Un om si-a descoperit pasiunea mersului pe munte; in natura traia bucuria spatiilor intinse, in care elementele primare ale Universului il obligau sa traiasca viata simplu, testandu-si limitele. Se simtea minunat dormind invelit cu o foaie de cort sub cerul instelat. A inceput sa catere peretii verticali din Yosemite si a devenit rapid unul dintre cei mai buni. Apoi s-a bucurat de iernile americane in care avea ocazia sa roage crestele de zapada si gheata sa-l lase sa le fie tovaras.
de Sabin Muresan
Fire creativa si intreprinzatoare si manat de lipsurile vremii – alpinismul era inca in epoca pionieratului -, a inceput sa isi faca singur uneltele – coltari, pioleti, carabiniere, pitoane – si sa le vanda apoi si celorlati confrati intru pasiune, din portbagajul masinii personale. A cumparat o fierarie veche si a invatat sa foloseasca foalele si sa modeleze fierul. Nemultumit cu hainele folosite in timpul turelor pe munte, si-a creat propriul atelier de productie – folosind stofa rezistenta a echipamentelor de rugby la acea vreme.
Sigur, a inceput toate astea alaturi de prieteni si familie. Mereu curios sa gaseasca solutii practice la echipamentul de care avea nevoie pentru a explora natura din jurul lui. Altii au inceput sa-i foloseasca produsele din ce in ce mai mult si la un moment dat, din cauza volumului de munca, a trebuit sa desparta „fierataniile” de haine. Asa s-au nascut doua din cele mai cunoscute nume pe piata echipamentelor de munte: „Black Diamond” si „Patagonia”.
Patagonia lui iubita, cu peretii imensi batuti cu furie de curentii de la capatul lumii, a devenit marca inregistrata. O companie comerciala. Producatoare de echipament sportiv. Poate profitul exista in acelasi timp cu protectia mediului si respectul pentru angajati? Poate el – care antipatiza profund modul conventional de a face afaceri – sa devina un manager revolutionar, care sa construiasca o afacere durabila bazata pe principiile lui de viata?
Si au aparut raspunsurile: compania si-a marit atat de mult si de repede cifra de afaceri, incat a fost aproape de prabusire, nefiind in stare sa-si sustina ritmul cresterii. Au urmat un pas inapoi, o reflectie colectiva, multe intrebari puse si rezultatele: firma a aparut pe lista celor mai doriti 100 de angajatori din SUA, una din primele companii cu gradinita pentru copiii angajatilor, o corporatie a carei filosofie e „lasa oamenii sa mearga la surfing”. Sediul din Ventura, California, se afla aproape de plaja si un val bun nu se rateaza atunci cand apare! Aceiasi angajati, venind in bermude la serviciu, au luat lectii de filosofia companiei si li s-a spus ca ei decid si raspund pentru munca lor. Mana libera din partea conducerii, care se implica doar in deciziile majore.
„Patagonia” a continuat sa creasca cu succes, de data asta in mod organic, bazata pe un concept simplu: produsele finite trebuie sa fie cat mai simple si cat mai durabile, fabricate cu impact cat mai redus asupra mediului si in conditii cat mai avantajoase pentru muncitori si angajati. Hainele facute din bumbac crescut organic si PET-uri reciclate, haine pe care le poti recicla ulterior in magazinele firmei, au fost o urmare logica. Nu din dorinta de a da bine, de a fi verde sau ecologist, ci din observatia ca resursele naturale sunt finite si cu cat se consuma mai putin in procesul de productie si vanzare (eliminarea ambalajelor individuale la produse, de exemplu), cu atat compania are sanse crescute de durabilitate.
„1% pentru Planeta”. Cu cel putin atat contribuie „Patagonia” (din 1985) din cifra anuala de vanzari la bugetul unei fundatii initiate de ei, care sprijina proiecte de conservare a mediului si dezvoltare comunitara. Pe langa asta, au cumparat suprafete enorme de teren pe ambele continente americane pe care le-au transformat in rezervatii. Au inspirat si alte companii (peste 1.300) sa se alature pentru a putea finanta peste 2.000 de organizatii de mediu din lume.
Pe om il cheama Yvon Chouinard, o legenda vie. Un om de afaceri autodidact inebunit dupa natura, un montaniard, surfer si pescar care si-a transformat pasiunea intr-o afacere profitabila. Un model a carui carte ar trebui sa fie atat in curicula facultatilor de management respectabile, cat si pe rafturile ecologistilor cu pretentii. Sau ale oricarei persoane interesate cum e posibil sa-ti dedici o viata de om pentru a incerca sa imbini profitul si protectia mediului cu succes. Umorul povestirii vine ca bonus.
Sala de lectura:
„Let My People Go Surfing – The Education of a Reluctant Business Man”
si un extras relevant din carte:
Foto: Flickr – Vandelizer
3 comentarii
Extraordinar! Multumesc de articol.
Interesant cum au reusit unii sa faca din pasiune o afacere.
E interesant de vazut si filmul lor – Mountain of Storms – cand au plecat cu o dubitza ponosita din California in Patagonia, aproape fara nici un ban, sa escaladeze muntele Cerro Fitzroy din Patagonia. Fimul este un “cult classic” acum, si il recomand tuturor. Profiul acestui munte vazut dinspre vest este acum sigla Patagonia.
Mai mult, trebuie stiut ca unul din prietenii lui Yvon (si partener in calatoria in Patagonia pentru escaladarea Cerro Fitzroy) este Doug Tompkins, nimeni altul decat fondatorul unei alte legende … The North Face. Doug a fondat ulterior si firma de imbracaminte Esprit, iar dupa ce le-a vandut pe amandoua a cumparat o suprafata uriasa de teren in Chile (peste 2 milioane de acri, cel mai mare proprietar individual de pamant din lume), care evident a devenit rezervatie naturala. Doug traieste in mijlocul acestei rezervatii. E foarte interesant (stiind ce au ajuns fiecare) sa ii vezi in filmul de care ziceam mai sus, pe vremea cand erau doar ‘outdoor enthusiasts’.
Multumim pentru articol
Frumos articolul! Cartea merita de asemenea citita, te inspira si uimeste!