În spatele ultimei cortine de fier: La Palatul Pionierilor

9

Gata, am avut parte de război, eroi, mausolee, restul zilei va fi mult mai light. Mai întâi, însă, prânzul. De când am ajuns în Pyongyang, ghidul ne-a tot turuit despre un restaurant în care a mâncat însuşi preşedintele sud-coreean când a fost în 2000 în Pyongyang. A mâncat ceva atât de bun, că a cerut să i se dea să ducă şi acasă, la Seul. Ghidul s-a chinuit să schimbe programul astfel încât să mâncăm și noi în legendarul restaurant magicul fel de mâncare. Zbuciumul lui s-a fructificat. Am fost informaţi că vom mânca în restaurantul Okryu.

de Dumitru Răzvan Cezar (Imperator)

Ajungem în faţa unui restaurant gigantic (nord-coreenii au puţine restaurante, dar, în schimb, acestea sunt imense), care, spre deosebire de celelalte, este arhiplin. În plus, chelneriţele nu mai sunt îmbrăcate în rochii lălâi tip Mars Attacks, ci mult mai modern (vezi pozele). Totul bine şi frumos, dar chelneriţa ne spune cu nonșalanță că felul de mâncare super fantastic consumat de președintele sud-coreean nu este disponibil, s-a terminat. Mă pufneşte râsul, dar trec peste incident. Să nu se simtă penibil bietul ghid după ce s-a chinuit aşa de mult.

Finalul zilei trebuie să fie cultural. În fiecare zi am fost undeva – la Arirang, la Mass Gymnastics, la Circ. Ei bine, astăzi mergem la Palatul Pionierilor (Mangyogdae Children Palace). Nu vă mai povestesc despre clădire, evident că este imensă, evident că interioarele sunt încărcate cu marmură. Dar aici, mai mult decât oriunde în această ţară în care oricum te simţi ca acum mai bine de 20 de ani, ai impresia că ești cu adevărat catapultat în timp. O pionieră simpatică ne întâmpină şi va fi gazda noastră în palat. Ne va purta prin diversele săli care găzduiesc numeroase cercuri (din păcate nu pare să existe nici un cerc de limbi străine, copiii nu vorbesc decât coreeana). Vom vedea copii extrem de talentaţi, cântând la diverse instrumente muzicale (inclusiv la acordeon – influenţă sovietică ?), dansatori, caligrafi sau pictori. Toţi sub supravegherea câte unei tovarăşe.

Apogeul vizitei este atins când ajungem în marea sală a palatului, unde va avea loc un mare spectacol. Cum apărem noi, străinii, coreenii sunt alungaţi automat din mijlocul sălii, dar ghizii nu alungă un întreg sector, ci doar câteva rânduri (inclusiv două-trei tampon între noi şi nord-coreeni). Spectacolul este însă extrem de drăguţ – copiii nord-coreeni sunt cu adevărat talentaţi, iar un puşti cu cravată la gât și cu o faţă de om matur are o voce cu adevărat splendidă. Probabil că melodiile sunt despre Great Leader, partid, popor etc., dar cum oricum nu mă pricepe, nu pot decât să remarc încă o dată talentul pionierilor. Îşi merită cu vârf şi îndesat florile care ni s-a sugerat să le cumpărăm înainte de a intra în sala de spectacol.

Ne urcăm în maşină şi pornim la drum. În seara asta vom merge undeva în nord, într-un loc cu nume imposibil, la munte, unde sunt alte două monumente fastuoase – palatele care găzduiesc miile de cadouri primite de Dear  Leader (aka Lăcătuş) şi Great Leader (aka Pițurcă). Drumul va fi de vreo două ore, dar, din păcate, într-un întuneric de nepătruns (bănuiesc că am trecut şi pe lângă diverse aşezări care erau lipsite de curent electric). Dar despre asta în povestea de mâine.

Despre următorii pași în Coreea de Nord, în episoadele viitoare, iar despre călătoriile lui Imperator prin toată lumea puteți citi la http://www.imperatortravel.blogspot.com.

Citiți și:

În spatele ultimei cortine de fier: Războiul Coreii

În spatele ultimei cortine de fier: Cimitirul Eroilor Revoluţionari

În spatele ultimei cortine de fier: La mormântul lui Kim Ir Sen

În spatele ultimei cortine de fier: Kim Ir Sen

În spatele ultimei cortine de fier: În căutarea pantalonilor pierduți

În spatele ultimei cortine de fier: Spectacolul de la Circ

În spatele ultimei cortine de fier: Cel de-al doilea oraș din Coreea de Nord

În spatele ultimei cortine de fier: Cel mai apropiat loc de Coreea de Sud

În spatele ultimei cortine de fier: Cabana construită într-o singură zi

În spatele cortinei de fier: Turiștii sud-coreeni sunt însoțiți de gărzi

În spatele ultimei cortine de fier: Statuia lui Great Leader – farul călăuzitor al orașului

În spatele ultimei cortine de fier: Gimnastică în masă

În spatele ultimei cortine de fier – Turnul Ideii Ciuce

În spatele ultimei cortine de fier: USS Pueblo – vasul spion

În spatele ultimei cortine de fier: „Domnişoarele-semafor”

În spatele ultimei cortine de fier: „Ionel, Ionelule”

În spatele ultimei cortine de fier: Metroul anti-bombardamente cu vedere la lac

În spatele ultimei cortine de fier: „Țara dimineților liniștite”

În spatele ultime cortine de fier: Hotelul Yanggakdo, “rezervația” de străini

În spatele ultimei cortine de fier: Cel mai mare spectacol de pe Pământ

În spatele ultimei cortine de fier: Coreea de Nord

În spatele ultimei cortine de fier: Primele impresii

Tags:



9 comentarii

  1. bre nenicule !! stii ce nu imi place la mata !! daca te-ai dus acolo si oamenii te-au primit cu bratele deschise de ce faci bascalie de orice !!
    cu totii stim care este situatia acolo !! stim si cine ii conduce !! dar mataluta faci bascalie nu musai de LIDER ci si de oamenii simpli !

  2. Ai mare dreptate totolino. Noi cum am iesit din tara uitam de unde am plecat si cine ne conduce. Acest cezar probabil este ruda cu acel cezar portocaliu. Gindeste*profund* și jugnește un intreg popor, care probabil daca nu era embargoul economic impus de americani traiau si ei normal. Vezi situatia cu cele doua germanii. Daca Roger cind umbla prin biblșioteci ar si citi ar avea o alta viziune despre viata. Probabil cultura cu care este inzestrat a acumulat-o in perioada de dupa 89, deoarece inainte se facea intradevar educatie.

  3. Mie imi place cum scrie.
    E un stil viu, departe de literatura constipata. In plus e normal sa mai si razi de ineptiile comuniste!

  4. Gigi de la servis on

    “seara tovarasi!
    De data asta nu pot decit sa-i dau dreptate lui Nae.
    “Probabil cultura cu care este inzestrat a acumulat-o in perioada de dupa 89, deoarece inainte se facea intradevar educatie”. Aceasta cugetare cugetatoare neasemuit de cutezatoare ne aduce “tutulol categoriilor de oameni ai muncii” in atentie faptul ca INAINTE se facea intradevar educatie… ceva de genul ce se intimpla azi in NK… Adica minciuni sfruntoase despre nustiucare adunare in care cel mai iubit fiu a dat nustiuce geniala indicatie despre cum se scriu carti, manuale, ziare, reviste etc (ala chiar le stia pe toate), despre rolul important al femeii in orinduirea de neasemuita inteligenta si elaborarea noilor descoperiri in domeniu polimerilor, poliperilor, poligraficelor si Poli Iasi-ului (ca acolo si-a tras hoasca doctoratu’ in chim(u)ie). Dupa care urma telejurnalul de noapte si inchiderea editiei. Ce-i drept Tricolorul suna mai bine la inchiderea editiei ca nu ne dadea desteptarea inainte de culcare. Remarc totusi ca aspectul asta s-a rezolvat in cele din urma ca acuma numai cinta defel nimic. Dragilor si iubitilor, deci are dreptate domnu’ Nae
    Gigi

  5. Gigi de la servis on

    @ totolino
    Oamenii aia simpli de care spui matale de “simpli” ce sunt inteleg ca veneau dimineata cam farimati. Cum nu prea cred ca in NK poti sa-ti tragi o juma’ de norma (patriotica) noaptea la arat (din motive de lumina la tractor), presupun ca oboseala se datora rapoartelor si lucrarilor de control (dupa caz) date la superiori. Dupa care “ghizii” probabil ca trebuiau sa astepte decizia organelor pina spre dimineata, ca deh’ , fara indicatii pretioase si un plan bine conturat nu-i loc de manevrat cu dusmanu’.
    Daca ar fi fost oameni simpli cu adevarat, il invitau pe om acasa la o bere si-un crevete si atunci ar fi fost pacat sa faca misto. Da’ sincer nu cred ca cineva poata sa creada ca aia erau asa, niste simpli cetateni.

  6. Gigi de la servis on

    Presupun ca restaurantele mari si putine nu sunt numai un rezultat al eficientizarii comuniste dar sunt si o modalitate tehnica de a implementa organic cooperativa “ochiu si timpanu”.
    Gigi

  7. Pingback: În spatele ultimei cortine de fier: La biliard cu coreencele » Think Outside the Box

  8. Pingback: În spatele ultimei cortine de fier: Trenul de la Mao și Steaua RSR de la Ceaușescu » Think Outside the Box

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger