În spatele ultimei cortine de fier: La biliard cu coreencele

6

Am ajuns la munte! La Myohyangsan! Aparent, este un soi de Vale a Prahovei a Coreii de Nord, dar, din păcate, nu e nici o lumină afară şi nu văd decât un singur hotel (singurele lumini apărute după kilometri buni). Îl cheamă Hotelul Hyangsan, un alt gigant a la Coreea de Nord, cu restaurantul rotitor de rigoare în vârf. Spre deosebire de cel din Pyongyang, restaurantul rotitor nu se roteşte şi e cam părăsit.

de Dumitru Răzvan Cezar (Imperator)

Intrăm în recepţie. Nici hotelul nu pare mai însufleţit. Holul de la intrare este gigantic, neoanele, chioare, vânzătoarea de la shopul cu tuburi Gillette, rochii tradiţionale şi păpuşi de lemn, la fel de plictisită. Dar, dintr-odată, locul mi se pare mult mai autentic şi mai prietenos. Urc în cameră…e mare, are şi balcon şi, în plus, spre deosebire de camera din Pyongyang, are telefon cu disc şi televizor fără schimbător de canale (d-ăla setat pe canalul 1 al televiziunii nord-coreene). Cool, ăsta chiar e autentic.

Cobor la recepţie. Restaurantul e închis, dar există deschis un bar de noapte. Dau peste ghid. Îi zic să ieşim la o bere (berea nord-coreenă este chiar foarte bună, aparent e produsă de o fabrică cumpărată din Anglia). E cam obosit şi îmi zice că are de scris “raportul zilei”. Wow, ce declaraţie nevinovată. “Toţi trebuie să-l scriem”. Asta e, omul are de lucru, nu îl reţin. Noroc că dau peste un australian aflat singur în vacanţă (flancat de doi ghizi + şofer). Apare şi gaşca lui de ghizi, ghiduşa mea, şoferul, par foarte veseli. Locul ăsta pare un cuibuşor de nebunii. Toţi par foarte destinşi de când au ieşit din Pyongyang, orașul-armată. Chiar şi în bar, barmaniţele sunt puse pe sotii şi râd mai mult decât toţi participanţii din Arirang la un loc. Punem de un meci de billiard Coreea de Nord – Restul Lumii (adică cele două barmaniţe vs. eu + australianul). Nu avem nici o şansă. Coreencele ne-ar bate fără drept de apel legate la ochi şi cu cătuşe la mâini. Aparent, biliardul e una dintre puţinele distracţii permise în Coreea de Nord, iar fetele care lucrează în baruri sunt experte.

A doua zi, de dimineaţă. Ultima zi în Coreea de Nord. Deschid ochii, ies pe balcon şi nu mă pot abţine – panorama este superbă – munţi, o vale simpatică, aer curat… Hotelul cam mare, dar asta e. Micul dejun în viteză şi plecăm la vizitat.

Primul obiectiv – templul Pyohon. Aparent, este cel mai important monument religios din Coreea de Nord, datând din anul 1044. La un moment dat, l-am întrebat pe ghid despre cum e cu religia în Coreea de Nord. Mi-a spus că religia este liberă, fiecare poate urma ce religie doreşte, chiar recent a fost  construită o biserică catolică în Pyongyang (lucru confirmat şi de Lonely Planet, dar nu am văzut-o). Îl întreb ce religii sunt în Coreea de Nord. Păi, înainte de revoluţie, cam 50% erau creştini,  restul, budişti. “Şi acum ?”. “Păi, vreo 95% cred în ideea Juche, restul sunt creştini şi budişti”. Rămân interzis. Cum în ideea Juche? Ideea Juche e o religie? Mă rog, răspunsul este filozofic şi întortocheat, dar rămân cu gura căscată la inovaţia nord-coreeană. Vreţi o religie? Păi vă dăm noi una – credeţi în Great Leader, iar Biblia este înlocuită de cărţile lui Great Leader… chiar nu m-am gândit la asta…

În fine, ajungem la templul budist. Câteva clădiri impecabil restaurate stau într-o grădină perfect aranjată. E poate singurul loc public din Coreea de Nord unde lipseşte marmura. Avem o ghidă îmbrăcată tot în Mars Attacks care de-abia ne şopteşte câte ceva. Ajungem la templul principal. Şoferul, cam dement, se pune pe jos în faţa imaginilor lui Buddha şi începe să pretindă că se roagă. Are şi un aparat foto digital (cool, man!) şi o pune pe ghiduşă să îl pozeze. Ăsta nu e întreg la minte. Apare şi preotul sau, mă rog, tovarăşul preot de serviciu pentru turiştii străini. Băgăm nişte beţigaşe, ne pozăm şi cu tovarăşul preot (deh, pentru culoarea locală) şi vizităm şi restul de clădiri. Evident că nu există nici un credincios, aşa că preotul e cam în şomaj etnic, mă rog, nici nu cred că e preot. În schimb, vizităm ceea ce coreenii susţin a fi prima tiparniţă din lume (înaintea chinezilor).

Despre următorii pași în Coreea de Nord, în episoadele viitoare, iar despre călătoriile lui Imperator prin toată lumea puteți citi la http://www.imperatortravel.blogspot.com.

Citiți și:

În spatele ultimei cortine de fier: La Palatul Pionierilor

În spatele ultimei cortine de fier: Războiul Coreii

În spatele ultimei cortine de fier: Cimitirul Eroilor Revoluţionari

În spatele ultimei cortine de fier: La mormântul lui Kim Ir Sen

În spatele ultimei cortine de fier: Kim Ir Sen

În spatele ultimei cortine de fier: În căutarea pantalonilor pierduți

În spatele ultimei cortine de fier: Spectacolul de la Circ

În spatele ultimei cortine de fier: Cel de-al doilea oraș din Coreea de Nord

În spatele ultimei cortine de fier: Cel mai apropiat loc de Coreea de Sud

În spatele ultimei cortine de fier: Cabana construită într-o singură zi

În spatele cortinei de fier: Turiștii sud-coreeni sunt însoțiți de gărzi

În spatele ultimei cortine de fier: Statuia lui Great Leader – farul călăuzitor al orașului

În spatele ultimei cortine de fier: Gimnastică în masă

În spatele ultimei cortine de fier – Turnul Ideii Ciuce

În spatele ultimei cortine de fier: USS Pueblo – vasul spion

În spatele ultimei cortine de fier: „Domnişoarele-semafor”

În spatele ultimei cortine de fier: „Ionel, Ionelule”

În spatele ultimei cortine de fier: Metroul anti-bombardamente cu vedere la lac

În spatele ultimei cortine de fier: „Țara dimineților liniștite”

În spatele ultime cortine de fier: Hotelul Yanggakdo, “rezervația” de străini

În spatele ultimei cortine de fier: Cel mai mare spectacol de pe Pământ

În spatele ultimei cortine de fier: Coreea de Nord

În spatele ultimei cortine de fier: Primele impresii

Tags:



6 comentarii

  1. Gigi de la servis on

    @totolino
    Vazusi prietene ca faza cu raportul zilnic al ghidului catre “organe” este atit de reala incit baietii nici nu se mai omoara s-o nege?
    Si cu berea am fost pe faza, ramine sa mai aflam cum este cu crevetii…
    Gigi

  2. Daca tot esti pe faza la “fiecare faza”, nu inteleg de ce mai citesti articolele.
    Esti penibil…
    Comentezi aiurea, orice opinie diferita de a autorului te irita…Ai uitat sa-ti iei pilulele sau la ce ai tu nu s-au inventat pilule…??

    • Gigi de la servis on

      Dragul meu,
      Doar badaranii de scara blocului? Ma asteptam la injurii, trivialitati, obscenitati, mojicii. Este chiar dezamagitor! Da’ hai sa vedem mai bine partea pozitiva.
      Faptul ca tu recunosti public ca nu poti intelege de ce cineva citeste (articole) este in principiu ceva promitator (chiar si pentru natiune). Asta denota chiar o clasa mult superioara fata de media postacilor care pretind ca le pricep pe toate…. As putea spune ca ai deja rafinament. Da’ daca te simti incomod in urma laudelor mele nu cred ca timpul este pierdut. Probabil ca poti recupera si miine. Baga mare dragul meu, cum te exprimi (scrii) asa si esti.
      Al tau (bun) prieten Gigi

  3. Pingback: În spatele ultimei cortine de fier: Trenul de la Mao și Steaua RSR de la Ceaușescu » Think Outside the Box

  4. Pingback: Ideea ”ciuce” « Vestea Buna

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger