După un tur de două stații cu metroul prin Pyongyang, Dumitru Răzvan Cezar a ajuns, într-un final, la „Marele Palat de Studiu al Poporului”, unde a răsfoit cărți tehnice în limba română și a ascultat muzică românească trasă pe casete pe care, în anii ’80, românii înregistrau muzică de la Europa Liberă.
Text scris de Dumitru Răzvan Cezar (Imperator)
Mașina ne așteaptă la ieșirea din metrou. Astăzi, alături de cei trei ghizi, a mai apărut un „businessman de la compania noastră care vrea sa viziteze și el Pyongyang-ul”. Mișto explicație. Bănuiesc că e tipul vorbitor de română, așa că lui îi vorbesc doar în romană. Nu reacționează. Ajungem la imensa statuie a lui Kim Ir Sen. Este singura clădire din Pyongyang care e luminată noaptea (inclusiv „Stâlpul Ideii Ciuce” rămâne fără lumină de noapte). Pentru cine nu știe, Kim Ir Sen este actualul președinte al Coreii de Nord. Nu se poate, îmi veți spune. Tipul a murit mai demult, mai precis în 1994. Ei bine, ăsta este un detaliu lipsit de importanță.
Kim Ir Sen continuă să fie președintele etern al Coreii, iar fiul său este doar secretar al Comisiei de Apărare și Secretar General al Partidului. Cand Kim Ir Sen a dat ortu popii, întreaga națiune a plâns zile în șir, iar doliul național a durat un an. Și pentru ca fiecare coreean să continue să-l aibă pe the Great Leader în inima, cineva a venit cu ideea ca fiecare coreean să poarte deasupra inimii o insignă cu poza Liderului Etern. Nu știu dacă toți îl au la inimă, dar în mod sigur îl au deasupra inimii. Am încercat să fac și eu rost de o insignă cu poza lui Kim, dar am înțeles că doar coreenii pot sa poarte o astfel de insignă. Așa că mi-am luat una cu steagul Coreii de Nord.
Stâlpul Ideii Ciuce
În fine, ajungem la statuia marelui Kim. Depunem florile cumpărate la hotel și ne închinăm în fața lui Great Leader. Ghizii răsuflă ușurati. Am fost manierați. Apoi ne facem poze. Îi dau aparatul „businessman-ului” și îi explic în română cum să-l folosească. Pozele ies bine încadrate. Cica e interzis să le încadrezi prost.
Oricum, view-ul este absolut superb deasupra orasului… Vis-à-vis e „Stâlpul Ideii Ciuce”, pe lângă un alt palat imens. Acolo va fi următorul obiectiv – „Marele Palat de Studiu al Poporului” sau, cum am spune noi aștia mai limitati , „Biblioteca Națională”. Mașina ne lasă la intrarea în palat (care e Mare!) și intrăm în Grand Hall – brusc mă simt teleportat la București, în Casa Poporului. Doar că aici sunt scări rulante. Într-un final, apare și ghida noastră. Pare puțin șmecheră, ne spune că a trăit prin Europa, se vede că a văzut multe, e destul de subtilă.
Ne plimbăm prin clădire. Oameni peste tot, fără să fie aglomerat (ar fi și culmea la dimensiunile clădirii!). Ne arată sistemul de intranet al bibliotecii, apoi vor să ne arate cât de cool e sistemul de căutat cărți. Ne ducem la o tanti și îi cerem cărți în limba română. I-am prins! Da’ de unde. Ei ne-au prins pe noi. Tipa tastează pe un terminal sub tejghea și deodata apare un vagonaș cu niște cărți în limba română – „Introducere algebrică în informatică”, „Dinamica atmosferei”, „Echipamente de reglare numerică”, toate de dinainte de 1989.
Mergem mai departe. Laboratorul de muzică. O sală plină cu casetofoane cu căști. Scenariul se repetă. Cerem o casetă audio în română și apare fulgerător (bănuiesc că oamenii fuseseră preveniți). E o casetă audio cum aveam în anii ’80 și pe care înregistram muzică de pe Europa Liberă. O punem în casetofon, pun căștile la urechi și mă pufnește râsul – sunt la Pyongyang, in mijlocul Coreii de Nord și ascult la un casetofon cu căști celebrul hit „Ionel, Ionelule”. Să fi lăsat caseta domnul Iliescu când a fost aici cu tovarășul Ceaușescu în 1971?
Despre următorii pași în Coreea de Nord, în episoadele viitoare, iar despre calatoriile lui Imperator prin toată lumea, puteți citi la http://www.imperatortravel.blogspot.com.
Citiți și:
În spatele ultimei cortine de fier: Metroul anti-bombardamente cu vedere la lac
În spatele ultimei cortine de fier: „Țara dimineților liniștite”
În spatele ultime cortine de fier: Hotelul Yanggakdo, “rezervația” de străini
În spatele ultimei cortine de fier: Cel mai mare spectacol de pe Pământ
În spatele ultimei cortine de fier: Coreea de Nord
În spatele ultimei cortine de fier: Primele impresii
În spatele ultimei cortine de fier: Cum se ajunge în Coreea de Nord
9 comentarii
Ma surpride maniera puerila in care a fost redactat articolul.
Cuvinte si expresii de cartier, o logica defectuoasa a frazei… si altele…
In ciuda subiectului care este deosebit de interesant – o imagine de la fata locului a tarii in care comunismul continua sa reziste -, articolul nu atrage prin continut dar respinge prin forma…
Acest “jurnalism” de cartier ar trebui cenzurat, asa cum ar trebui “cenzurate” greselile de ortografie.
Nu am dorit sa comentez primul articol din aceasta serie, considerand ca nu merita. Acum insa, mi se pare imperios a lua atitudine fata de lipsa de profesionalism atat a autorului articolului cat si a colectivului redactional.
Cristiane draga (daca asta o fi numele tau real),
“Cuvinte si expresii de cartier, o logica defectuoasa a frazei… si alte…” Insiruirea asta cu dorinta de fraza e “copy paste” din manualul de materialsim dialectic si stiintific (capitolu’ cu rolul elementelor dusmanoase si antisociale) sau e o “emanatie” proprie (cu mintea ta din capul tau cum ar veni)? Pentru noi astia din cartier poate dai si tu niste exemple si eventual reusesti sa detaliezi “si alte” ca se vede ca le ai…
“Lipsa de profesionalism atat a autorului articolului cat si a colectivului redactional” suna ca o razbunare infantila si gratuita. Presupun ca pentru pomenirea la “misto” a marelui lider … Iliescu? Sau tu ai o slabiciune la creveti si ti-ai “tras” o juma’ de norma la coreeni? Poate chiar norma intraga? Dupa cum scrii (ca si frazare ca veni vorba) si dupa cum gindesti (vezi despre cenzura) ar fi chiar foarte posibil. Da’ fii linistit! La dosaru’ de cadre (pe linga mentiunea cu originea sanatoasa) s-a bifat ca ti s-a parut “imperios a lua atitudine”.
Spor la munca tovarasi si somn usor!
PS Cezarica prietene, nu te lasa! Asteptam cu interes si restul.
@Gigi de la servis
Climatul politic si social din Coreea de Nord este unul aparte, si ascunde un adevarat laborator de aliante militare, economice dar si sacrificii din partea populatiei civile. Adaugand la toate acestea amprenta culturala orientala, cred ca subiectul articolului este unul incitant…
Mult prea incitant pentru a-l impodobi cu expresii gen: “misto”, “ortu popii”, “tipa” etc. Desigur, gusturile nu se discuta…
Vulgaritatea limbajului ascunde intotdeauna dificultati de exprimare, iar “cenzura” la care m-am referit face parte din procedura de bun simt si responsabilitate a oricarui colectiv redactional de a respecta limba(daca nu si pe cei care il citesc), in care este publicat articolul.
Iar daca ai parcurs manualul de “materialsim” dialectic si stiintific la fel de atent cum ai citat din comentariul meu, nu vad rostul de a te referi la materialul respectiv…
Deci se poate domnule drag! In principiu sunt de acord cu o parte din ce zici. Nu consider insa stilul vulgar.
“De gustibus non est disputandum” a fost odata frate… vreo 2000 de ani in urma. Acuma stilul se comenteaza (si face diferenta). Stilul articolului este diferit de medie dar nu neaparat rau. Se adreseaza cititorului mediu (ca mine daca vrei) si nu unei elite de la Convorbiri Literare. Pentru mine stilul este atractiv, ironic si cu suficient bun-simt. Tu zici ca “Vulgaritatea limbajului ascunde intotdeauna dificultati de exprimare”. Serios? Scuza te rog ignoranta subsemnatului da’ pe asta cine a “produs-o”? Eu zic ca doar ca si vulgaritate, daca-l compar cu Sven Hassel nu-i ajunge nici la genunchi, nici vorba de lipsa de respect.
“Iar daca ai parcurs manualul de “materialsim” dialectic si stiintific etc” – nu l-am parcurs de fel (cu sau fara atentie) si am copiat la teze. Limbajul tau insa din prima postare este insa foarte asemanator cu al “expertilor” din domeniu…. Cam asta era “rostul” la vedere.
Cu multumiri pentru postarea 2,
Gigi (de la servis)
Gigi
Pingback: În spatele ultimei cortine de fier: „Domnişoarele-semafor” » Think Outside the Box
Pingback: În spatele ultimei cortine de fier: USS Pueblo – vasul spion » Think Outside the Box
Pingback: În spatele ultimei cortine de fier – Turnul Ideii Ciuce » Think Outside the Box
Pingback: În spatele ultimei cortine de fier: Gimnastică în masă » Think Outside the Box
Cred ca ar fi mai bine sa utilizati in mod consistent denumirile cu care suntem obisnuiti. Ma refer la” Phenian” pe care-l mentionati constant ca “Pyongyang”.
In rest, articolul imi pare interesant, dar ca ironia este un pic cam fortata, similara cu cea a celor de la Lonely Planet, Nat.Geo, etc când prezinta Romania.
Un Craciun Fericit !