În spatele ultimei cortine de fier: La mormântul lui Kim Ir Sen

4

Ajungem în faţa clădirii. Aici nu ai voie să faci poze şi nici să filmezi, aşa că ne lăsăm sculele la recepţia pentru străini. Cozi imense de mase disciplinate – bărbaţi în costume, femei în costume populare, perfect aliniaţi, la rând, aşteaptă liniştiţi să le vină rândul pentru a-l vedea pe Great Leader… Presupun că stau ore în şir… Ei bine, noi nu stăm ore în şir, suntem doar străinii care aduc valută în ţară (sună cunoscut, nu ?).

de Dumitru Răzvan Cezar (Imperator)

Aşa că, ghidaţi cu eleganță de ghizii noştrii, o tăiem prin faţa maselor care se opresc cuminți şi cu ochii în jos când trecem noi (noi doi, adică). Mi se pare aberant, dar ce mai contează? O parte din mausoleu arată ca un terminal de aeroport – scări rulante orizontale te trag spre camera în care se află moaştele. Şi mergi, şi mergi, şi mergi. Deşi sunt mii de oameni pe scări, nu se aude musca… în mausoleu nu ai voie să vorbeşti, fumezi, fotografiezi, filmezi… ai voie doar să mergi, dar încet, pentru a nu face zgomot…

Continuăm să driblăm grupuri de coreeni. Zici că sunt la parada militară, pe două sau trei rânduri, păşesc uniform. În fine, ajungem în faţa Marii Săli. Ghizii, cam stresați, ne roagă să fim cuminţi şi să ne închinăm de trei ori în faţa Marelui Piți. Stau cu sabia deasupra capului – în caz că facem o prostie, ei vor fi executaţi…Noi vom fi doar expulzaţi. Intrăm liniştiţi în marea sală. Corpul perfect îmbălsămat al lui Kim Ir Sen este într-o raclă transparentă. L-am văzut şi pe Lenin la Moscova… Dar pe Lenin nu îl vedeai bine, e foarte departe. Kim Ir Sen e la doar doi paşi de tine. Te apropii de el dinspre picioare. Sala, destul de mare, dar nu gigantică, e întunecată. Fascicole de lumină sunt însă aţintite pe raclă, care străluceşte. Parcă e o sală dintr-un film SF – mă uit după Skywalker sau Worf. Nu sunt de faţă. Faci o plecăciune. O iei pe partea stângă. La mijloc, mai faci o plecăciune. O faci și pe a treia când treci prin dreptul capului. Unii coreeni lăcrimează – să fie teatru, să fie pe bune? Mă pufneşte râsul, dar mă abţin. Au apărut doi străini blonzi în pantaloni scurţi. Nu i-am mai văzut. Cum i-au acceptat ?

Ieşim din sală.  Femeile izbucnesc în plâns, bărbaţii sunt mai bărbaţi și lăcrimează. O luăm spre ieşire. Mă opresc să las un pluton de coreeni să treacă. Dintr-odată, apar doi inşi care opresc cei circa 100 – 150 oameni şi îmi fac semn să trec eu înainte. Nasol. Odată reveniți afară, facem poze în faţa mausoleului. Tot aici dăm şi peste grupul de eleve coreene japoneze venite din Japonia cu avionul nostru. Sunt îmbrăcate fix la fel. Trăiască uniformitatea!

Despre următorii pași în Coreea de Nord, în episoadele viitoare, iar despre călătoriile lui Imperator prin toată lumea puteți citi la http://www.imperatortravel.blogspot.com.

Citiți și:

În spatele ultimei cortine de fier: Spectacolul de la Circ

În spatele ultimei cortine de fier: Cel de-al doilea oraș din Coreea de Nord

În spatele ultimei cortine de fier: Cel mai apropiat loc de Coreea de Sud

În spatele ultimei cortine de fier: Cabana construită într-o singură zi

În spatele cortinei de fier: Turiștii sud-coreeni sunt însoțiți de gărzi

În spatele ultimei cortine de fier: Statuia lui Great Leader – farul călăuzitor al orașului

În spatele ultimei cortine de fier: Gimnastică în masă

În spatele ultimei cortine de fier – Turnul Ideii Ciuce

În spatele ultimei cortine de fier: USS Pueblo – vasul spion

În spatele ultimei cortine de fier: „Domnişoarele-semafor”

În spatele ultimei cortine de fier: „Ionel, Ionelule”

În spatele ultimei cortine de fier: Metroul anti-bombardamente cu vedere la lac

În spatele ultimei cortine de fier: „Țara dimineților liniștite”

În spatele ultime cortine de fier: Hotelul Yanggakdo, “rezervația” de străini

În spatele ultimei cortine de fier: Cel mai mare spectacol de pe Pământ

În spatele ultimei cortine de fier: Coreea de Nord

În spatele ultimei cortine de fier: Primele impresii

Tags:



4 comentarii

  1. Ion, de la tara on

    Sa faci mishto, grobian, de ceea ce ti se ofera intr-un stat sfasietor de trist, infometat si izolat, e demn numai de soricul gros ce tine loc de obraz autorului acestor randuri. Compasiune, mila chiar, dar nu ironie de doi bani. In plus, notele astea de calatorie (cum de i-or fi dat viza, ca alta oricum nu mai vede pe acolo) fac rau Romaniei, care nu are nimic de castigat din tembelismul amuzat al unui asemenea “ziarist”.

  2. Gigi de la servis on

    Cezarica draga, are dreptate domnu’ Nelu de la agri. Nu-ti mai dau aia viza cit mai traiesti (D-zeu sa-ti dea viata lunga), sau cit or mai trai ei (ca regim). Dupa cum bine descrii spalarea lor pe creier (transmisibila din generatie in generatie), prima varianta ramiane cea mai plauzibila. Asa ca nu mai pupi tu viza in NK pe veci (ceea ce este chiar rusinos). Presupun ca te doare la basca uda…. Da’ nu uita de raul pe care-l faci tarii noastre dragi, Republica Romania cu “tembelismul amuzat” si chiar capitalisto-desantat, .Gindeste-te frate ca ne taie aia din ratia de creveti si ne iau si caii de la bicicleta. Nici nu ne mai putem imagina cum Poc ramine la guvernare si Base da ochii cu Merke.
    Pina una alta, La Multi Ani Tovarasi!
    Tot Gigi

  3. Pingback: În spatele ultimei cortine de fier: Războiul Coreii » Think Outside the Box

Leave A Reply