În spatele ultimei cortine de fier: Primele impresii

3

Dacă în primul episod al jurnalului de călătorie publicat de Dumitru Răzvan Cezar pe TOTB.ro autorul poveșteste cum a ajuns să viziteze o țară atât de strict supravegheată precum Coreea de Nord, în cel de-al doilea ne povestește despre primele impresii. Azi puteți afla cum se organizează într-o dictatură turismul de stat, cum arată Coreea de Nord la prima vedere și cât de solicitant e traficul din Pyongyang.

Text scris de Dumitru Răzvan Cezar (Imperator)

Lăsăm mobilele și facem cunoștință cu ghizii noștri în timp ce urcăm în microbuzul nostru particular. Sunt trei – doi ghizi (un el și o ea) și soferul. Aparent, șoferul nu știe engleza, ea este o tânără studentă în practica, iar el, Mr. Lim, este ghidul principal. Din câte îmi dau seama, poate greșesc, cei trei nu se cunosc. Lim începe și se prezintă, apoi îi întreabă pe ceilalți cum îi cheamă. Fiecare își spune numele. Grupul de trei ghizi este standard – chiar daca ești singur (există și turiști individuali în Coreea de Nord, am și jucat billiard cu un australian solitar), tot trei ghizi ai; chiar daca ești într-un grup mai mare, tot trei ghizi ai.

Citește și: ”În spatele ultimei cortine de fier: Coreea de Nord”

Și echipele par croite la fel – ghidul principal pare venit direct din clasa muncitoare – supus, atent la ce vrei, își știe poezia la perfecție –, ghidul secundar (de obicei fată, dar nu numai) pare venit direct din nomenklatură – ghidușa noastră era destul de înțepată, făceam mișto de ea, facea mișto de noi, lucru pe care ghidul principal nu și-l permitea nici in fanteziile lui cele mai ascunse, era îmbracată trendy, avea aparat foto digital, geantă Samsonite, probabil chinezească. Nu a vrut să-mi povestească de familia ei, dar ghidușa adjunctă la o altă gașca le spusese că e fiica ministrului transporturilor – probabil că și a noastră tot de pe acolo era. Șoferul părea și el destul de dezinvolt, iar la sfârșit se cam hârjonea cu ghidușa, lucru permis doar „castelor superioare”.

În fine, plecăm spre oraș (Pyongyang). Ce poți observa în primul rând ? Păi șoselele – largi, imense, calitatea asfaltului acceptabilă, dar, în schimb, reconfortant de goale. Ici și colo, câte un microbuz obosit sau un Mercedes mai vechiuț. Nord-coreenii nu au dreptul să dețină mașini (din fostul „lagăr” ex-comunist, doar ei și albanezii nu aveau acces la un asemenea lux capitalist), așa că sunt extrem de puține autovehicule. În schimb, șoselele sunt late, pot ateriza și avioane de pasageri fără probleme și au fost construite probabil pentru momentul în care milioane de Hyundai-uri și Ssangyong-uri vor circula pe ele.

Primul episod În spatele ultimei cortine de fier: Cum se ajunge în Coreea de Nord aici.

Ghidul începe să ne recite din manualul de geografie – paralelele și meridianele pe care se află mult iubita lui patrie, populație, principalele orașe, bogății naturale. Îmi aduce aminte de manualul după care am învațat pentru a da la facultate în 1990! Cică suntem în plin sezon ploios, dar Slavă Domnului (sau mai bine zis, lui Kim), e soare și vom avea parte de o vreme impecabilă în toate cele cinci zile petrecute în Coreea de Nord. Mai interesante sunt însă regulile – pot să fotografiez și să filmez ce vreau și cât vreau, însă nu și chipurile oamenilor (exceptându-i pe cei care sunt de acord să pozeze) și în nici un caz forțele armate care sunt la fiecare pas (exceptând Panmunjon, unde avem libertate totală de filmat și pozat). Se pot înregistra în schimb spectacolele la care vom asista. Vor mai fi ici și colo reguli gen nu se poate filma/poza în mausoleul Marelui Lider, statuia Marelui Lider trebuie fotografiată integral, nu poți face focus doar pe anumite aspecte (mă întreb: oare nord-coreenii or fi auzit de Photoshop ?) și alte câteva lucruri.

În principiu, reguli rezonabile.

Despre următorii pași în Coreea de Nord, în episoadele viitoare, iar despre calatoriile lui Imperator prin toată lumea, puteți citi la http://www.imperatortravel.blogspot.com.

Tags:



3 comentarii

  1. Coreea de Nord, alaturi de Cuba, reprezinta probabil ultima reduta comunista din lume. La prima vedere cancelariile marilor puteri nu au de ce sa se ingrijoreze prea mult deoarece China si-a ales o cale de dezvoltare acceptata de comunitatea internationala.
    Totusi nu trebuie ignorata realitatea conform careia nord coreenii sunt o putere militara nucleara. In plus comunismul asiatic nu este la fel de bine cunoscut ca cel european de odinioara. Marile surprize au aparut mai ales in Asia.

  2. Pingback: În spatele ultimei cortine de fier: Cel mai mare spectacol de pe Pământ » Think Outside the Box

  3. The Cleanest Race on

    Recomand cartea “The Cleanest Race” a lui B.R. Myers – foarte interesant studiu despre cum se vad nord-coreenii pe sine si cum ii face asta sa interactioneze cu strainii.

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger