În spatele ultimei cortine de fier: Ultimul episod

11

Un sentiment acut pe care l-am avut este că am călătorit în timp. Aveam aproape 18 ani la Revoluţie, am fost pionier şi UTC-ist, deci îmi aduc destul de bine cum a fost înainte. Toate simţurile mele au fost transportate în timp.

de Dumitru Răzvan Cezar (Imperator)

Văzul: marile demonstraţii de pe stadion, faptul că străinii erau favorizaţi în faţa localnicilor, shop-urile pe valută (euro), telejurnalul care începe cu Dear Leader și se termină cu Dear Leader.

Gustul: am băut Quick Cola şi am mâncat îngheţată vafe. Sunt exact la fel.

Auzul: postul de radio nord-coreean transmite muzică luată direct din Albumul Duminical sau Şlagăre, şlagăre de pe vremuri (mai ales variantele fără voce)

Pipăitul: cam greu J

Mirosul: Este ciudat, dar mirosul unui bulevard imens şi complet gol s-a combinat cu un déjà vu al perioadelor în care circulaţia maşinilor era interzisă în România…

Cum am ajuns acolo: V-am spus, cu Koryo Tours. Site-ul lor este http://www.koryogroup.com/. Este mai mult decât o agenţie de turism, au fost implicaţi în multe proiecte culturale (cum ar fi Pyongyang International Film Festival, producţia documentarului “The match of their lives”, publicarea albumelor foto “One night în Pyongyang” şi “Welcome to Pyongyang”). Simon, Nicholas, Hannah şi restul nu ştiu ce pile şi cunoștiințe au în Coreea de Nord, dar pot ajuta pe oricine să ajungă în Coreea de Nord (ziariştii şi cetăţenii americani au un statut special şi vă recomand să le spuneţi din capul locului că intraţi în aceste categorii pentru a vă ajuta). Tururile nu sunt ieftine – un tur standard costă în jur de 1.500 euro pentru 5 – 6 zile, versiunea cea mai ieftină fiind de 800 euro pentru 3 zile (cu tot cu avion din Beijing, cazare şi all-inclusive :)).

Când să vizitezi: în mod clar când e sezonul de Arirang. Spectacolul nu trebuie ratat pentru nimic în lume, aşa că dacă vreţi să mergeţi anul acesta, sezonul de Arirang este între 2 august şi 10 octombrie – vara este sezonul ploios, eu am avut noroc cu carul, în toate zilele a fost soare şi frumos.

Veţi afla secretele Coreii de Nord. Nu, nu le veţi afla… Nu veţi descoperi dacă şi câţi oameni au murit de foame, dacă şi câţi prizonieri sunt în Gulag-uri…Veţi vedea însă o societate fascinantă, ceva unic. Eu cred că o să mai merg o dată. Dar nu acum, ci în 2012, când în Coreea de Nord va fi anul 100 după calendarul Juche…şi când probabil va fi cel mai tare Arirang 🙂

Cu aceste consideraţii, închid serialul despre Coreea de Nord. Vă mulţumesc!

Citiți și:

În spatele ultimei cortine de fier: Tenorii în frac și papion de pe șantier

În spatele ultimei cortine de fier: Trenul de la Mao și Steaua RSR de la Ceaușescu

În spatele ultimei cortine de fier: La biliard cu coreencele

În spatele ultimei cortine de fier: La Palatul Pionierilor

În spatele ultimei cortine de fier: Războiul Coreii

În spatele ultimei cortine de fier: Cimitirul Eroilor Revoluţionari

În spatele ultimei cortine de fier: La mormântul lui Kim Ir Sen

În spatele ultimei cortine de fier: Kim Ir Sen

În spatele ultimei cortine de fier: În căutarea pantalonilor pierduți

În spatele ultimei cortine de fier: Spectacolul de la Circ

În spatele ultimei cortine de fier: Cel de-al doilea oraș din Coreea de Nord

În spatele ultimei cortine de fier: Cel mai apropiat loc de Coreea de Sud

În spatele ultimei cortine de fier: Cabana construită într-o singură zi

În spatele cortinei de fier: Turiștii sud-coreeni sunt însoțiți de gărzi

În spatele ultimei cortine de fier: Statuia lui Great Leader – farul călăuzitor al orașului

În spatele ultimei cortine de fier: Gimnastică în masă

În spatele ultimei cortine de fier – Turnul Ideii Ciuce

În spatele ultimei cortine de fier: USS Pueblo – vasul spion

În spatele ultimei cortine de fier: „Domnişoarele-semafor”

În spatele ultimei cortine de fier: „Ionel, Ionelule”

În spatele ultimei cortine de fier: Metroul anti-bombardamente cu vedere la lac

În spatele ultimei cortine de fier: „Țara dimineților liniștite”

În spatele ultime cortine de fier: Hotelul Yanggakdo, “rezervația” de străini

În spatele ultimei cortine de fier: Cel mai mare spectacol de pe Pământ

În spatele ultimei cortine de fier: Coreea de Nord

În spatele ultimei cortine de fier: Primele impresii

Tags:



11 comentarii

  1. Da, cred ca dintr-un anumit punct de vedere, nu neaparat negativ, RPDCoreeana este ceva unic si fascinant.Citind acest serial am invatat multe lucruri deosebit de interesante. Nu vreau sa inchei inainte de a sublinia si saluta obiectivitatea, talentul si corectitudinea cu care au fost scrise aceste note de calatorie. Calde felicitari si un sincer bravo!

  2. Am urmarit cu interes serialul, dar pozele pe care le-ai postat pareau publicate de oficiul de propaganda…Vroiam mai multe poze care sa surprinda viata de zi cu zi, nu statuile si monumentele dinastiei kim…De exemplu vorbeai despre tenori pe santiere…de ce n-ai pus o poza?In rest e ok, sper sa ajung si eu intr-o zi in Coreea de Nord…
    P.S. :Cum de nu v-au dus la barajul de la marea galbena?Era o constructie epocala a erei Juche….

  3. Gigi de la servis on

    Mie mi-a placut sincer si presupun ca si marea majoritate a cititorilor a apreciat articolele in diferite moduri. Circotasii n-au fost mai multi de doi din care unul a postat de mai multe ori cu nume diferite. O fi unul cu nostalgii comuniste s-au a facut pasiune la creveti si i-au dat NK o juma de norma. Parca frazarea nu suna romaneste. In cele din urma nu are importanta si fiecare are dreptul la opinie.
    Astept cu interes urmatoarele.
    Gigi

  4. @rexxhen, sa faci poze ca turist in Coreea de Nord e o aventura in sine. Trebuie ca fiecare poza sa-ti fie acceptata de ghid (trebuie sa-l rogi inainte sa te lase sa pozezi). Este foarte greu sa ii determini sa te lase sa pozezi altceva decat ‘glorioase impliniri’. La fel, este greu sa pozezi oameni – care se dau la o parte (sau sunt dati la o parte) atunci cand treci in zona. Pana si diplomatii au probleme cu treaba asta.

  5. Pingback: Ideea ”ciuce” « Vestea Buna

  6. fascinanta e prostia, nu compara niciodata, doar daca esti retardat, perioada comunismului, la noi , cu north koreea, si am fost mandru pioner, si utecist, dar mai vedeam un film doua tre, la nocturne, cumparam, un blug de care vroiam, nu am murit de foame, luam un salariu de 3000 de lei, si am fost la sinaia si la predeal la all inclusive doua saptamani, 1800 2 persoane, nu mai vorbesc de puzderia de ceasuri spraiuri bac, sapunuri, etc, si nu locuiam pe atunci in ardeal ci in moldavia, oricum am picat cand am vazut ce e in ocico la timisoara, comparatia e pur absurdaaaa, respect sistemul in care traiesc acum, altul decat romanesc, dar respect si sitemul ala ceausist, cu apartamente gratis pt famililii, si bani cu care nu aveai ce face,

  7. parerea mea personala, atunci mai trebuia un mic pas, pt prostime, gen vadim, gen telenovele nesfarsite, acum pt cei tineri, e urias pasul, muncind cinstit in romania, ma apuca rasul, pana si nepoata mea de gradinita imi spune dar cand pot veni la tine

  8. Pingback: Călătorie spre capătul pământului: Santiago în două zile » Think Outside the Box

  9. Eu am fost ca turist in RPDK in 1988,pe atunci mergeai ca nu aveai alta optiune.Scumpa excursia, am cam regretat banii dati.Chiar daca recunosc ca a fost o experienta, nu o calatorie nu as recomanda nimanui sa mearga in aceasta tara.Mai ales ca majoritatea oamenilor de la noi nu au un buget imens pentru calatorii.Cu 1500 de euro stai o perioada foarte lunga in Asia, faci un concediu minunat, vezi temple, muzee.
    Si mai este un aspect.Cit e de moral sa alimentam cu valuta un regim criminal, asa cum exista din pacate in multe tari din lume.
    Sigur, cine a fost peste tot si nu mai are unde merge, poate alege partea de nord a peninsulei.Eu zic sa va ginditi de o suta de ori inainte de a merge, calatoriile nu se fac de dragul statisticii.

  10. @ RedWall, Liviu, gigi de la servis – multumesc frumos de aprecieri
    @ rexxhen – cand umbli pe bulevarde si sosele, ceea ce vezi este ceva care arata ca la serviciul de propaganda… locurile care nu arata asa nu prea sunt in Pyongyang… cu privire la tenori, i-am vazut cand treceam cu masina si nu eram cu mana pe aparatul de foto,. Din cate mi-aduc aminte, filmam, cred ca ii am pe film.
    @ pissy – sa te duci in Coreea de Nord in 88 nu este la fel de fascinant ca in anii nostrii… in 88, poate te apuca sperietura de ce idei i-ar mai veni lui Ceausescu daca mai facea o vizita pe acolo. Povestea cu daca este moral sau nu sa vizitezi (si deci sa dai bani unui regim dictatorial) a fost dezbatuta in volume intregi si pe tone de megabits… parerea mea – daca oamenii de acolo nu vad straini si daca nu interactioneaza cu straini nu or sa vrea niciodata altceva… eu am interactionat doar cu 3 oameni – e mult, e putin ? Nu stiu

Leave A Reply