Nicolae Ceausescu inca traieste bine mersi pe o insula din Caraibe. Averea sa a fost in fine descoperita in banci din Elvetia, iar banii – estimati la citeva miliarde bune de dolari – vor fi impartiti in cote egale tuturor cetatenilor romani. Si, nu in ultimul rand, au fost identificati teroristii care in decembrie 1989 au tras in popor. Va vine sa credeti?
de Marian Chiriac
In aceste zile se comemoreaza 20 de ani de la revolutia/evenimentele/lovitura de stat din decembrie 1989, care a dus la rasturnarea regimului comunist din Romania. Am folosit intentionat mai multe interpretari (a fost fie revolutie, fie lovitura de stat!) pentru ca, desi momentul este unul extrem de important in istoria tarii, si in ciuda trecerii a doua decenii, planeaza inca multe semne de intrebare legate de ce s-a intamplat atunci.
Pe de alta parte, comemorarea Revolutiei variaza astazi intre festivismul cu sclipici, dar gaunos (mese rotunde, dezbateri aprinse unde se discuta mult, si atit), trecind prin piosenia intransigenta (“atunci au murit adevaratii nostri eroi”) sau cu conotatie politica (“comunistii si securistii au ramas la putere”) si pina la atitudinea neutra, de nu indiferenta.
Cum ar trebui asadar sa ne raportam la acele vremuri, ce urme a lasat decembrie 1989 in memoria si atitudinile colective? Care sunt, in plus, miturile anterioare lui 1989 sau cele legate direct de Revolutia romana? Va invitam la dezbatere.
Istoricii onesti spun ca nu exista o singura interpretare asupra istoriei. Lucian Boia este cercetatorul roman care a incercat cel mai mult in anii din urma sa demitizeze istoria nationala, sa arate ca exista o distinctie neta intre faptul real si interpretarile sale. “Istoria nu este si nu poate fi obiectiva, ideologia istoricului transpare din selectarea si organizarea faptelor istorice”, crede Boia.
Din aceasta perspectiva, am incercat in continuare – intr-un demers strict jurnalistic – sa punem fata in fata mai multe mituri (intelese aici printr-un tip de reprezentare sociala care exprima emotii, viziuni, temeri, sperante) legate de Revolutia romana, dintre care unele nu sunt altceva decit simpla prelungire a unor mituri deja existente in perioada comunista.
Lovitura de stat vs Revolutia autentica
Interesant, primul care a sustinut ca in decembrie 1989 este vorba de o lovitura de stat a fost… Nicolae Ceausescu. Dupa revenirea sa din Iran, in 20 decembrie 1989, Ceausescu tine o cuvintare televizata in care califica evenimentele de la Timisoara drept “o incercare din afara de imixtiune in afacerile interne si de subminare a suveranitatii Romaniei”. Ulterior, si in timpul farsei de proces care i-a precedat executia prin impuscare, Ceausescu a sustinut acelasi lucru, ca este victima unor “cercuri reactionare, soviniste, antinationale”,
Mitul “loviturii de stat” este preluat ulterior si adaptat la noile realitati. Astfel, se vorbeste despre un complot sovietico-kaghebist (ba, uneori, chiar cu implicare americana, maghiara sau iugoslava) care ar fi intentionat rasturnarea familiei Ceausescu, dar pastrarea la putere a ideologiei comuniste. Acest scenariu este argumentat prin acapararea parghiilor puterii de catre “neo-comunisti”, ce vor constitui Frontul Securitatii Nationale, vor castiga alegerile din mai 1990 si vor prezerva structurile social-politice de baza ale comunismului.
Pe de alta parte, teza revolutiei autentice se bazeaza pe ideea actului spontan – facut de zeci de mii de oameni – de a iesi in strada si de a lupta contra regimului comunist. Fie ca asta s-a intamplat la Timisoara sau ulterior la Bucuresti “a fost cu adevarat o revolta populara, cand coloane organizate de muncitori din intreprinderi s-au revarsat spre centrul orasului, cand au inceput ciocnirile cu armata”, este ideea de baza a celor care sustin ideea revolutiei.
Spionii imperialisti vs Teroristii arabi
“Din datele de care se dispune pana in prezent, se poate declara cu deplina certitudine ca aceste actiuni cu caracter terorist au fost organizate si declansate in strinsa legatura cu cercurile reactionare, imperialiste, iredentiste, soviniste si cu serviciile de spionaj din diferite tari straine.
Scopul acestor actiuni antinationale a fost acela de a provoca dezordine in vederea destabilizarii situatiei politice, economice, de a crea conditiile dezmembrarii teritoriale a Romaniei, distrugerii independentei si suveranitatii patriei noastre socialiste”. In acelasi discurs televizat din data de 20 decembrie 1989, Nicolae Ceausescu lansa ideea unei interventii nemijlocite a “spionilor imperialisti” care aveau ca obiectiv distrugerea Romaniei.
Nu stim daca acest lucru a reusit sau nu, insa e cert ca in zilele Revolutiei romane s-a vorbit intens despre interventia – de data aceasta in favoarea lui Ceausescu – a unor “teroristi” arabi (sirieni, libanezi). Pina una alta, “teroristii” ramin daca nu un mit, cel putin unul dintre cele mai puternice mistere ale lui decembrie 1989.
Unitatea comunista de nezdruncinat vs Atotputernicia Securitatii
Pentru cine nu stie sau nu isi mai aduce aminte: aparatul de propaganda al regimului comunist a incercat sa impuna ideea ca ideologia socialista este asumata neconditionat de intregul popor, iar forta sa este redutabila. “Traiasca unitatea de nezdruncinat a intregului nostru popor sub conducerea Partidului Comunist Roman, a secretarului sau general, tovarasul Nicolae Ceausescu!” sau “Traiasca Partidul Comunist Roman – forta politica conducatoare a societatii noastre socialiste!” erau doua sloganuri la moda, intens mediatizate.
Numai ca “unitatea de monolit” a comunismului s-a dovedit un mare fas, fiind necesare doar cateva zile pentru ca un sistem ce parea etern sa se prabuseasca cu zgomot.
Mitul acesta al atotputerniciei nu a disparut insa din mentalul colectiv romanesc, fiind doar inlocuit cu teza ca Securitatea, politia politica comunista, a deturnat sensul revolutiei, a ramas la putere si dupa decembrie 1989 si ca, in cele din urma, controleaza totul din umbra. Securitatea ar fi reusit astfel sa isi implanteze oamenii in structurile de putere, ar detine controlul economiei, ar santaja prin manipularea si fabricarea de dosare politice etc, etc.
Trecutul nostru glorios vs Toti revolutionarii sunt eroi
Nu putine sunt momentele de glorie in istoria poporului roman: statul dac unitar e multi-milenar, Stefan cel Mare zdrobea continuu la turci, Mihai Viteazul a realizat prima unire a tarilor romane, Cuza iubea taranii, Ceausescu a fost intaiul printre revolutionari. Cel putin asa se spunea in istoriografia comunista.
O astfel de atitudine – necritica, adesea grandilocventa si festivista – avea sa fie prelungita si dupa decembrie 1989, prin transferarea sa, in mare masura, asupra categoriei “revolutionarilor”.
Conform datelor oficiale, in Revolutia romana au murit 1142 de persoane, au fost ranite 3138, iar alte 760 au fost retinute. Numai ca o parte a acestora au fost doar victime inocente ale confruntarilor armate, in timp ce unii dintre cei ramasi in viata, dar si altii care au participat colateral la evenimentele din decembrie 1989, s-au transformat intr-un fel de casta care nu numai ca a beneficiat de avantaje materiale si de imagine, dar a si monopolizat discursul public pe tema eroismului revolutionarilor.
Conducatorul suprem vs Salvatorul natiunii
Ceausescu a fost “cel mai iubit fiu al poporului”, un “titan”, un conducator clarvazator si providential care a intruchipat la maximum vointa tarii si care s-a angajat cu toata responsabilitatea pentru binele natiunii, pentru triumful socialismului. Aceste lucruri erau repetate obsesiv prin toate canalele de comunicare ale perioadei comuniste. Dar, din nou, totul s-a prabusit definitiv odata cu condamnarea si moartea sa, din imaginea lui Ceausescu ramanand cel mult cea a unui presedinte care pentru o vreme a reusit sa pacaleasca occidentul sau care a fost apropiat liderilor lumii a treia.
In prelungirea acestui mit al perioadei comuniste, imediat dupa decembrie 1989 multi oameni au simtit nevoia sa se identifice cu un alt lider atotputernic, care “functiona” asemanator, chiar daca avea obiective mai umane: asigurarea linistii, obtinerea consensului, protejarea intereselor celor multi etc. Frontul Salvarii Nationale, structura de putere instaurata in decembrie 1989, se legitima prin opozitie fata de Ceausescu si comunism, propunandu-si sa asigure “democratia, libertatea si demnitatea poporului roman” si sa realizeze unitatea acestuia, bazata pe “consensul general al tuturor fortelor creatoare ale societatii romanesti”. Ulterior, si alegerile din mai 1990 vor fi un bun exemplu in acest sens.
Avutia intregului popor vs Conturile ascunse ale lui Ceausescu
In timpul regimului comunist, in perioada 1948-1989, cetatenii romani aveau dreptul sa aiba in proprietate privata numai unele bunuri de consum – casa, autoturism, mobilier etc. Nu si capital. Statul comunist a preluat o parte – circa o treime – din veniturile create de cetateni si a transformat-o in capital real – fabrici, uzine, hoteluri, spatii comerciale etc. – care a intrat, formal, conform Constitutiei, in proprietatea comuna, a intregului popor. “Baza e poporul” si “Comunismul e o societate in care bunurile si avutia apartin intregului popor” erau sloganuri foarte populare, dar care nu aveau acoperire in realitate. De fapt, atributiile dreptului de proprietate au fost exercitate de statul comunist.
Acest mit anterior anului 1989 s-a prelungit dupa Revolutie si a fost oarecum inversat, considerandu-se ca o mare parte a “bunurilor intregului popor” au fost furate de familia Ceausescu.
Inca din timpul Revolutiei , la Bucuresti au aparut zvonuri intense despre o pretinsa avere secreta a Ceausestilor, ascunsa in conturi deschise la banci din afara Romaniei. Ipoteza a fost formulata chiar in actul de acuzare a dictatorilor. In ianuarie 1990, guvernul provizoriu condus atunci de Petre Roman demareaza o ancheta care vizeaza gasirea acelor bani. Oficial, circa 17 ani mai tarziu, s-a anuntat ca respectivele conturi nu exista de fapt. Tot timpul au fost insa suspiciuni ca acestea ar fi fost folosite de unii agenti ai serviciilor secrete comuniste si de oameni care ar fi activat in comertul exterior, controlat total de Securitate.
16 comentarii
Oameni care au fost la baricada de la Inter spun ca a fost ceva implicare straina pe 21 Decembrie 1989!A fost lovitura de stat militara(puci)care a beneficiat de idiotenia lui Ceausescu! Ceausecu la propunerea anturajului a scos muncitorimea in strada pe 22 Decembrie 1989! A fost o gresala de care generalii au profitat! De ce l-au omorat pe Nuta? Stiau ca acesta o sa ramana fidel regimului! A fost avertismentul lui Militaru catre toata armata! Diversiunea aceasta dureaza de 20 de ani! Este cazul ca PRESEDINTELE BASESCU sa se implice si sa-i puna capat! Domnule presedinte ati promis ca veti lupta pentru popor ! Ati castigat! Acum vrem ADEVARUL!
multe întrebări, puține răspunsuri. adevărul nu cred că va fi vreodată aflat, în toată deplinătatea lui. cert este că de acele evenimente/revolte populare au profitat oameni care n-aveau nici în clin nici în mânecă cu anticomunismul. se știu care sunt. păcat de toate viețile irosite fără rost
Revolutia romana, documentata vizual pe arte.tv (franceza sau germana):
http://plus7.arte.tv/de/1697660,CmC=2988306,scheduleId=2960750.html
In ceea ce priveste prima pereche de mituri, as spune ca amindoua sint corecte in felul lor. Darimarea sistemului comunist – “revolutia” nu se poate face peste noapte, este nevoie in cele mai fericite conditii de ani de zile. In schimb inlocuirea unei conduceri politice – “lovitura de stat” – se poate face in citeva zile.
Nu stim si practic nu conteaza daca Tokes era agent maghiar sau de alt fel. Este important ca avea “spate” in Ungaria si ca atare regimul Ceausescu nu indraznea sa ii aplice acelasi tratament ca inginerului Ursu. Acest lucru i-a permis ca din convingere sa refuze sa taca si sa se lase deportat, ceea ce a creat scinteia la Timisoara. La fel,conteaza mai putin cine si cum a creat panica la Bucuresti in 22 decembrie ’89, conteaza ca acea panica a alimentat proteste de strada impotriva regimului. Niciun fel de “scintei” sau de “provocari” nu ar fi reusit daca sute sau mii de oameni nu ar fi fost, in fiecare oras din Romania, in asteptarea unei ocazii de a se revolta.
Lovitura de stat nu a avut loc in strada, dar a fost modelata de reactia strazii. Uneltitorii nu au avut forta si curajul sa conteste direct autoritatea lui Ceausescu si au asteptat ca protestele de strada si reprimarea lor singeroasa sa le faca treaba. Practic, amploarea revoltei populare a depasit ca forta ceea ce erau pregatiti sa inabuse servitorii lui Ceausescu. Acestia stiau ca Ceausescu nu mai este dorit nici la Moscova, nici in Vest si ca orice protest intern va avea o sustinere internationala unanima si ca atare, dupa escul primei incercari de reprimare la Timisoara, au batut in retragere si s-au desolidarizat de conducatorul lor. Doar atunci uneltitorii, in principal pioni ai Moscovei, au indraznit sa scoata capul si sa propuna o solutie de inlocuire a lui Ceausescu, cu pastrarea structurii de rezistenta a sistemului si, mai important a nomenclaturii. Din perspectiva celor ce au urmat pactul a prevazut urmatoarele: nimeni din elitele statului comunist (cu exceptia cuplului Ceausescu si a elementelor anti-sovietice ale regimului ceausist) nu va mai avea a se teme de tirania unei dictaturi personale. Puterea va fi exercitata economic si politic in pace si consens, pe baza unor sfere de influenta negociate cu acea ocazie. Economia de piata si pluralismul poltic vor fi acceptate, dar doar in limitele gorbaciovismului. Romania va deveni, alaturi de URSS, parte a “casei comune europene”, beneficiind astfel de finantare occidentala pentru transformarea nomenclaturii politice intr-o elita cu forta economica autonoma fata de stat, proces care, conform lui Brucan, ar fi trebuit sa dureze 20 de ani.
Lovitura de stat a reusit pe termen scurt si mediu, a eliminat prin metode singeroase riscul ca revolta de strada devenita anti-comunista sa ameninte pactul incheiat intre elitele comuniste, dar s-a izbit de probleme interne: lupta dintre aripa mai pro-occidentala – reprezentata public de Roman – si cea sovietica condusa de Iliescu, a creat derapaje fata de scenariul initial, iar disparitia URSS in 1991a eliminat sustinerea externa a grupului gorbaciovist. De unde mineriada din 1991 si apoi politica unanima de apropiere de NATO si UE singurii parteneri externi ramasi pentru subventionarea celor cocotati la putere.
Pe de alta parte, termenul de revolutie pentru evenimentele din 1989 este inselator. Revolutia anti-comunista a inceput in Ungaria sau Polonia in 1956 iar acolo anul 1989 a insemnat sfirsitul acestui proces si trecerea la reforma institutionala necesara pentru a pune organizarea statului si a economiei de acord cu sistemul politic si social impus de revolutie. In Romania, la caderea lui Ceausescu, nu exista nicio alternativa organizata la comunism si niciun lider “natural”, credibil anti-comunist. Tocmai de aceea restauratia comunista care a esuat in Polonia, Ungaria sau Cehoslovacia a reusit in Romania, pentru ca la noi ea nu a avut concurenta. Revolutia romana era de-abia in fata primei provocari, destalinizarea.
Prin urmare, daca la “ei” revolutia s-a incheiat victorioasa in 1989, la noi ea doar incepea. De unde evenimentele singeroase din Decembrie 1989 si din 1990-1991. Doar odata cu apropierea de UE – dupa 1999 – prima etapa a revolutiei s-a incheiat si putem incerca sa ne organizam pentru un echivalent al “meselor rotunde” care au pus capat comunismului in tarile “fratesti” de la vest de noi. Doar acum, neincrederea elitelor in comunism incepe sa fie dublata de un plan alternativ privind modernizarea institutiilor statului si societalii, de adoptare a statului de drept si a pietei libere.
ERATA:
…conteaza mai putin cine si cum a creat panica la Bucuresti in 21 (nu 22) decembrie ‘89…
O minciuna repetata la nesfarsit devine adevar. MITINGUL A FOST ORGANIZAT LA CEREREA EXPRESA SI INSISTENTA A LUI CEAUSESCU. Anturajul a incercat sa-l determine sa renunte si initial l-a convins dar apoi s-a rasgandit si i-a ordonat lui Barbu Petrescu, prim secretar al Comitetului de partid Bucuresti sa faca mobilizarea. Din aceasta cauza s-a intarziat circa 2-3 ore. In acest timp a cerut Consiliului de Stat al Planificarii sa calculeze care este impactul asupra bugetului a maririlor de lefuri, alocatii,etc. ce urmau a fi anuntate in cadrul mitingului. Ceausescu credea orbeste ca muncitorii il iubesc si-l respecta. Era clar ca nu este “in apele lui” si avea imperios nevoie de sustinerea psihologica a acestora. Deci cum se zice in popor, l-a tras atza ( spre glont ).Oricum, zilele ii erau numarate.
Toata lumea isi pune intrebari, dar LOGICA unde e?
A fost intalnirea de la Malta, unde s-a hotarat ceva. A existat Brucan care s-a “plimbat” la Londra-Washington-Moscova, in perioada cand era “urmarit”.
A existat un grup mic de persoane care stiau aproximativ unii de altii dar fiecare nu stia ce stie celalat pentru ca asa se face (Brucan, Iliescu, Stanculescu, Militaru, Magureanu etc.) si care aveau un singur SCOP: Ceausescu trebuia debarcat si inlocuit cu o anumita persoana si nu cu altcineva, pentru ca trebuiau garantii. Scanteia a fost data si de profesionisti in cateva din orasele mari, Ceausescu a dat ordin de reprimare si fiecare a facut cum l-a dus capul si constiinta si/sau frica, mare parte din cei care au tras pana in 22 au fost ai armatei. Dupa fuga si prinderea lui Ceausescu, lucrurile se indreptau catre ceva mai mult decat era in plan iar “profesionistii” -care nu erau de-ai nostri- au trecut la planul urmator: diversiune, inclusiv cu folosirea armelor pentru abaterea atentiei de la atingerea SCOPULUI. Toate disfunctiile au fost rezolvate de o parte din cei care au preluat puterea (profesionistii, asa-zisii teroristi, au fost scosi pe usa din dos) iar mortii, unii din convigere ca lupta pentru o cauza nobila iar altii din greseala in marea invalmaseala, au beneficiat de slujbe cu popi si “emanati”. Credeti ca cineva va avea curaj si va dori sau va putea sa caute dovezi probatorii in vreo instanta pentru aflarea adevarului? Ganditi-va cine ar fi afectat; Poate peste 50 de ani de la acele evenimente, daca acest principiu va functiona si in viitor, acea mie si ceva de dosare va putea fi completata pentru vizualizarea intregului; dar va fi cam tarziu, inca doua generatii sacrificate de catre profitorii istoriei. Adevarul copiilor si nepotilor nostri va fi altul decat al nostru. Daca viata unui om nu conteaza, atunci nimic nu mai are valoare. S-auzim numai de bine !
X ani de la lovitura de stat din ’89
Toata lumea vorbeste de evenimentele de la revolutie. Ce evenimente? Care evenimente? A fost Revolutie? A fost lovitura de stat? A fost rascoala? A fost ordin extern? Sau rebeliune? Sunteti in stare sa respundeti 100% pana aici ? Nu ! Putini sunt. Câti oameni au murit? De ce au murit? Cine i-a împuscat? Ceausescu? Armata? Securitatea? Militia? Agentii straini? Sau toti la un loc? Ori fiecare cât a apucat? Dar dupa 22 cine i-a mai impuscat? Teroristi? Care teroristi ? Ce fel de teroristi? Cine au fost teroristii? Ai cui? Ai nostri? Ai lor? Cine i-a trimis? Exista de fapt teroristi? Evident ca nu ! Dar ranitii? Si mortii ? Câti morti au fost? Si cine au fost mortii aceia? Au fost identificati toti? N-au fost? De ce? în ce tara traim? în Kakjikistan ? Nu stim nici câti suntem? Nici câti murim? Dar criminalii, asasinii, ucigasii? Ei cine sunt? Unde sunt? Au ajuns generali, ministri, presedinti, sefi de partide, prosperi oameni de afaceri? Foarte probabil! Se putea si altfel? Da, dar nu s-a vrut. Ce face Justitia? Doarme? Freaca menta? Culege ciuperci otravitoare? A, e legata la ochi, de-aia nu-i vede pe ucigasi? Mai are ochi oare sub legaturi ? Sau justitie nu e deloc? Ori e vânduta? Cine sunt cumparatorii? Care e pretul tradarii? Cine sunt marii profitori si marii bijnitari? Cine pe cine a influnetat si manipulat ? Si cu ce scop ulterior avand ca fatarda ‘Revolutia’? Avem un cimitir al eroilor, al martirilor? Avem! Dar al ucigasilor? Unde e cimitirul omorâtorilor de martiri? Avem si asa ceva! Acolo vor fi îngropati asasinii ‘Revolutiei’, cu fanfare militare, surle si trambite, cu discursuri oficiale, cu drapel national, onoruri si medalii !Dar pana la urma care-s martirii si care-s asasinii ? S-au impuscat cumva intre ei? Da, evident – si atunci pana la urma ii bagam pe toti la capitolul morti si victime colaterale? Adica procedam ca americanii. Ce strâmb e Dumnezeul dreptatii, nu? De ce tacem? De ce nu ne împotrivim? De ce nu facem gat? De ce nu mai facem acum o revolutie? În ce fel de lume traim? Ce fel de lume construim? Oare chiar o construim? De construit nu se stie, dar de daramat sigur daramam. Dar lumea zidita de parintii nostri, de parintii parintilor nostri, ce fel de lume a fost? Care este istoria ei adevarata? Si cine decide daca este sau nu adevarata? De ce în lume se întâmpla un anumit ceva, si nu altceva? Cine determina întâmplarile din istorie? Cine le gestioneaza? Oare le gestioneaza bine? Cine le planifica? Oare, totul se petrece spontan? Nu amorseaza nimeni acele întâmplari? Si, atunci, ce sa mai întelegem din raportul cauza-efect? Stim, cu adevarat, cauzele? Cunoastem, întocmai, efectele? Si ce facem daca efectul se suprapune peste cauza ? Suntem, într-adevar, mostenitorii timpului trait de parintii nostri? Avem, oare, masura lui exacta? Se spune ca un împarat roman a furat un secol întreg din istorie. Dintotdeauna, culisele puterii au ascuns o alta lume? în cabinetele ultrasecrete ale puterii, se scrie o alta istorie a lumii? Falsa? Adevarata? De fapt din moment ce e scrisa, e valida ! Daca doar castigatorul scrie isotria lumii, ce relevanta are de fapt acea scriere? Care sa fie realitate lumii? Oare, asa sa fi fost lumea mereu: o dualitate? Una eterna? Una universala, precum Ianus, protectorul antic al portilor, un chip azvârlit afara, dincolo de porti, si alt chip înauntrul portilor? Chiar istoria in doua versiuni alternative! Daca totul are doua alternative, ce rost ar mai avea sa batem in cuie una ? Oare, ar trebui rescrisa întreaga istorie a lumii? Si daca da, cine ar trebui s-o rescrie? Si dupa ce adevar? De ce nu vrem sa aflam Adevarul? Cum, care adevar? Adevarul ca nimeni de fapt nu site nimic pentru ca cei ce stiu nu vor spune sau nu vor fi lasati sa spuna, iar ce ce nu stiu sunt vrajiti, aplaudati, pacaliti, ridicati in slavi suficient de sus ca sa li se poata da drumul de acolo…iar cand li se da este deja prea tarziu. Iar respectivii se tot urca pe un podium cat mai inalt, unde sunt aplaudati si la randul lor aplauda fara sa stie pe cine si de ce… pana se trezec fara nimic sub picioare, pusi in fata faptului sumbru ca nu exista nici un podium si totul a fost o iluzie, ceva virtual, un produs al imaginatiei colective, iar ei si-au dat tot ce au avut, poate chiar si viata … pentru acea iluzie.
@ overmind: FELICITARI! Sinteti bun!
Anchetele facute de d-ul Cartianu, istoricul …. si echipa au cam lamurit multe aspecte din 89. Mai trebuiesc mai multi procurori corecti si curajosi care sa scoate adevarul pe fata. Dupa 20 de ani vine Ilici si ne spune ca nu stie cine sunt teroristii. Mare bataie de joc. Nu inteleg de ce nu este luat in raspar pentru astfel de declaratii. El ce dracu a pazit atatia ani !
Dupa aceeasi perioada trecuta pana cand americanii vor raspunde la intrebarea din titlu vom afla,probabil,mai multe crampeie de adevar despre lovitura din ’89.Din cate am retinut,dupa 50 de ani vor fi facute publice anumite documente clasificate in cazul J.F.K.(deci in 2013),prin urmare probabil anii 2030 ne vor aduce argumente palpabile cu privire la evenimentele din decembrie ’89.Pana atunci….citim opinii mai mult sau mai putin avizate.Cat priveste caderea cuplului Ceausescu,indiferent de”povesti”,trebuie sa plecam de la axioma ca Securitatea era mult prea puternica pentru a permite preluarea puterii asa netam – nesam de cativa noi veniti fie ei plini de avant revolutionar si bune intentii;a nu recunoaste ca daca inaintea plecarii sotilor Ceausescu cu elicopterul incepea sa se traga in Piata, nu ar mai fi ramas prea multa lume prin preajma ar insemna sa plecam de la o premisa neserioasa.Prin urmare,toata afacerea s-a derulat cu acordul Securitatii si ar fi fost”anormal”ca reprezentantii ei sa patimeasca in vreun fel din pricina “schimbarii”;ca realitatea a respectat in proportie de 70% sau 80% scenariul,asta numai viitorul va putea clarifica.Cert este ca cei care au murit AU CREZUT cu adevarat ca era momentul schimbarii si ca sacrificiul lor nu va fi inutil.Din pacate insa,jertfa lor a fost un mod ingrat de a da o doza infinit mai mare de autenticitate emanatilor miscarii.Mai pe scurt,esalonul secund al fostului PCR sustinut de Securitate a preluat puterea.Restul….sunt variatiuni pe aceeasi tema.
In acelasi stil dubitativ ar mai trebui sa aflam si cati din cei care au murit pot fi considerati eroi, adica cei care s-au dus in punctele fierbinti chiar pentru a lupta ,avand in minte o idee. Ceilalti, si nu sunt putini ( gura casca ghinionisti,ciorditori, oameni care au murit in casele lor pentru ca le-a intrat prin geam un glonte ratacit) pot fi considrerati victime ale revolutiei, sau a ceea ce a fost, in niciun caz eroi.Unul ,sau mai multi, a fost impuscat pe strada mergand sa cumpere paine. Admit apartinatorii ca n-a fost erou ? Spiritul de aventura, specific celor foate tineri, i-a trimis in mod gratuit pe multi in mormant fara sa inteleaga ca folosirea reala a armamentului are consecinte tragice, altele decat cele vazute pe casete video.
@ Revolutia pornita la Iasi se zice controlata de Iliescu si inabusita prin arestarea a cca 900 de oameni cu moartea rotitei de legatura! Revolutia pornita din nou la Timisoara Mecca Revolutiei confiscate de Ion Ilici I.transformata in “lovilutie” o mascarada continuata prin impartirea iresponsaila de arme , munitie petru a crea haos / victime care sa “legitimeze” noua nomenclatura din linia a doua PCR, de mai proasta calitate.Malta a fost inceputul.”Turistii”au creat diversiuni. Unii “studenti”la antrenamente militare au avut o contributie.Se contureaza un schimb de “colete”si luptatori catre tarile de origine unde erau sute sau mii de muncitori Romani care riscau repatrierea.Restul se stie .Raspandacii ,care au stat o vreme in subsoluri sau raspandit in toate structurile de stat,ziare,partide.Un sondaj BBC da un procent de 85% din “bogatii”Romaniei mirobolante din nomenclaturisti.Cei zece ani au fust suficienti sa faca diferenta.Legile date cu adresa de la vanzarea terenurilor intravilane,vanzarea valutei la cine hrebe,credite fara garantie de milioane de dolari au creeat in cateva saptamani milionari.O diferenta de 1/10 intre curs bancar si piata neagra arata “miracolul”imbogatirii.O alta sursa conturile in valuta golite de cine hrebe!Suveica a functionat pe toate palierele de la “privatizari”,improprietariri,vanzarea fondurilor de locuinte de toate categoriile de la revendicate la protocol.Proprietarii de drept mor in tribunale cu “dreptatea”in mana.Fostii stau nederanjati in casele prppietarilor care stau pe afara! Patrimonii impotrtante de la Cooperatie,cooperative,asociatii de studenti,de partid,de sindicat trec din mana in mana in functie de grupuri.Lumea interlopa nederanjata de o politie cica timida dar cu peste 6.000 de politisti anchetati numai in 2.008 cu 11 cu condamnari dau senzatia de sat fara caini si luptele de strada cu sabii topoare arme de foc aduc “occidentul”cu partea neagra ,cu piata de droguri ,carne vie la moda in Absurdistanul de Romanika.Trecerea rapida la Aiuristan imparte Romanika ca in cazul Dreyfus in doua.Imigratia la munca atomizeaza relatiile familiale deja grav afectate cu blocatarii socialisti.Ateismul face tabula rasa in relatiile interumane spiritul de iobag si pizma altereaza relatiile sociale unitatea si idealul tinta al natiei.Oarece grupuri s ipartide etnice si cvasiextremiste intregesc peisajul.Criza porceasca de lacomie,coroborata cu diferite gripe,hiv,Sida ce prefigureaza o “ordine mondiala” tot porceasca va transforma pamantul daca nu in planeta maimutelor in cea a maimutoilor.DDD
Unul din istoricii problematicii este Dennis Deletant, care priveste obiectiv desfasurarea evenimentelor> “Totuşi, răsturnarea lui Ceauşescu a dus la o revoluţie politică. Modelul unui singur partid a fost abolit, au fost organizate alegeri multipartidice, economia centralizată a fost desfiinţată iar cenzura, abolită…Cu toate acestea, puterea legii continuă să rămână fragilă şi este mare nevoie de o reformă a sistemului judiciar. Lipseşte voinţa politică de a aduce politicieni proeminenţi în faţa justiţiei sub acuzaţii de corupţie. Rămâne sub semnul întrebării dacă a avut loc o Revoluţie şi în mentalitate. Ceea ce demonstrează Revoluţia română este faptul că eroii mor, luptătorii se întorc la casele lor şi oportuniştii ajung în prim-plan”, a conchis Deletant.
exista foarte multe opinii, f multi istorici care incearca sa dea o “solutie” si explicatie evenimentelor. dar istoria e prea subiectiva pentru a putea spune cu adevarat cum a fost… asa cum comunistii au idilizat istoria romanilor, asa se continua si azi cu “eroii” istoriei noastre. da daca studiezi mai atent, vezi ca adevarul nu e asa cum l-ai invatat la orele de istorie, ci mult mai complex, si nici nu poti scoate evenimentele din contextul national si international. Istoria internationala ne da cateva repere pentru a privi evenimentele… dar oricum o interpretezi, niciodata nu poti fi sigur de adevar.
Ceea ce s-a facut in perioada comunista este acuma blamat, dar multe din ideile sistemului puteau fi preluate si transformate in mod democratic. de atunci multe s-a schimbat, si multi au ajuns, din pacate sa isi doreasca din nou sistemul….
E din nou perioada de criza, si cum istoria o dovedeste, populatia isi doreste din nou o “mana de fier”care sa conduca tot…
ce s-a construit (fabrici, scoli, apartamente etc..) inainte de 1989 este real.
ce a urmat dupa e 100% fictiune.
În sfârşit, adevărul pe care-l aşteptam cu toţii…
http://meritulcetateanuluiputernic.ning.com/profiles/blogs/in-sfarsit-adevarul-pe-carel