În spatele ultimei cortine de fier: Gimnastică în masă

1

Următorul stop este la „Monumentul Fondării Partidului”. Great Leader nu a dat la o parte nici o clasă socială, cum a făcut Lenin, de exemplu, cu secera şi ciocanul lui care îi expulzaseră pe intelectuali de la conducerea societăţii. Ei bine, nu, Great Leader a recunoscut dintotdeauna că intelectualii trebuie să fie la putere alături de clasa muncitoare şi de ţărănime, aşa că simbolul partidului nu conţine doar clasica seceră şi clasicul ciocan, ci şi o pensulă – simbol al intelectualităţii. De altfel, şi RDGistii au ajuns la aceeaşi concluzie, dar cum nemţii sunt mai practici şi mai orientaţi spre tehnică, au ales compasul ca simbol al intelectualităţii. Coreenii, mai artişti, au ales pensula.

de Dumitru Răzvan Cezar (Imperator)

Ca peste tot, apare ghida în costum popular, ni se face statistica numărului de bolovani folosiţi la construcţie. Din păcate, aici nu apare nici o scrisoare de scuze de la americani. În schimb, sunt oripilat de blasfemia de peste râu…Dacă te uiţi spre statuia lui Great Leader, oricât de great ar fi, tot este un pigmeu pe lângă imensa piramidă din spatele ei ce urmează să fie un hotel pentru capitalişti veroşi. Vai, ce blasfemie!!!

Ce mai e în program…păi din nou la stadion! Ieri a fost Arirang-ul, azi este Mass Gymnastics, un Arirang mai mic, dar ceva mai sportiv. Şi cum ieri am rămas cu gura căscată la ce am văzut, cum să ratăm Mass Gymnastics? Deşi ghidul ne-a întrebat de vreo cinci ori dacă vrem să mergem, am răspuns într-un glas în mod afirmativ şi cu toată convingerea. Un astfel de spectacol nu se poate rata. Chiar dacă este fiul mai mic al lui „The Biggest Show on Earth”.

Ne urcăm în microbuz şi o tăiem spre stadionul 1 Mai. Dacă Arirangul este noaptea, „Mass Gymnastics” este ziua, deci nu vor mai fi lasere, artificii şi alte nebunii pirotehnice. În schimb, zecile de mii de participanţi sunt la locul lor. Show-ul nu este la fel impresionant (poate îl văd prea repede, la doar o zi după „the best of”), dar aş scrie cu păcat că nu mi-a plăcut. E cu adevărat interesant, aceleaşi mii de oameni perfect corelaţi, copii, sportivi, nu mai văd forţe militare (deci nu mai sunt marinăriţe dansatoare), în schimb foarte multă gimnastică. Apar şi karatiştii, dar showul fiind ziua şi, deci, lipsind culorile şi luminile, mi se pare cumva mai relaxat.

Ca o paranteză, ghidul ne-a avertizat să nu care cumva să aruncăm ziarul la gunoi după ce îl citim că în mod aşteptat – era plin cu poze cu Dear Leader şi femeia de serviciu s-ar ofusca. Oricum nu am cumpărat ziarul pentru a-l arunca, ci să-l iau suvenir, nu vă fie frică…Dar să revin la show – sunt destule părţi luate din Arirang, mai ales cele despre viaţa fericită de azi. În rest, poveştile cunoscute – unificarea Coreii, dezvoltarea economică şi finalul apoteotic. A fost frumos, nu mă pot plânge, Doamne fereşte!

Despre următorii pași în Coreea de Nord, în episoadele viitoare, iar despre călătoriile lui Imperator prin toată lumea puteți citi la http://www.imperatortravel.blogspot.com.

Citiți și:

În spatele ultimei cortine de fier – Turnul Ideii Ciuce

În spatele ultimei cortine de fier: USS Pueblo – vasul spion

În spatele ultimei cortine de fier: „Domnişoarele-semafor”

În spatele ultimei cortine de fier: „Ionel, Ionelule”

În spatele ultimei cortine de fier: Metroul anti-bombardamente cu vedere la lac

În spatele ultimei cortine de fier: „Țara dimineților liniștite”

În spatele ultime cortine de fier: Hotelul Yanggakdo, “rezervația” de străini

În spatele ultimei cortine de fier: Cel mai mare spectacol de pe Pământ

În spatele ultimei cortine de fier: Coreea de Nord

În spatele ultimei cortine de fier: Primele impresii

În spatele ultimei cortine de fier: Cum se ajunge în Coreea de Nord

Tags:



Un comentariu

  1. Pingback: În spatele ultimei cortine de fier: Statuile care strălucesc cu toți lucșii » Think Outside the Box

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger