În spatele ultimei cortine de fier: Statuia lui Great Leader – farul călăuzitor al orașului

1

Ne ducem la masă și, de îndată ce se înoptează, ghizii hotărăsc să ne facă hatârul – să vizităm orașul noaptea și să facem poze. Nu pot să zic că orașul pare prea populat în timpul zilei (presupun că nu e bine să umbli brambura pe străzi), iar noaptea chiar că nu e nimeni.

de Dumitru Răzvan Cezar (Imperator)

Ne ducem unde altundeva decât la monumentul lui Great Leader. E luminat cu toți lucșii puternici, iar cuprul strălucește de departe. De fapt, în noaptea precedentă, pe la ora 2, era singura lumină din oraș, un adevărat far călăuzitor al orașului. Nu departe e o zonă cu fântâni arteziene cu tot soiul de personaje mitice – muncitori, balerine etc…Aici văd câteva cupluri mult prea alternative care se plimbă prin peisajul relativ romantic. Să nu credeți că fac cine știe ce, se comportă în spiritul și litera eticii și echității, dar ce caută la ora asta pe aici?

Dincolo de râu, Stâlpul lui Laca strălucește în lumina reflectoarelor, iar făclia din vârf este inflamată rău. Mă uit și la blocurile de lângă – toate au lumină la ferestre…probabil sunt birouri sau ceva similar. Plimbându-ne pe străzi, o întreb pe ghidușa-adjunctă cine locuiește în blocurile din centru. „Oameni obișnuiți”, îmi răspunde ea cu un zâmbet triumfător. Muncitori, intelectuali, oameni obișnuiți. Măi să fie…

Ajungem cam repede în hotel și mai dau o raita prin el. Dupăa cum ziceam, există un mare shop cu tot soiul de produse (mai puțin chiloți numărul meu), apoi un soi de librărie cu „bestseller-e” semnate atât de Great, cât și de Dear, de unde mi-am cumparat ziarul si un DVD cu filmul Arirang. Încă și mai în underground, sunt locuri de pierzanie capitalistă – un cazino destul de decent plin cu chinezi scăpați la jucat, un bar de zi și un bar de noapte. cam goale (vă aduceți aminte de celebra clasificare de pe vremea lui Ceaușescu), în care distracția numărul 1 pare să fie biliardul (fetele de acolo ar putea fi liniștite campioane mondiale la cât se antrenează) , o pisicină închisă, vreo două restaurante (unul cu specific coreean, celălalt, ați ghicit – cu specific internațional și mâncăruri coreene) și multe alte săli.

Gata, la culcare, maine ne ducem la Panmunjon! E unul dintre locurile cele mai fierbinți de pe planetă. I se mai spune DMZ (Demilitarised Zone), unde soldații nord-coreeni și cei sud-coreeni sunt la doi pași unii de alții și unde tensiunea Războiului Rece continuă să fie aproape de maximum.

Despre următorii pași în Coreea de Nord, în episoadele viitoare, iar despre călătoriile lui Imperator prin toată lumea puteți citi la http://www.imperatortravel.blogspot.com.

Citiți și:

În spatele ultimei cortine de fier: Gimnastică în masă

În spatele ultimei cortine de fier – Turnul Ideii Ciuce

În spatele ultimei cortine de fier: USS Pueblo – vasul spion

În spatele ultimei cortine de fier: „Domnişoarele-semafor”

În spatele ultimei cortine de fier: „Ionel, Ionelule”

În spatele ultimei cortine de fier: Metroul anti-bombardamente cu vedere la lac

În spatele ultimei cortine de fier: „Țara dimineților liniștite”

În spatele ultime cortine de fier: Hotelul Yanggakdo, “rezervația” de străini

În spatele ultimei cortine de fier: Cel mai mare spectacol de pe Pământ

În spatele ultimei cortine de fier: Coreea de Nord

În spatele ultimei cortine de fier: Primele impresii

În spatele ultimei cortine de fier: Cum se ajunge în Coreea de Nord

Tags:



Un comentariu

  1. Pingback: În spatele cortinei de fier: Turiștii sud-coreeni sunt însoțiți de gărzi » Think Outside the Box

Leave A Reply