retarzi… dar ei să îşi mai pună pofta-n cui! Aş mai dedica-o şi anumitor profi din liceu! Cu mesajul: „Şah mat! Trişti aţi fost, trişti aţi rămas! – Iar de mulţumit vreau să mulţumesc, din suflet, tuturor ce au sprijinit într-un fel sau altul acest proiect, făcându-l astfel posibil! De unu’ singur sigur nu aş fi reuşit!”

 

998525_669392839744788_826953399_n

 

“Trecuse circa o lună de când m-am întors din prima mea expediţie şi, într-o dimineaţă, mă trezesc visând că trec graniţa dintre Moldova şi Transnistria… dor de ducă! ♥ Însă prima dorinţă aşternută pe sufletul meu, imediat după întoarcerea de la Paris, a fost să merg cu ocazia până la Sankt Petersburg (via Moscova). De atunci şi până azi, toţi cei cărora le-am spus de acest plan au încercat să mă convingă să nu o fac, aducându-mi cele mai înfricoşătoare argumente: că o sa devin donator de organe, că o sa fiu violat, că o sa fiu omorât pentru 10 euro ETC.!!!! Cel care s-a chinuit cel mai mult să mă convingă de acest lucru, preţ de câteva ore, a fost un tirist foarte amabil! Tipu’ m-a dus de la Bistriţa la Suceava, la simpozionul de la Universitatea Ştefan cel Mare, unde am cunoscut-o pe draga şi extraordinar de faina Lore. Mi-a zis că nici măcar el, cu propriu-i tir şi având circa 100 kg, nu merge singur în Rusia, ci doar cu încă un coleg în cabină. Omu’  a fost impresionat de ce fac, m-a felicitat… dar ultimul lucru pe care mi l-a spus la despărţire a fost: “Nu te duce în Rusia!” Dar înţeleptul Solomon spune că o dorinţă neîmplinită îmbolnăveşte sufletul! Şi azi, revelaţie! Mi-am amintit de prietenul meu Gleb, care e rus, şi i-am scris, întrebându-l dacă e vreun pericol. Mi-a plăcut mult răspunsul lui: “C’mon! You are a Romanian! An east-european!” Apoi, mi-a explicat că e doar o frică specifică celor căcăcioşi din vest, că mă ajută să obţin viza şi mă aşteaptă la Moscova, că mă duce la el în orașul natal etc.”

 

 

1526553_785116318172439_1832061556_n

 

“Ce e foarte fain într-o excursie ca asta e că eşti singur cuc, ai timp de tine la maxim, ai timp să îţi gândeşti toate problemele, pe toate feţele, şi ăsta e un lux pe care puţini şi-l permit, în societatea noastră grăbită! Că stai să prinzi maşină, sau dormi pe plajă in Veneţia, că dormi pe iarbă într-o parcare, în Ungaria, că umbli cu rucsacul în cârcă în Padova, pe 35 grade, până ţi se face rău: ai timp! AM timp! sîc sîc!… la naiba! Cui să mulţumesc pentru asta? Cred că o să îmi mulţumesc mie, o să îmi mulţumesc că am fost îndeajuns de nebun încât să o iau la drumu’ ăsta! Timpu’ ăsta e cu atât mai preţios pentru mine, cu cât eu de obicei sunt grăbit, plin de energie ş.a.m.d! Şi dacă a presupus să fac călătoria asta doar pentru a avea sentimentu’ pe care îl am acum, când notez astea pe carneţelu’ ăsta, credeţi-mă că a meritat din plin! Stai toată ziua la lucru sau acasă, faci aceleaşi lucruri şi te gândeşti în acelaşi fel la lucrurile care te preocupă! Crede-mă! Dacă nebunu’ de mine face aşa, sigur şi tu faci la fel! Ieşi din rutina de zi cu zi şi parcă scoţi de la congelator şi creieru’! O să gândeşti mai limpede şi o să îţi vină soluţii noi pentru rezolvarea problemelor pe care le ai! Ai să stai năuc, întrebându-te neîncetat de unde a putut capu’ ăsta al tău/al meu prost să scoată lucruri aşa geniale! Câţi aţi auzit de expresia “motion creates emotion”? E recomandată celor care vorbesc în public – să se mişte, să meargă, pentru că astfel vor fi mai expresivi, convingători şi orice o mai fi nevoie pentru ca un mesaj să îşi atingă ţinta. Ei bine, motionu’ ăsta special pe care îl practic eu creează gânduri speciale! Există un proverb turcesc care pune o întrebare foarte înţeleaptă: “Cine este mai înţelept: călătorul sau cel care citeşte multe cărţi?” Mai bine nebun decât normal!”

 

1380767_734625393221532_813356042_n

 

“Totuşi, Afganistan, chiar dacă mi-a plăcut şi mi-a oferit experienţe nebune, m-a învăţat o lecţie importantă: e foarte cretină ambiţia de a intra în toate ţările lumii şi de a-ţi dori să le vizitezi cu orice preţ, cu orice sacrificii, trecând prin toate lipsurile şi greutăţile posibile… e un mare non-sens! De ce? Pentru că graniţele sunt nişte delimitări artificiale, fără nici o valoare. Sensul a fost plăcerea, entuziasmul, magia. Sensul a fost să învăţ şi să descopăr. Sensul a fost aventura. Am învăţat atât de multe, încât simt că nu apuc să le asimilez. Am trecut prin atât de multe, încât simt că nu le-am povestit pe toate sau că nu le-am povestit suficient de bine. Am avut atât de multă aventură, nebunie şi pericole… iar ulcioru’ nu merge de 1 milion de ori la apă. Dacă aş continua să fiu mânat de nebunie, entuziasm, aş da bice în continuare în căutare de pericole, de moarte nu îmi e frică. Dar să continui să o fac doar pentru împlinirea unei ambiţii, mi s-ar părea jalnic, trist şi penibil. Nu sunt un vânător de recorduri. Nu o să fac ceva pentru a fi „primul român care x,y,z”. Dacă fac ceva din pasiune, entuziasm şi plăcere, iar la sfârşit „stabilesc un record”, e cu totul altceva… e recompensa unei munci, până la urmă”.

 

 

“Măi, Cipri, tu, Anca… eu nu mi-am prea găsit locul până să descopăr călătoritul ăsta nebunesc! Am încercat o grăma’ de chestii, unele dintre ele mi-au plăcut mult! Mi-au plăcut şi îmi plac enorm cartografia şi istoria cartografiei, îmi place geografia politică, etc. Dar, în sfârşit, am găsit ce aveam nevoie! Mi-am găsit liniştea! Chiar dacă ceea ce mă linişteşte pe mine nelinişteşte pe toată lumea, mai ales pe cei dragi! Nu ştiam pentru ce îs făcut, nu ştiam ce îmi doresc şi, după multe încercări, şi perseverent fiind, am ajuns să realizez că toată viaţa am căutat aventură, asta e cariera mea! De mic copil mi-am dorit aventură şi pericol! Mi-am dorit să fiu mai al dracu’ ca Nică, Tom Sawyer, Huck, muschetarii, piraţii, amerindienii şi toţi restul cu care mi-am hrănit spiritul. În liceu am făcut prostii, peste tot am făcut boacăne şi boacănele astea mi-s cele mai dragi amintiri şi cele mai de preţ lucruri ce le am! Nu le-aş da pentru nimic în lume! De le-aş da pe ele, m-aş da pe mine! Aici e momentul şi locul să mulţumesc! Mulţumesc lui Creangă, Mark Twain, Hector Malot şi restul scriitorilor ce m-au educat, format! Mulţumesc din tăt sufletul lui Mihai Barbu şi Norbert Demeter, pentru că poveştile lor au fost acel ultimul impuls de care am avut nevoie pentru a o lua în lume! Nu că ar fi ei mai speciali decât Mark Twain sau Hector Malot, dar tot timpul îţi va fi mult mai drag “ultimul şut în cur”, impulsul ăla care ştii că a fost ultima picătură de care mai aveai nevoie! De asemenea, tre’ să mulţumesc celor mai importanţi doi oameni din viaţa mea: mama şi unchiu’ Ticu! Sunt mulţi oamenii de la care înveţi câte ceva în viaţa asta, dar sunt foarte puţini aceeia care au o influenţă ce îţi schimbă viaţa ireversibil! Îs mulţi oamenii faini care au contribuit la formarea mea şi cărora le mulţumesc pentru ce sunt azi! Printre ei sunteţi şi voi, şi toţi ceilalţi prieteni foarte buni, oameni la care ţin enorm: fratele meu şi cel mai bun prieten: Cosmin ţiganu’, Cosmin Bordi, Pompi, MGA, Adi, Naomi, Marta, Diana, Isa şi, cu siguranţă, mulţi alţii de care acum uit! DAR! Cei mai importanţi sunt mama şi unchiu’ Ticu! Mama m-a învăţat să fiu bun, idealist, naiv! Unchiul Ticu m-a învăţat să gândesc, să chestionez, să fiu un răzvrătit dar, mai ales, să fiu prăpădit! Secretul a fost să găsesc calea de mijloc! Şi îs mulţumit de ce cale am găsit.”

 

În Mongolia

 

Aventurile lui Timotei Rad în jurul lumii, adunate, până acum, în volumul I, le puteţi citi aici.

 

Fotografii: Înconjurul lumii cu autostopul

Coperta cărţii: Alina Ene

 

Puteţi citi şi:

Cu bicicleta din România în Indonezia. Călătoria artistică a Alinei

Start al expediţiei din România în Indonezia pe bicicletă

“1, 2, 3, 4, 5…” – Gânduri de pe drum

“Îmi aşteptam curcubeul, dar nici urmă de el”

Despre starea de ducă: călător în jurul lumii cu autostopul

Cu autostopul în jurul lumii: călătoria continuă

Cu autostopul în jurul lumii: aventurile lui Timotei în Turcia şi Cipru

 

 


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger