În zbor cu vulturii: Parcul Natural Torcal de Antequera – Andalusia – Spania

10

Andalusia, în sudul Spaniei, este o splendoare peisagistică, cuprinzând zone subtropicale mediterane în vecinătatea coastelor Africii pe la strâmtoarea Gibraltar, deşertul Tabernas, care este singurul deşert real din Europa, faimosul curs al râului Guadalquivir, cu a sa delta la Donana… şi multe altele.

 

 

de Peter Lengyel

Reprezentativ pentru acest spaţiu geografic este sistemul muntos al Cordilierei Baetice, din sudul şi sud-estul Spaniei, incluzând piscuri înzăpezite ale celor mai înalte arii din Peninsula Iberică în Sierra Nevada (3.478 metri), Sierra de Grazalema, care, în 1963, a avut 4.363 mm de precipitaţii, fiind un record pentru zona iberică, precum şi o serie întreagă de alţi munţi (Sierra), întinşi pe sute de kilometri, cu aspecte peisagistice şi naturalistice de o frumuseţe fascinantă, fantastică. Evident, o asemenea zonă are o biodiversitate extraordinară.

Parcul Natural Torcal de Antequera este în provincia Malaga din Andalusia, Spania. Este un masiv calcaros, care atinge înălţimea de 1336 metri, parte din sistemul muntos al Cordilierei Baetice. Rocile calcaroase albe şi cenuşii au fost depuse în Jurasic, în urmă cu 145-150 milioane de ani, în coridorul marin ce făcea legătura între Oceanul Atlantic şi Marea Mediterană, ape ce făceau parte din Marea Tehtys. În Terţiar, prin apropierea plăcilor tectonice ale Africii şi ale Iberiei, aceste mase de roci sedimentare au fost presate şi ridicate pe la altitudinea lor actuală, dar au suferit falieri, fragmentări, rupturi şamd. Calcarele acestea care au şi numeroase fosile ale biodiversităţii marine jurasice, au fost expuse eroziunii şi coroziunii, rezultând un spectaculos peisaj carstic, cu doline, câmpuri de lapiezuri, peşteri, grote, canioane şamd. Unele dintre aceste peşteri au artefacte lăsate de oamenii preistorici, urme ale locuirii neolitice din urmă cu 7 mii de ani. Peisajul actual este reprezentat de stâncării, pereţi verticali impunători de respect, grohotişuri mari acumulate la baza lor şi consolidate parţial de vegetaţie, cu zone stepice înierbate, tufărişuri maquis, garriga şamd. Există acum un traseu de prezentare a valorilor naturalistice/ geologice, cu 14 puncte de interes… unde sunt instalate panouri de prezentare ale detaliilor locale.

 

 

Dacă ajungi la un loc de hrănire al vulturilor şi eşti acolo la momentul oportun, vei vedea cum din toate zările sosesc marile păsării şi se lasă la locul unde le este pusă hrană. Poţi vedea mai ales vulturi pleşuvi suri (Gyps fulvus). După ce se hrănesc se ridică din nou în aer şi se rotesc maiestuos pe curenţii termici ascendenţi care se formează în aceste zone stâncoase. În mod natural vulturii aveau destulă hrană reprezentată de animalele care îşi terminau existenţa, dar odată cu artificializarea peisajului, odată cu transformarea spaţiului natural în uriaşe terenuri agricole şi închiderea animalelor domesticite în ferme de creştere intensivă, aceste păsări nu prea mai au cantitatea de hrană necesară pentru întreţinerea populaţiilor lor. Găsesc eventual animale lovite de maşini, dar hrănirea cu acestea le expune şi pe ele pericolului accidentărilor pe şosele. În acest context, societăţile ornitologice ale zonelor mai civilizate, unde mai există populaţii ale speciilor de vulturi, ajung să se ocupe de hrănirea lor cu carcase de animale duse în locuri speciale de hrănire. Acestea sunt nişte puncte semnalizate pentru a atrage atenţia celor care doresc să observe păsările din ascunzişurile instalate în vecinătate, nişte iniţiative susţinute de statul spaniol în dorinţa de a face educaţie ecologică în teren. Conform publicaţiei Birds in Europe: population estimates, trends and conservation status, BirdLife International, 2004, în Europa cuibăresc 19.000-21.000 de perechi de vultur pleşuv sur (Gyps fulvus), dar mare parte a acestora sunt în Spania: 17.300-18.100 perechi cuibăritoare. Imbecilitatea celor de pe la noi a făcut ca vulturii să dispară din România, inclusiv această specie, ca o consecinţă a vânătorilor şi a otrăvirii cu strichnină a hoiturilor puse pentru decimarea lupilor, hrană otrăvită din care mâncau şi vulturii până au murit cu toţii. În Spania poţi vedea frecvent cum aceste splendide păsări se rotesc peste peisaj, pe lângă munţi mai ales, iar prezenţa lor reprezintă şi o atracţie turistică importantă.

 

 

Zona El Torcal a fost desemnată Sit Natural de Interes Naţional în 1929, apoi Parc Natural în 1978. Situl Natura 2000 Torcal de Antequera ES0000032 aparţinând de regiunea biogeografică mediteraneană, se extinde pe 2004,85 hectare, cu altitudinea între 726 şi 1340 m. Dintre speciile de păsări cuibăritare, menţionate în Formularul Standard al sitului, se pot menţiona potârnichea cu picioare roşii (Alectoris rufa), drepneaua mare (Apus melba), buha mare (Bubo bubo), acvila porumbacă (Hieraaetus fasciatus), şoimul călător (Falco peregrinus), ciocârlanul spaniel (Galerida theklae), pietrarul negru de stâncă (Oenanthe leucura), stăncuţa de munte (Pyrrhocorax pyrrhocorax), frunzăriţa melodioasă (Hippolais polyglotta), mierla de piatră (Monticola saxatilis), mierla albastră (Monticola solitaries), graurul unicolor (Sturnus unicolor), vrabia de stâncă (Petronia petronia), silvia de tufiş (Sylvia undata)… precum şi multe alte specii cu care putem să ne întâlnim şi prin peisajele noastre. Vulturii pleşuvi suri (Gyps fulvus) sunt bine reprezentaţi în zonă, existând aici puncte de hrănire.

 

 

Există pe aici câteva specii endemice de reptile; dintre speciile de reptile de interes pentru conservare se pot menţiona dintre amfisbenide Blanus cinereus, apoi şopârla de ziduri spaniolă (Podarcis hispanica), dar se pot vedea pe aici şi şopârlele Psammodromus algirus, guşterul ocelat (Lacerta lepida)… care poate ajunge până la 90 cm lungime, gekonidul Tarentola mauritanica, precum şi şerpii Coluber hipocrepis, Malpolon monspessulanus, Elaphe scalaris şamd. Biodiversitatea acestor locuri este extraordinară, spre exemplu dintre orhidee se cunosc de aici peste 30 de specii şi varietăţi; dintre speciile de plante de interes pentru conservare sunt Atropa baetica, Asplenietea rupestris, Saxifraga camposii… dar se mai pot aminti Quercus coccifera, Ephedra fragilis, Rosmarinus officinalis şamd. Dintre mamifre, de remarcat sunt chiţcanii de casă (Crocidura russula), liliecii urecheaţi (Plecotus auritus) şi liliecii mari cu potcoavă (Rhinolophuus ferrumequinum), bursucul (Meles meles), jderul de piatră (Martes foina), dintre viveride Genetta genetta, dar există pe aici şi Capra pyrenaica hispanica, iepuri de vizuină (Oryctolagus cuniculus), pisici sălbatice (Felis silvestris) şamd. Am văzut că este prezentă şi mangusta egipteană (Herpestes ichneumon), o specie cu răspândire mai ales africană dar care în Europa ajunge în sudul Peninsulei Iberice unde populează versanţii cu tufărişuri de gen machia. Vizitarea acestor zone este recomandabilă în perioada de primăvară şi toamna, din cauza extremelor de temperatură din timpul verii…

 

 

Pentru anul 2013 dorim să organizăm o ieşire la arii protejate din Spania, pe durata de circa o lună, probabil în luna mai. Vom avea şi ajutorul unor colegi naturalişti din Spania… pentru a putea ajunge în acele locaţii care sunt cele mai interesante. Ideea ar fi vizitarea a circa 15 parcuri naţionale şi naturale, rezervaţii ale biosferei, în dorinţa de a ne face o impresie realistă despre biodiversitatea iberică şi modalităţile de management ale acestor arii protejate. Ideal ar fi să fie circa 10 participanţi… Desigur, depinde de multe… ce anume se va realiza, existând aspecte financiare, timp investit, interes al participării şamd. Cei interesaţi de a participa sau cei care doresc să sponsorizeze expediţia, pot să mă contacteze: [email protected]

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Acest articol a fost preluat de pe site-ul biologului Peter Lengyel.

Peter Lengyel s-a născut în 1973 în Sighetu Marmaţiei şi a absolvit biologia la Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj. Este biolog, expert în conservarea biodiversităţii, fotograf al naturii, membru al Asociaţiei “Valea Verde”, dar şi secretar ştiinţific la ONG UNESCO Pro Natura, cu sediul în Bucureşti, şi membru al Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii.

Puteţi urmări şi:

FOTO Plimbare prin Delta Ebro – Spania

Traseul de sâmbătă: Alpii Austrieci, Tirol, Valea Lech

FOTO Parcul Natural Roussenski Lom – Bulgaria

FOTO Groapa Ruginoasă – Munții Apuseni

FOTO Parcul Naţional Triglav – Slovenia: Un paradis european

FOTO Trezirea naturii în Parcul Naţional Kampinoski – Polonia

FOTO Parcul Național Gir – Natura captivantă a Indiei

FOTO Peștera Gheţarul de la Scărişoara

Parcul Naţional Usedom – Germania

FOTO Parcul Naţional Gauja – Letonia

FOTO Parcul Naţional Dzukija/ Dzukijos – Lituania

FOTO Rezervația Biosferei Delta Dunării: Când paradisul naturaliștilor devine realitate

FOTO Cheile Dobrogei: Acolo unde peisajul împlinește aproape 2 miliarde de ani

FOTO Pădurea Niculițel – Valea Teilor: Un peisaj de basm al Dobrogei

FOTO Pădurea Babadag: Biodiversitatea de la balcanic, la submediteranean

FOTO Parcul Național Munții Măcinului: 50% din specii pe 1% din suprafață

FOTO Grindul Chituc – Sălbăticia care va intra pe mâna dezvoltării turistice

FOTO Grindul lupilor sau paradisul pasarilor

FOTO Canaraua Fetii: Natura amenințată de clopotul bisericii

FOTO Rezervația Biosferei Delta Dunării – Cum ar putea arăta Paradisul

FOTO Rezervația Biosferei Delta Dunării – Biodiversitate demnă de Arca lui Noe

FOTO Histria, locul unde natura a luat în stăpânire ruinele vechilor civilizații

FOTO Lacul Techirghiol, cu totul altfel decât în cărțile poștale

FOTO O lume spectaculoasă, dar ignorată: Limanu, Dobrogea

FOTO Pădurea Dumbrăveni – Dobrogea

FOTO Pădurea Hagieni – Dobrogea

FOTO Canaralele de la Hârşova

FOTO Dunele marine de la Agigea

FOTO Rezervaţia Allah Bair – Dobrogea

FOTO Vama Veche – 2 Mai: Înapoi la sălbăticie

FOTO Festivalul Antic și Medieval – Aeternus Maramorosiensis 2011

FOTO Bialowieza – Ultima pădure de şes din Europa

FOTO Zboruri peste verde – Maramureş

FOTO Ecosisteme din Transilvania: Pădurile de fag

FOTO Parcul Naţional Cheile Bicazului – Hăşmaş

FOTO Lacul Sfânta Ana și Tinovul Mohoș

FOTO  În zbor peste Dobrogea

FOTO Survolând Delta Dunării

 

 


10 comentarii

  1. Pingback: FOTO Plimbarea de weekend: Cheile Ordâncușei – Munții Apuseni | TOTB.ro - Think Outside the Box

  2. Pingback: FOTO Tăul Chendroaiei – Munţii Gutâi | TOTB.ro - Think Outside the Box

  3. Pingback: FOTO Plimbarea de sâmbătă: Rezervaţia Naturală Râpa Roşie | TOTB.ro - Think Outside the Box

  4. Pingback: FOTO Plimbarea de sâmbătă: Iezerul Mare – Munţii Igniş | TOTB.ro - Think Outside the Box

  5. Pingback: FOTO Bocşe, cărbune de lemn – mangal | TOTB.ro - Think Outside the Box

  6. Pingback: FOTO Plimbarea de sâmbătă: Munţii Ţibleş | TOTB.ro - Think Outside the Box

  7. Pingback: FOTO Parcul Natural Comana: La o aruncătură de băț față de București | TOTB.ro - Think Outside the Box

  8. Pingback: FOTO Detunatele, spectacolul stâncos din Apuseni | TOTB.ro - Think Outside the Box

  9. Pingback: FOTO Călătorie pe ape și uscat: Situl Ramsar Confluența Olt-Dunăre | TOTB.ro - Think Outside the Box

  10. Pingback: FOTO Călătoria de weekend: Parcul Național Sounio – Grecia | TOTB.ro - Think Outside the Box

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger