Încălzirea globală – o catastrofă provocată de om sau o fluctuaţie normală a climei?

20

Cele mai recente estimări ale Organizaţiei Mondiale a Meteorologiei arată că 2010 se află în topul celor mai fierbinţi ani din 1850 până în prezent, concurând cu 1998 şi 2005. ONU avertizează, în baza acestor date, că există, astfel, noi dovezi ale schimbărilor climatice provocate de om. Scepticii, pe de cealaltă parte, susţin că încălzirea globală s-a oprit, având în vedere că recordul de temperatură s-a înregistrat în 1998 sau în 2005. Cercetătorii susţin însă că, indiferent dacă 2010 va fi sau nu cel mai cald an, important este trendul pe termen lung, care este ascendent din cauza emisiilor de gaze cu efect de seră. Perioada 2000-2009, mai susţin aceştia, a reprezentat cel mai cald deceniu.

de Roxana Bucată

Previziunile privind încălzirea globală se agravează, mulţi cercetători vehiculând deja o perspectivă de creştere a temperaturilor medii globale cu 4 grade Celsius din cauza emisiilor de carbon rezultate în urma arderii combustibililor fosili şi efecte catastrofale asupra mediului şi a populaţiei: un miliard de oameni riscă să-şi piardă locuinţele în următorii 90 de ani, trei miliarde ar putea pierde accesul la rezerve de apă, la care se adaugă conflicte militare izbucnite ca urmare a împărţirii accesului la resurse, fenomene meteo extreme, secete dezastruoase, inundaţii ş.a.

Un moment important al conştientizării la nivel mondial al pericolului încălzirii globale l-a reprezentat atribuirea premiului Nobel pentru Pace fostului vicepreşedinte american Al Gore şi Comitetului Interguvernamental pentru Schimbări Climatice al ONU (IPCC) în 2007 pentru eforturile de popularizare a cunoştinţelor legate de schimbările climatice provocate de om şi pentru punerea bazei pentru măsuri de combatere a acestor modificări. De atunci, încălzirea globală a fost o temă tot mai abordată pe scena publică, fiind de la subiect dramatic de presă şi temă de cercetare până la mesaj politic sau sursă de sloganuri pentru companiile care vor să-şi înverzească imaginea şi nominalizată drept cea mai mare provocare a umanităţii. În acelaşi timp, încălzirea globală a rămas subiect de dezbateri aprinse între tabăra celor care cred în imaginile apocaliptice descrise de oamenii de ştiinţă şi scepticii care cred că încălzirea globală este doar o invenţie în scopul obţinerii de finanţări uriaşe din bani publici pentru studierea efectelor umane asupra climei şi a metodelor de a le combate.

La capătul opus al “Adevărului incomod” al lui Al Gore, care prezintă efectele devastatoare ale încălzirii globale, se află “Marea cacealma a încălzirii globale”, un documentar realizat de Martin Durkin în 2007 care reprezintă punctul de vedere al scepticilor – aceştia susţin că încălzirea globală este una dintre cele mai mari farse ale secolului şi că este folosită în scopuri propagandiste.

Una dintre opiniile nuanţate pe această temă este cea a lui Bjorn Lomborg, care s-a făcut cunoscut cu cartea sa “Ecologistul sceptic”. El îşi promovează în prezent filmul “Cool It”, realizat după cartea sa cu acelaşi nume, în care străbate lumea în lung şi-n lat explorând impactul adevărat al încălzirii globale. Lomborg spune că există două tabere care susţin că “nu se întâmplă deloc” şi, respectiv, că “este sârşitul lumii”, dar, în opinia lui, ambele afirmaţii sunt greşite. El susţine că încălzirea globală trebuie abordată cu soluţii inteligente, nu cu panică şi cu cheltuirea iraţională a fondurilor impresionante. “ În Uniunea Europeană se cheltuie 250 de miliarde de dolari în fiecare an până la sfârşitul secolului pentru reducerea temperaturilor cu o zecime dintr-un grad Fahrenheit. Se cheltuie o groază de bani fără să simţim vreo diferenţă într-o sută de ani”, spune Lomborg, care promovează investiţiile în tehnologiile verzi, pentru ca acestea să fie mai accesibile decât combustibilii fosili.

La nivel individual, încălzirea globală este recunoscută ca o provocare mondială care este la fel de ameninţătoare ca terorismul sau foametea, potrivit unor sondaje, dar există şi măsurători ale opiniei publice ce indică o atitudine rezervată a oamenilor faţă de acest subiect, care o consideră o noţiune abstractă, iar preocuparea se manifestă doar teoretic. Românii se încadrează, în cele mai multe dintre aceste sondaje, la coada listei celor îngrijoraţi de efectele schimbărilor climatice şi chiar şi cei care îşi exprimă grija pentru mediu rămân rezervaţi când vine vorba de a lua măsuri. Nici nu trebuie să mergem mai departe de realitatea vieţii de zi cu zi, presărată cu lipsuri financiare şi incertitudinea zilei de mâine, pentru a explica de ce nu e încălzirea globală o prioritate pentru români. Plus că e greu să convingi un om că planeta se supraîncălzeşte când troienile nu-l lasă să iasă din casă, oricât ar insista oamenii de ştiinţă că trendul contează şi că schimbările climatice se măsoară pe perioade mai lungi de timp.

Încălzirea globală este şi subiectul unor numeroase conferinţe în care se discută măsuri de combatere, se negociază înţelegeri, se fac declaraţii şi se încheie cu speranţe pentru următorul summit. Abia ce s-a încheiat, la Cancun, în Mexic, a 16-a Conferinţă a Părţilor (COP 16) din cadrul Convenţiei Cadru pentru Schimbări Climatice a Naţiunilor Unite (UNFCCC). Peste 190 de naţiuni s-au întâlnit pentru a relua discuţiile legate de măsurile de combatere a schimbărilor climatice la nivel global, dupa ce summit-ul de anul trecut de la Copenhaga a eşuat în încheierea unui acord obligatoriu de reducere a emisiilor. Nici de această dată, însă, nu s-a stabilit un mecanism de atingere a ţintelor de reducere a emisiilor.

În cadrul dezbaterii de astăzi, Roxana Bojariu, climatolog, unul dintre autorii principali ai celui de-al 4-lea raport de evaluare al IPCC, explică impactul încălzirii globale şi subliniază că, în prezent, nu mai există incertitudine privind existenţa schimbării, dezbaterea din cadrul comunităţii ştiinţifice axându-se pe magnitudinea sa, iar Ionuţ Codreanu, consumator, consideră că retorica alarmistă despre încălzirea globală este cel puţin pop şi generatoare de venituri şi legitimitate pentru o anumită categorie de oameni.

[coloana]

Încălzirea globală este mai mult decât o fluctuaţie climatică normală

de Roxana Bojariuclimatolog, unul dintre autorii principali ai celui de-al 4-lea raport de evaluare al IPCC

Cantitatea de dioxid de carbon din atmosferă a crescut cu peste 35% faţã de epoca preindustrialã, iar cantitatea de metan s-a dublat ca urmare a activitãţilor umane, contribuind astfel la intensificarea efectului de serã. Societatea umană a consumat în ultimele sute de ani rezerve de hidrocarburi generate de natură în sute de milioane de ani! Cantitatea sporitǎ de energie care a apărut datorită intensificării efectului de seră este transportatã de circulaţiile atmosferice şi oceanice şi forţează geosistemul sǎ evolueze spre o climǎ diferită.

Raportul IPCC, publicat în 2007, a actualizat datele privind creşterea temperaturii medii globale, arătând că în perioada 1906-2005 această creştere a atins valoarea de 0,74º C (faţă de 0,6º C cât era estimarea pentru intervalul 1901-2000). Date recente arată că media temperaturii medii globale în ultimii 10 ani este cea mai ridicată din întreaga perioadă de observaţii. Ultimii 10 ani au fost mai călduroşi decât  deceniul precedent, care, la rândul lui, a surclasat termic deceniile anterioare. Se modifică nu numai media, ci şi valorile extreme, în acord cu teoria. Raportul al IV-lea al IPCC relevã, pentru secolul al XX-lea, o extindere a intervalului de vegetaţie, în cele mai multe regiuni de la latitudinile medii şi înalte, o reducere a frecvenţei temperaturilor foarte scãzute şi o creştere a frecvenţei temperaturilor foarte ridicate.

Este remarcabilă coerenţa fizică a tabloului care rezultă atunci când cercetătorii analizează împreună observaţii foarte diverse. Acestea sunt, în principal, date obţinute de la staţiile meteorologice de suprafaţă, cele înregistrate în atmoasfera înaltă cu radiosonde, date satelitare şi date de la balize imersate în oceanul planetar. Tabloul schimbării arată că nu doar temperatura medie globală creşte, cantitatea de vapori de apã din atmosfera joasã şi medie creşte şi ea. Se înregistrează o creştere a acidităţii oceanului planetar (datorită absorbţiei unei cantităţi mai mari de dioxid de carbon, disponibile în atmosferă). În zonele oceanice tropicale, intensificarea evaporãrii alimenteazã furtunile şi existã studii care relevã o tendinţã de creştere a intensitãţii observate a ciclonilor tropicali. În multe regiuni continentale, frecvenţele secetelor, valurilor de cãldurã şi inundaţiilor datorate intensităţii crescute a precipitaţiilor au crescut. Au fost observate schimbãri în criosferã (învelişul de gheaţă şi zăpadă al Pământului), consistente cu creşterea temperaturii aerului. Observaţiile au indicat o reducere generalã a masei şi extinderii micilor gheţari continentali, o diminuare a stratului de zãpadã în emisfera nordicã şi a gheţii marine arctice, mai ales în sezonul cald. Învelişul de gheaţã ce acoperã Groenlanda se topeşte. Simultan, se înrgistreazã o scãdere acceleratã a ariei permafrostului – solul permanent îngheţat. Întregind tabloul coerent al încãlzirii globale, un studiu recent a estimat o creştere a nivelului oceanului planetar de aproape 19,5 cm, pe perioada 1870-2004. Dincolo de datele instrumentale, limitate la o perioadă de cel mult o sută şi ceva de ani, avem la dispoziţie datele paleoclimatice care sprijină şi ele teoria că încãlzirea globalã actuală  este mai mult decât o fluctuaţie climaticã naturalã.

Dezbaterile actuale care au loc în comunitatea ştiinţificã internaţionalã se concentreazǎ nu atât asupra existenţei semnalului schimbării (a cărui existenţă este greu contestabilă), cât mai ales asupra incertitudinilor referitoare la magnitudinea viitoare şi la proiecţiile lui regionale.

[coloana]

Câte procente din încasările An inconvenient truth au fost investite în puţuri de apă pentru zonele deşertice africane?

de Ionuţ Codreanuconsumator

Încălzirea globală împlineşte trei decenii de mediatizare şi prozelitism. Pe axa temporală şi geografică Stochkolm – Rio de Janeiro s-au trasat zeci de strategii şi planuri de acţiune eroice, menite să ne salveze în cel de-al treisprezecelea ceas. Al Gore sau Leonardo di Caprio s-au tras pe peliculă de film şi trag semnale de alarmă privind calota glaciară şi resursele planetei.

O planetă pe care eu n-o percep sub niciun chip. Sunt un limitat. O dată, sunt limitele geografice şi culturale, iar de cealaltă parte sunt limitele mele intime. Recunosc că nu am tonus şi argumente să vorbesc, dimineaţa în lift, cu vecinul meu despre încălzirea globală. Reuşesc să vorbesc totuşi despre spaţiul nostru comun: salubritate, iluminat sau costul facturii la întreţinere. Mi-e mult mai uşor să vorbesc despre mine şi nevoile mele. Pot să îmi autoevaluez comportamentele şi să-mi văd locul în comunitate. Nu pe planetă.

Fără dubiu, subiectele globale nu fac niciodată casă bună cu individul. Mă simt agresat, aproape revoltat, când o entitate mă provoacă la exerciţii reflexive hardcore. Culmea, nu am niciodată revelaţii, doar (chipurile) confirmări. Discursurile despre ruinarea mediului înconjurător sunt frumos ambalate în teze conspiraţioniste. Omul modern este produsul corporaţiilor hulpave care vor să ne transforme în sclavi şi să ne mănânce copiii. Tiparul este deja clasic. Să luăm, de exemplu, un documentar standard-revelator, cu o durată de 120 de minute. Timp de 110 minute, realizatorii fac rechizitorii şi îmi arată răul făcut de oamenii care nu iubesc planeta. În ultimele zece minute primesc şi doza de educaţie şi soluţii (în paradigma Think global, act local): să-mi iau bicicletă, să consum numai produse bio (eventual să devin eco-vegetarian) şi să mă gândesc temeinic înainte de a-mi cumpăra măsuţa de cafea din sufragerie. Oare chiar am nevoie de acea măsuţă? Nu cumva mă răsfăţ?

Industria mesajelor de tip Captain Planet implică resurse uriaşe: conferinţe maraton cu mii de participanţi, studii şi experţi care cred că munca lor contează pentru publicul larg, infrastructură şi logistică pentru a disemina mesajele verzi pentru posteritate. Liderii modiali fac poze de grup în cadrul summit-urilor de mediu. Uităm, se pare, că aceeaşi lideri s-au reunit de şi mai multe ori pentru a decide invazii armate şi strategii macro-economice galactice. Găsesc suficiente motive să consider retorica alarmistă despre încălzirea globală ca fiind cel puţin pop şi generatoare de venituri şi legitimitate pentru o anumită categorie de oameni. Discuţiile banale despre vreme s-au transformat în discuţii despre încălzirea globală. În ambele situaţii, actorii nu au prea multe să-şi spună, postează o preocupare de moment şi apoi îşi văd de agenda lor.

Aş vrea să vin cu argumente pro sau contra conceptului sau fenomenului de încălzire globală. Din păcate, nu le am. Eu, omul insignifiant, nu le am şi nici nu am puterea să le transform în planuri de acţiune revoluţionare. Eu, omul insignifiant, aleg să mă întind cât mi-e amprenta de carbon. Şi nu neapărat pentru că am o preocupare anume pentru semenii mei, ci din motive pur pragmatice. Educaţia elementară nu îmi permite să fiu ipocrit şi să declar că m-am dedicat umanităţii. Totuşi, aceeaşi educaţie elementară mă ajută să coexist şi să nu am comportament de termită.

Pentru a transmite oamenilor comuni mesaje civice nu este nevoie de angajarea unor armate de ecologişti. Iar pentru a schimba decizii politice şi economice, din nou, nu este nevoie de mobilizarea maselor. Presiunea şi înlănţuirea de natură nu sunt argumente şi nici soluţii pentru a gestiona puţinul (presupunând că toate alertele sunt reale) pe care îl mai avem. Dacă actualii factori de decizie şi lideri sunt rezultatul şcolii tradiţionale, care nu punea accent pe sustenabilitate, poate ar trebui să construim un nou sistem de educaţie care să promoveze valorile pe care le deplângem acum. Un sistem global, trans-continental, care să fie axat pe respectul faţă de mediu şi semeni.

Până când vom înţelege componenta educativă şi civică a relaţiei dintre om şi mediu, să mai facem un tur al ultimelor trei decenii de încălzire globală. Între timp, populaţia globului s-a mai îngroşat cu un miliard de capete, americanii au mai călcat în picioare niscaiva ţări nedemocratice, indienii au reuşit să construiască reactoare nucleare printre ghetouri, iar leagănul civilizaţiei (Africa) este, în continuare, subiect de bancuri cu ţări subdezvoltate. Oare câte procente din încasările directe ale documentarului An inconvenient truth (aproximativ 50 de milioane de dolari în SUA, în 2006) au fost investite în puţuri de apă pentru zonele deşertice africane?

[coloana]

Foto: EPA

Citiţi şi:

Summitul climatic de la Cancun s-a încheiat printr-un acord

Numărul gorilelor de munte din Africa este în creştere

[poll id=”4″]

Tags:



20 de comentarii

  1. Incalzirea globala e o teorie ca si aceea ca omul a evoluat din maimuta.Si care are nevoie de timp pentru a fi demonstrata sau infirmata.Senzatia mea , e ca aceia ce au lansat-o au urmarit alte scopuri. Asta nu contrazice ideea ca trebuie sa ne comportam mai rezonabil cu mediul in care traim. Numai ca si aici trebuie sa gasim ce se numeste dreapta masura.O zi buna!

    • Activitatea stiintifica e un proces care se autocorecteaza continuu si chiar daca individual ar exista anumite scopuri metastiintifice, ele nu conteaza in acest efort colectiv si continuu de selectie a teoriilor valide, conform standardelor comunitatii stiintifice. Exista un sistem de valori comune in comunitatea stiintifica, reguli de comun asumate, transparenta totala privind datele si metodologiile folosite, rezultatele pot fi reproduse si, in general exista o continua validare intre colegii cercetatori – toate acestea asigura progresul cunoasterii.

  2. Cu tot respectul pentru dna. Bojariu si munca domniei sale, insa responsabilizarea cetatenilor nu poate incepe cu cifrele acestea abstracte si departate de realitate si “concretete”. Lu’ Gheorghe trebuie sa ii spui: bai, nu mai lasa apa sa curga cat te freci pe dinti. E risipa!Lucruri punctuale si pe pasi marunti. Mai mult, tot acest trend green a “hipserizat” responsabilitatea fata de mediu. E cool sa fii eco si e fistichiu sa mananci vegetarian. e ok sa creezi o moda din asta, insa pentru un consumator ca mine, uracios cu ce e “la moda”, exista riscul sa resping curentul concomitent cu noile colectii de moda din Unirii. Si nu spun ca nu ar fi vina mea, ca e!

    • Sigur, transferul cunoasterii insemna efort de la emitzator – gasirea acelui limbaj care sa treaca limitarile comunicationale ale specializarii. Insemna insa si un oarece efort din partea “receptorului”. Si el trebuie sa faca un efort pentru a intelege pe lume se afla. Ideal, ar trebui sa ne intalnim in dialog, undeva la mijlocul drumului.

      In privinta responsabilizarii fatza de mediu – opinia mea e ca de fapt e vorba de responsabilizarea fatza de noi insine, de societatea umana. Nu planeta e in primejdie, asa cum uneori se clameaza, ci chiar noi, ca specie efemera pe o planeta ce oricum isi va urma evolutia cosmica, cu sau fara noi. Mai precis, rata schimbarii climei poate deveni atat de mare incat sa depaseasca capacitatea adaptiva a speciei noastre si asta insemna disparitie. Evolutia omului a insemnat adaptare continua la conditiile schimbatoare, dar una e ca specia sa se adapteze la schimbari pe scara de timp de zeci de mii, sute de mii si chiar milioane de ani si alta e sa trebuiasca sa facem fatza schimbarilor in decurs de cateva generatii. Nu mai vorbim de timpi geologici, ci de timpi istorici – asta e grav, imho.

  3. Cele doua puncte de vedere de la finalul articolului nu sunt comparabile. Unul aduce anumite argumente de ordin climatologic (chiar daca succinte); celalalt, sustine numai un punct de vedere subiectiv. Consider ca o opinie stiintifica “contra” trebuie si ea argumentata (eu sunt, nuantat, de opinie contra efectului antropic), de exemplu: 98% din energia primita de Terra provine de la Soare; cea mai mica variatie a ciclului de activitate Solara, masurata cu numarul lui Wolf, poate ingheta sau parjoli planeta. Astfel, tabara pro nu prezinta nicio comparatie in acest sens. Altfel, la nivel local (deforestari, urbanizari in zone inundabile, etc) sunt efecte clare negative antropice. In concluzie, peste ciclurile mari climatice se suprapune activitatea antropica care poate acutiza tendintele de excesivizare a climei. Cu stima

  4. Da, Soarele furnizeaza energia primara cu care e alimentat “motorul climatic”. Mai departe insa, problema tine de scara de timp analizata. La scara de timp de ordinul deceniilor, componenta dominanta a variabilitatii solare este cea definita de ciclul de aprox. 11 ani – adica avem maxime si minime in activitatea solara, care alterneaza. Diferentele intre fluxul radiativ solar pe maximum si pe minimum ciclului sunt infime ( cam de 0.08 %). Chiar si asa, alternanta lor nu are cum sa “acumuleze” efecte serioase in geosistem. De aceea, pe intervalul asta de timp de ordinul deceniului pana la secol putem afirma ca energia provenita de la Soare (si care ajunge la limita exterioara a atmosferei) e , cu buna aproximatie, o constanta. Ultimul raport al IPCC a atribuit cresterea temperaturii medii globale incepand cu a 2a parte a sec. al XX-lea cresterii concentratiei gazelor efect de sera care s’au acumulat datorita activitatii umane din epoca industriala. Exista masuratori precise, din sateliti, care arata ca tendinta (f. slaba, de altfel) a activitatii solare este de usoara diminuare, pe aceeasi perioada de timp – e vorba de o usoara modulare a ciclului de 11 ani, modulare care insemna o tendinta spre calm. De altfel, ultimul ciclu solar a ramas intr’un minimum prelungit, din care abia am iesit de cateva luni (prima parte a lui 2010). In acest timp tendinta temperaturii medii globale si-a continuat cresterea – ipoteza ca incalzirea din ultimele decenii ar putea fi atribuita activitatii solare e clar respinsa de datele de observatie cele mai recente.

    • Stimata Doamna, va multumesc pentru raspunsul dvs argumentat. Tin sa va precizez ca tocmai scara temporala este cea care este cea mai controversta. Puteti spune cu mana pe inima pe care “sinusoida” climatica ne aflam ? Mai mult, cercetari recente (ironic – tot de altitudine) au aratat ca zona superioara din atmosfera unde ar trebui sa se produca efectul de sera, nu s-a incalzit conform modelului sustinut de Dvs. Mai mult, o variatie intre minimul solar si maximul solar de activitate de 0,08% din totalul de 98% este mai mult decat semnificativa (cele 7 vaci grase si 11 slabe). Regretatul domn Topor ar fi putut sa va explice mai bine. Pe de alta parte apar si alti factori “macro” care pot influenta clima (precesia polilor magnetici, etc): de exemplu, in Romania exista o tendinta clara de crestere a presiunii medii atmosferice multianuala – acest lucru este un efect geofizic major si nu tine de direct de activitatea umana. Si nu in ultimul rand, exista o inertie a motorului termic global; masuratori care corelau concetratia de CO 2 din atmosfera si temperaturile inregistrate in ultimele sute de ani arata, cu o marja acceptabila de subiectivism, un decalaj clar intre varfurile graficelor. In concluzie, mai sunt de argumentat lucruri pana sa se ajunga la cauzalitatea majora. Cu stima

      • Nu cu m^na pe inima ci cu cifre – din observatii instrumentale si paleoclimatice plus cifre din experimente numerice. La scara de timp geofizica/geologica/astrofizica ne aflam intr’o perioada interglaciara si conform parametrilor orbitali care configureaza ciclurile Milankovich, daca ar actiona doar factorii naturali, ar mai dura poate chiar in jur de zece mii de ani pana la urmatoarea glaciatiune. Ciclurile Milankovich (in care intervin miscarile ce implica inclinarea axei Pamantului pe planul orbitei sale in jurul Soarelui, precesia echimoctiilor si excentricitatea orbitei in jurul Soarelui) au scari de timp de ordinul a 10 mii si 100 de mii de ani. La scari mai mari de timp, pot interveni alti factori naturali – deplasarea continentelor. Cand vorbim de miliarde de ani, abia atunci avem modificari semnificative ale fluxului de energie primit de exteriorul atmosferei de la Soare, adica ale constantei solare! Intr’un miliard de ani, fluxul de energie solar creste cam cu 10% (de altfel in 2-3 miliarde de ani oricum nu va mai fi viatza pe Terra pt. ca nu va mai exista apa in stare lichida, din cauza cantitatii sporite de energie primita de la Soare). Dar atentie! Noi vorbim acum de modificari ale compozitiei atmosferei terestre si ale temperaturii medii globale pe perioade de ordinul a 200-300 de ani!!! Toti ceilalti factori pot fi considerati constanti pt. scara asta de timp care-i o clipita in comparatie cu timpii geologici si astrofizici! Si totusi, noi reusim intr’o clipita sa provocam modificari ale unor parametri care s’au petrecut in trecut, datorita exclusiv factorilor naturali, pe intervale de sute de mii si milioane si zeci de milioane de ani!

        Povestea cu temperaturile din troposfera mijlocie si superioara – Si mai recent s’a dovedit ca era vorba de o greseala de calibrare a datelor din sateliti si ca de fapt intreaga troposefera se incalzeste, asa cum spune teoria 🙂

        Daca ai variatii pe plus si pe minu la un forcing, atunci e clar ca n’ai cum sa ai efecte cumulate in sistem.

        Precesia polilor magnetici na’re nimic de-a face cu schimbarea climei. cel mult, poti folosi date de magnetism terestru pt. a data si a afla informatii despre paleoclima.

        Relatia dintre co2 si temperatura e intr’adevar mai complexa pt. ca ai si procese de feedback care iti modifica intern fortzajul extern, uneori amplificandu-l f. mult – procese neliniare. Dar asta insemna de fapt pericol si mai mare pt. echilibrul in geosistem, nu culcatul pe-o ureche.

        In privinta modificarilor de circulatie intr’o regiune sau alta (vezi cazul tendintei spre presiune mai ridicata in anumite sezoane, in anumite regiuni) ele pot avea atat cauze naturale cat si cauze legate de schimbarea actuala a climei. Daca exista mai multa energie in sistem, eva va fi transportata princirculatia atmosferica si oceanica modificate.

  5. Cat de naivi puteti sa fiti si cat de usor maipulabili.
    Luam cateva afirmatii scoase din context si brusc avem o teorie a conspiratiei, “incalzirea globala” nu exista. Este mult mai simplu sa spunem asa si sa sa ne continuam stilul de viata dezlanat fara a face si cel mai mic efort pentru a proteja mediul pentru ca “oricum nu o sa fie sfarsitul lumii pana sa mor eu sau copilul meu” asa ca ce imi pasa ce las in urma.
    De ce sa ma gandesc la ce o sa fie? Niste pelicani au migrat in Siberia in loc sa ajunga Africa, din fericire au ajuns la o gradina zoologica, dar ce o sa ne facem cand vom avea cateva sute? O sa spunem ca nu este nimic, in fond ce poti sa faci tu ca persoana pentru cateva pasari bezmetice? In fond tu nu ai facut nimic, si nu o sa faci niciodata nimic.

  6. Dece trebuie sa fiu EU “lamurit” si batut la cap ?! Incalzirea sau schimbarea climei este un subiect “inlocuitor” pt masele din Romania si probabil de aiurea. NOI avem alte probleme! Cand vom avea nivelul de trai macar din 1975 poate….. Deocamdata firmele romanesti care produceau venit pt statul roman si aveau preturi rezonabile, au fost vandute de Roman, Nastase, Tariceanu si altii. Acum, Petrom, EON gaz, ENEL, Apa Nova, Rompetrol, etc sunt firme straine care cresc preturile si-mi iau mie din nivelul de trai cu profituri pe care nu le aveau cand erau firme romanesti !!! Profituri care pleaca din tara !! Viata de zi cu zi si ce-mi ramane din salariu(cine il are) sa dau la copil ma preocupa nu incalzirea (macar daca s-ar incalzi iarna) ! “Incalzirea”este un subiect aleatoriu din care cativa castiga. SE REZOLVA daca primele 10 tari si in primul rand USA, aloca 1 % din bugetul militar(si asa nu le ameninta decat propaganda) pentru impaduriri. Numai din USA s-ar strange 5-6 miliarde $ cu care s-ar impaduri 1.000.000 ha/an in Sahara sau 3.000.000 ha/an in Texas, New Mexico,Arizona sau Nevada !! In numai 10 ani am fi Planeta Verde !!

  7. Cred ca acest tip de discutie da impresia falsa ca incalzirea globala este pusa in discutie iar argumentele in favoarea acestui fenomen sunt foarte controversate. Problema in dezbaterea de fata este ca se contrasteaza punctul de vedere al unui climatolog de renume cu cel mult mai limitat al unui consumator care nu aduce absolut nici un argument care sa combata punctul de vedere al Roxanei. Mai mult, consumatorul se axeaza pe subiecte secundare temei de interes cum ar fi faptul ca unii profita de pe agitatia din jurul schimbarilor climatice. In contextul acestei discutii, acest argument este cu adevarat irelevant; si de pe urma cancerului profita o multime de firme sau organizatii (companii farmaceutice, spitale, etc) dar asta nu inseamna ca boala nu este reala sau ca trebuie sa luam la misto eforturile de prevenire a cancerului.

    Aceeasi impresie reiese si din textul principal al articolului unde se contrasteaza documentarul lui Al Gore, care este bazat in proportie de 95% pe argumente stiintifice solide si verificabile, cu “Marea cacealma a încălzirii globale” unde informatia este manipulata grosolan sau se expun niste data luate din context sau chiar false.

    Deoarece vad ca “Marea cacealma a încălzirii globale” are mare trecere publicul romanesc, as mentiona cateva aberatii prezente in acest film. Se mentioneaza ca in secolul XX schimbarile in concentratia dioxidului de carbon (CO2) nu corespund cu schimbarile de temperatura si se da ca exemplu perioada dintre 1940 si 1980. In aceste patru decenii temperatura a scazut desi concentratia in atmosfera a CO2-ului a crescut, prin urmare si concluzia lor ca CO2-ul nu poate cauza incalzirea climei. Pe langa faptul ca graficul prezentat in documentar a fost manipulat ca discrepantele sa apara mai mari ca in realitate, autorii omit sa mentioneze ca scaderea temperaturii a fost convingator explicata de numeroase studii care au conchis ca racirea a fost cauzata de poluarea atmosferei cu particule de sulfati care au blocat o parte din radiatia solara. Toate modelele climatice actuale reproduc acest fenomen foarte usor.

    Un alt argument adus in film este ca de fapt in Evul Mediu temperaturile au fost chiar mai ridicate decat astazi fara ca sa existe emisii semnificative de gaze de sera. Se dau ca exemple vinurile produse in Marea Britanie in aceasta perioada (lasand sa se inteleaga ca astazi nu se poate cultiva vita de vie in Marea Britanie) sau colonizarea unor parti din Islanda si Groenlanda aproximativ cu 1000 de ani in urma. In Marea Britanie, insa, vita de vie a fost cultivata in continuu din vremurile medievale pana in prezent, astazi fiind inregistrate ~350 de podgorii fata de 52 in 1086 A.D., iar Groenlanda a fost colonizata de un mic grup venit din Islanda din motive politice si economice si nu pentru ca sudul Groenlandei era extrem de ospitalier in acea perioada. Mai mult, in limita marjelor de eroare, nu se poate spune fara echivoc ca la scara globala temperatura ar fi fost mai ridicata in Evul Mediu decat in prezent.

    Inchei prin a spune sa oamenii de stiinta nu cauta senzationalul si sunt foarte conservatori in ceea ce priveste predictiile pentru viitor. Trebuie doar sa comparam datele din prezent cu predictiile facute de IPCC in 2001 sau 2007 in legatura cu cresterea temperaturilor sau ridicarea nivelului marii pt a vedea ca rata schimbarilor este mai mare decat cele mai pesimiste scenarii ale IPCC.

  8. Traim intr-o lume dominata de puterea banului, valorile umane au fost inlocuite de interese, profitul decent a fost inlocuit de profitul maximizat, raul domina omenirea ca o maree neagra, este imposibil sa discerni adevarul de minciuna si o informare de o manipulare. Concluzia este sa traim simplu, cat mai simplu, pentru ca simplu inseamna sanatos, asa vom redescoperi bucuria de a trai, bucuria de a iubi. Restul vine de la sine.

  9. Buna ziua. Pentru doamna Roxana (si nu numai) recomand citirea cu atentie a link-ului http:// www .recolta.eu/un-cititor-recolta-provoaca-la-dezbatere-incalzirea-globala-si-agricultura-mit-si-realitate/ (scoateti spatiile din nume). Acel document, putin modificat, intentionez sa il traduc si sa il trimit la mult mai multa lume. Se fac confuzii grave in problema schimbarilor climatice.
    O zi buna.

    • Am sa raspund la principalele chestiuni ridicate de dvs.

      1. Predictibilitatea climatica pe termen scurt si lung. E un fapt doar aparent paradoxal acela ca avand doar evolutia emisiilor de gaze cu efect de sera data, putem estima mai usor schimbarea climatica in parametrii globali, peste 100 de ani, decat ce se intampla regional peste 10 sau 20 de ani. Pe baza unui scenariu de evolutie a emisiilor, din care derivam evolutia concentratiilor gazelor radiativ-active, putem estima raspunsul *global* si *la echilibru* al geosistemului. Pe de-o parte, cu o macrostare globala, pot fi compatibile mai multe “microstari” la nivel regional. Pe de alta parte, la echilibru, iar se poate ajunge prin mai multe succesiuni de stari cvasistationare, iar fluctuatiile naturale se supraoun cu efectele schimbarii climei si isi fac simtita mai mult prezenta pe aceste “cai tranzitorii” de asezare a geosistemului in stare de echilibru. Bref, fizic si matematic e mai usor sa estimezi marimi globale in stare de echilibru cu fortzajul extern decat succesiunea exacta de stari cvasistationare si marimile asociate (inclusiv cele “regionale”) care au condus la starea de echilibru “finala”. oricum, avem o noua generatie de modele fata de cele pe baza caruia s’a realizat ultimul raport al grupuklui interguvernamental pt. schimbari climatice si vom avea la dispozitie inclusiv experimente de predictie deceniala pornind de la initializari cu observatii ale starii oceanului – ceea ce insemna posibilitatea de a estima, intr’o oarecare masura, chiar probabilistic, succesiunile de stari cvasistationare pana la (un) echilibru.

      2. Despre iarna 2009-2010. Ea a fost mai rece decat norma climatica in mai multe regiuni ale Emisferei nordice. Dar atentie, nu in toate. Plus ca in timpul ei, in Emisfera Sudica, aveam de ex. incendii de padure si seceta extrema in unele regiuni ca cele din Australia. Clima nu poate fi carcterizata de un singur ‘moment’ – o luna, un sezon, un an anume. Ea este o sinteza a fenomenelor individuale pe o perioada de timp suficient de mare (OMM recomanda cel putin 30 de ani). Astfel ca schimbarea climei n’o judecam dupa ce s’a intamplat intr’o luna, sezon, an anume, ci proiectam totul pe un fundal statistic.

      Proiectia pe fundalul statistic ne arata ca ultimii 10 ani sunt cei mai caldurosi la nivel global (media anuala a temperaturii medii globale) din intreaga perioada instrumentala (incepand de la ~ 1850) si sunt evident mai caldurosi decat deceniul precedent, care la randul lui are media temperaturii mai mare decat cel de dinaintea lui. Fata de epoca preindustriala, s’a estimat ca temperatura medie globala anuala a crescut cu peste 0,8 grd. C (in 200+ ani). Ganditi-va ca intre ultimul maxim glaciar si prezent am avut o variatie de aprox. 2,5 grd (in ~ 20 000 de ani). Rata schimbarii e f. mare, aici e problema. Ultima trecere de la o stare cu cghetzari (icehouse) la o stare totala fara ghetzari (greenhouse) a avut loc undeva in Permian, acum 200+ milioane de ani. trecerea s’a facut in cateva zeci de milioane de ani, cand concentratia dioxidului de carbon in atmosfera a crescut de 3-4 ori si diferenta in temepratura medie globala a fost de +5 grd. C. Acum, vorbim de posibilitatea ca pana la sfarsitul secolului XX concentratia CO2 sa se dubleze si incercam sa limitam cresterea temperaturii medii globale la 2 grd. C. Ca sa vedeti cu ritmul schimbarilor cauzate de om scoate geosistemul din scala sa geologica.

      Revenind la iarna 2009-2010 – in Romania ea nu a fost nici pe departe una din cele mai severe ierni inregistrate in Romania. La nivelul mediei temperaturii pe cele 3 luni de iarna, centrul si vestul tzarii s’au situat chiar deasupra normelor climatice pentru intervalul de referinta 1961-1990. A fost termic o iarna normala si in unele parti mai rece doar in regiunile extracarpatice. Va aduc aminte ca iarna a fost formata de alternante de perioade reci si f. reci urmate de perioade mult mai calde. Asta despre perceptia subiectiva a vremii si contextul climatic general…

      In privinta atribuirii incalzirii din ultimele decenii efectelor actiunii umane prin emisia de gaze cu efect de sera in atmosfera, ea s’a facut pe baza unor experimente numerice riguroase care au aratat ca simuland clima secolului XX, se poate reproduce tendinta de crestere a temperaturii doar daca concentraia dioxidului de carbon din model este crescuta in ritmul dedus din observatii.

      • Inca o precizare referitoare la vaporii de apa. Da, este adevarat ca efectul lor de intensificare este mai mare ca al dioxidului de carbon, dar ei actioneaza in bucla de feedback pozitiv declansata de fortzajul cresterii concentratiei dioxidului de carbon. Dioxidul de carbon se acumuleaza in atmosfera (timpul de rezidenta care ne intereseaza in intensificarea efectului de sera e de ordinul sutei de ani), in timp ce vaporii de apa urmeaza ciclul mult mai rapid de precipitare-evaporare, adica ciclul apei, intern sistemului, ciclu care determina, timpi de rezidenta in atmosfera de la cateva minute la cateva zile. E adevarat, incalzirea globala poate determina de ex. o accelerare a ciclului ape, cu efect de amplificare a perturbatiei (incalizrea initiala datorata co2). Cam asta e diferenta intre amplificarea si perturbatie initiala, intre feedback si forcing.

        • Buna ziua,

          Doamna, as vrea sa imi raspundeti (punctual) daca se paote la urmatoarele intrebari:
          1. Cine a demonstrat ca daca atmosfera se incalzeste violenta fenomenelor meteo creste? Cu alte cuvinte, daca media temperaturii creste cu 1 grad Celsius de ce nu cresc temperaturile minime si maxime cu 1 grad Celsius fara sa avem fenomene meteo extreme?
          2. Cum se formeaza picaturile de ploaie (sau fulgii de zapada) intr-u nor?
          3. De ce nu precizeaza nimeni ca vaporii de apa din atmosfera au un efect mult mai puternic de efect de sera decit CO2?
          4. Este adevarat ca suprafetele inverzite influenteaza in mod decisiv temperatura la nivelul solului si in straturile superioare ale atmosferei?
          5. Care este traseul caldurii in atmosfera? Pe unde intra si pe unde iasa? Cu ce viteze?

          multumesc,
          Ovidiu

          • 1. Exista mai multe studii folosind atat date de observatie cat si rezultate ale unor experimente numerice care demonstreaza ca in cazul unor fenomene extreme exista o legatura intre tendinta in freceventa si intensitatea lor si semnalul incalzirii globale. De ex., studiile lui Kerry Emanuel despre cresterea intensitatii ciclonilor din Atlanticul tropical. Ultimul raport al IPCC (2007) a aratat si el tendinta crescatoare pt. numarul de zile si nopti cu temperaturi maxime extreme si tendinta descrescatoare a numarului de zile cu temperaturi extreme in extremitatea opusa a distributiei temperaturilor – adica la cele mai scazute valori.
            2. procesele de microfizica de baza sunt cunoscute. E adevarat ca reprezentarea lor matematica in modele mai are nevoie de rafinari, dar cercetarile progreseaza. oricum, chiar si generatia ctuala de modele a reusit sa redea, in linii mari, evolutia climatica din secolul XX, ingloband inclusiv scheme pt. simularea formarii norilor.
            3. Afirmatia respectiva e cunoscuta si precizata ca atare. La ea trebuie insa sa se adauge precizarile privind faptul ca vaporii de apa nu au un timp de rezidenta mare in atmosfera, ei urmeaza ciclul de evaporare si precipitare natural – ciclul apei. Asa ca direct, ei nu pot fi considerati un fortzaj, pt. ca sunt rapid eliminati din sistem prin precipitare. Indirect, exista un efect al lor asupra semnalului schimbarii climei initiat de cresterea concentratiei dioxidului de carbon – il amplifica, pt. ca o atmosfera mai calda “tine” o cantitate mai mare de vapori de apa – Clausius – Clapeyron. Pe de alta parte, asta are legatura si cu fenomenele extreme – daca conditiile dinamice si termodinamice sunt indeplinite, faptul ca exista o cantitate mai mare de vapori, in medie, in atmosfera insemna “combustibil” mai mult pt. furtuni => precipitatii in cantitati mult mai mari intr-un interval redus de timp.
            4. Tipul de folosintza al solului determina modificari ale albedoului la nivel planetar daca suprafetele sunt f. extinse. Altfel, efectul este local, dar cu influentza locala indeajuns de importanta pt. a avea un impact asupra comunitatilor locale. Asa ca raspunsul la aceasta intrebare este da, dar cu bemolul ca pt. a avea efect la scara mare, trebuie ca extinderea suprafetelor inverzite/desertice/etc trebuie sa conteze la nivel planetar – adica arealul sa fie suficient de mare.
            5. Raspunsul la asta nu se poate expedia in cateva randuletze. Simplificat, energia primara vine de la Soare si e constanta pe scara de timp de ordinul a ~ 50-100 de ani. Energia primara de la Soare se distribuie inegal pe suprafata terestra (vezi inclinarea axei Pamantului si celelalte elemente ale miscarilor terestrein Sistemul Solar). Energia primita de la Soare este transportata in sistem de circulatia generala a atmosferei si a oceanului. Exista un bilantz radiativ si un efect de sera natural – care a facut posibila paraitia vietii pe Pamant pt. ca din cauza atmosferei terestre care in mod natural are gaze cu efect de sera, temperatura la suprafatza e cam cu 33 de grd. C mai mare decat in cazul absentei ei. Ce face insa activitatea umana – intensifica efectul de sera natural, adaugand in compozitia atmosferica o cantitate crescuta semnificativ de gaze cu efect de sera.

          • Buna ziua doamna,
            Eu sint inginer, pentru noi trebuie explicatii mai clare si concrete. V-am rugat sa imi raspundeti punctual la probleme. Eu am dezvoltat o teorie, pe baza unor pobservatii personale (ce ati vazut pe site-ul respectiv). Ma intereseaza opinii si din alte parti. Din raspunsurile dumneavoastra nu deduc decit ca am dreptate.
            Sa le luam pe rind:
            1. Raspunsul este bazat pe anumite observatii a ceea ce se intimpla. Cauzele pot fi multiple (de exemplu acelasi lucru se intimpla si din cauza incalzirii puternice si rapide a aerului, din diverse motive (cantitati enorme de caldura injectate de cimpuri agricole, obiective industriale, etc). Nu exista o demonstratie clara ca datorita CO2 se intimpla asa ceva.
            2. raspunsul este foarte vag. Puteti sa imi dati un experiment prin care sa se produca ploaie (sau fulgi de zapada) asa cum se produc in nori? Exista foarte multe experimente in care se produce ceata (sau norii, e acelasi lucru), este clar cum se produce asa ceva dar eu nu am gasit nici unul pentru ploaie. Daca nu se stie cum se produce ploaia avem o problema foarte importanta. Apa vine inapoi pe sol in marea majoritate prin precipitatii (ploaie sau zapada). O alta problema este ca norii dispar prin precipitatii, iar norii au un efect extrem de important asupra vremii (si climei).
            3. Daca se stie si se afirma ca vaporii de apa au cel mai important efect de setra de ce se organiozeaza conferinte internationale pe tema reducerii de CO2? De ce nu se fac conferinte pentru incercarea clarificarii rolului vaporilor de apa si a consecintelor pe care le are ciclul apei in clima terestra? O sa va contrazic intr-o privinta: vaporii de apa sint un fortaj extrem de puternic si care se manifesta extrem de repede. Ei nu sint “eliminati rapid” din sistem, sint parte componenta a sistemului. Atiti timp cit avem umiditate relativa diferita de zero avem vapori de apa in atrmosfera (care produc efecte importante asupra vremii (climei), mult mai importante decit CO2). De ce nimeni nun face conferinte internationale pe tema asta?
            4. Aici se pare ca sintem de acord. De ce nimeni nu reactioneaza la problema asta? Sint sute de miloane de hectare de teren agricol in lume. Daca s-ar modifica tehnologiile agricole astfel incit aceasta suprafata enorma sa stea verde cit mai mult timp nu am mai avea problemele pe care le avem cu clima (asa cum am scris si in analiza mea eu consider ca acesta este motivul principal pentru dereglarile climatice la care asistam).
            5. Raspunsul la intrebarea asta ar clarifica foarte multe probleme. Eu, in analiza mea, am raspuns la intrebarea referitoare la intrarea caldurii in atmosfera si anumite referiri la viteza cu care intra (pe care eu o apreciez ca fiind mare, avind in vedere ca in citeva ore se acumuleaza cantitati enorme de caldura deasupra unui cimp proaspat arat, de exemplu). Pentru mine foarte important ar fi sa aflu pe unde, de ce si cu ce viteza iasa aceasta caldura. Prin raspunsul la aceasta intrebare ar putea fi abordate metodode de evacuare a cladurii. Din punct de vedere principial problema climatica se rezolva in dpoua moduri: impiedicarea intrari caldurii in atmosfera (caer se face prin inverzirea suprafetelor) si (sau) evacuarea caldurii din atmosfera (la care eu nu am raspuns in moemntul de fata). Aici e cheia problemei pentru care sint angajate atitea energii si patimi.
            As mai vrea sa precizez un lucru: eu intentionez sa perfectionez putin analiza mea (sa o fac ami clara si putin mai extinsa), sa o traduc in engelza si sa o trimit la mai multe organizatii preocupate de situatia (si rezolvarea) problemelor climatice. Ce ati vazut pe recolta.eu a fost numai un inceput, pentru a vedea reactiile (pe care eu le consider foarte slabe si neprofesioniste). Va rog sa imi transmiteti daca ma puteti ajuta in vreun fel in acest demers (publicarea si dezbterea analizei si initierea de actinui in vederea rezolvarii unor probleme).

            multumesc,
            Ovidiu

  10. Pingback: Groapa Marianelor joacă un rol important în sechestrarea dioxidului de carbon » Think Outside the Box

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger