În spatele ultimei cortine de fier: În căutarea pantalonilor pierduți

1

Ne oprim lângă marele Arc de Triumf (dacă credeaţi că într-un oraş în care socialismul a triumfat nu există vreun Arc de Triumf, ei bine, vă înşelaţi). Şi nu vă înşelaţi dacă credeţi că e mai mare decât ăla din Paris. Ei bine, este cu o idee mai mare….Aici intrăm într-un soi de magazin de confecţii combinat cu electrocasnice şi ferometal. Primul şoc – deşi pare un magazin în care nu calcă nici unul dintre puţinii turişti străini, toate preţurile sunt în euro iar magazinele arată OK şi sunt pline.

de Dumitru Răzvan Cezar (Imperator)

Ne putem lua o motocicletă (noi, nu localnicii, că nu am văzut nici una pe şosele), iar una din vânzătoare, cu un spirit comercial ieşit din comun (este clar viitoarea negustoreasă care va aduce blugi de la Beijing într-un eventual alt regim), îmi pune pe spate un soi de aparat de masaj chinezesc. Când vede că-mi place (după o zi de alergat, orice masaj este o binefacere), imediat îl împachetează să mi-l vândă la un preţ monstrous. Cu greu scap…Wow, mai există şi vânzătoare care nu se uită placide la tine, prin tine, cum era tipa de la ginsengul de azi-dimineaţă.

Dar motivul acestei vizite este faptul că eu nu am pantaloni. Şi când m-am plâns ghidului că nu am cum să merg aşa, în picioarele goale, la Great Leader, până şi el a izbucnit în râs (ce impietate, tovarăşe…). Bagajul fiind probabil pe undeva prin Beijing, singura soluţie este să-mi cumpăr pantaloni. Dar deşi am colindat vreo trei magazine pe valută, nu am găsit nicăieri nici o pereche de pantaloni care să mă cuprindă. Am dat peste o a doua întreprinzătoare, care a zis că mi-i croieşte la noapte. Aleg o stofă din aia bună, de la întreprinderea “Înfrăţirea între popoare” (care fac pentru export), mi se iau cu atenţie şi meticulozitate măsurile şi avem promisiunea că mâine, înainte de a trece pe la Great Leader, totul va fi OK! Chestia asta mă costă 50 euro (la banii ăştia, îmi cumpăram vreo cinci perechi Gucci din Silk Market, la Beijing). 20 euro de la Air China, 30 euro de la mine, în fine, e OK. Cine va mai avea în România pantaloni made&sewed in North Korea?

Mâncăm la un restaurant dintr-un cartier oarecare (faimosul Number 1 Duck Restaurant) și facem greşeala de a termina cina pe la ora 22.10. Ieşim în stradă, întuneric beznă. Dezobişnuit de bezna Epocii de Aur, mă uit la miile de oameni care mişună pe străzi şi nu se ciocnesc între ei. Aşa eram şi noi acum 20 de ani. Restaurantul, fiind pentru străini, era singura clădire luminată din tot cartierul. Hm, azi nu e seara de Arirang, poate d-aia.

Ajungem la hotel. Când să mă culc, sună telefonul. E Simon. “Hey, you got a dead body in the lobby”. Ce vrea şi ăsta? Cobor cam buimac.. Este rucsacul meu! Iubitul meu rucsac rămas prin Beijing. Rucsacul meu băgat într-un sac pentru a fi protejat de mâini mai iscoditoare şi trântit într-adevăr în holul de la intrare – arată ca un cadavru într-un sac. Simon a trecut pe la aeroport cu vreo oră înaintea mea şi a luat bagajul – tipul are relaţii… Iar ăia mi-au dat 20 euro. Ei, asta e, cum aş mai fi făcut shopping în Pyongyang dacă aveam pantalonii la mine? Mâine voi fi gigea la Great Leader…

Despre următorii pași în Coreea de Nord, în episoadele viitoare, iar despre călătoriile lui Imperator prin toată lumea puteți citi la http://www.imperatortravel.blogspot.com.

Citiți și:

În spatele ultimei cortine de fier: Spectacolul de la Circ

În spatele ultimei cortine de fier: Cel de-al doilea oraș din Coreea de Nord

În spatele ultimei cortine de fier: Cel mai apropiat loc de Coreea de Sud

În spatele ultimei cortine de fier: Cabana construită într-o singură zi

În spatele cortinei de fier: Turiștii sud-coreeni sunt însoțiți de gărzi

În spatele ultimei cortine de fier: Statuia lui Great Leader – farul călăuzitor al orașului

În spatele ultimei cortine de fier: Gimnastică în masă

În spatele ultimei cortine de fier – Turnul Ideii Ciuce

În spatele ultimei cortine de fier: USS Pueblo – vasul spion

În spatele ultimei cortine de fier: „Domnişoarele-semafor”

În spatele ultimei cortine de fier: „Ionel, Ionelule”

În spatele ultimei cortine de fier: Metroul anti-bombardamente cu vedere la lac

În spatele ultimei cortine de fier: „Țara dimineților liniștite”

În spatele ultime cortine de fier: Hotelul Yanggakdo, “rezervația” de străini

În spatele ultimei cortine de fier: Cel mai mare spectacol de pe Pământ

În spatele ultimei cortine de fier: Coreea de Nord

În spatele ultimei cortine de fier: Primele impresii

Tags:



Un comentariu

  1. in istoria romaniei asa a fost mereu ku bune si rele,timpurile se schimba mereu,deokamdata nu sa nascut societatea perfecta,depinde de noi sa ne fie bine pe viitor,speram sa se mai faca filme cu istoria adevarata a romanilor..la multi ani la toata lumea.

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger