În spatele ultimei cortine de fier: „Domnişoarele-semafor”

12

Urmează uriașa sală a Palatului. Deasupra prezidiului, poza celor doi. Au cam aceeași vârstă. Așa că nu ratez o poză oficială la prezidiu cu cei doi Kim veghind deasupra mea. Dar cea mai tare panoramă este din balcon. În fața noastră se află cea mai mare piață din oraș, numită, cum altfel, Kim Ir Sen, în care mii de oameni repetă pentru marea demonstrație de la începutul lui septembrie, când e ziua națională. Toți sunt îmbrăcați la fel – cămași albe, pantaloni lungi, negri, și sepci portocalii.

de Dumitru Răzvan Cezar (Imperator)

Următorul obiectiv este Dealul Moran. Sunt niște panorame foarte frumoase asupra orașului, aici e locul în care vin coreenii duminica la picnic. Și cum e zi de lucru, nu e mai nimeni aici – dovadă că toată lumea muncește. Doar niște soldați, probabil în permisie, se hlizesc curioși la noi. Grăbesc pasul și văd o femeie care vinde înghețată. Scot o hârtie de 5 euro și îi cer o înghețată. Femeia îngheață. Imediat apare și ghidul în fugă. Îi spun că vreau o înghețată. El îmi spune că tipa nu lucrează în valută, așa că scoate o bancnotă de-a lor și îmi cumpără el înghețata. Are gust de vafe. Da, de vafe ca pe vremea lui Ceaușescu!

La revenirea în oraș, ne oprim în fața unei librării de unde ne putem cumpăra cărți. Entertainement-ul este asigurat de domnișoara-semafor. În Coreea de Nord nu există semafoare, sau, mai precis, eu n-am vazut nici unul. În schimb, în intersecții, sunt niște domnișoare cu ochelari de soare, care, timp de o oră, în schimburi, dansează un soi de breakdance. Domnișoarele-semafor dirijează circulația de multe ori inexistentă, chiar dacă nu e nici o mașină pe șosea, cu niște gesturi robotizate…curat breakdance !

Ce credeți că am gasit în librarie? “The greatest hits” ale Coreii de Nord. Cărți de genul “Eternal Sun of Mankind” (cin’ să fie, Piți să fie ?) sau “Kim Jong Il on the Juche Idea”. “The victory of socialist cause” în mai multe limbi. Cumpăr mai multe cărți de istorie despre Războiul Coreii, dar și amintirile unui sud-coreean refugiat din iadul capitalist. Gata, a venit ora prânzului. Astăzi servim masa la hotel. Trecem cu mașina printre miile de oameni care repetă mișcarile pentru demonstrația de Ziua Națională. Ei or fi avut prânz ? Or fi primit ei ceva orez…La hotelul pentru străini, mesele sunt întotdeauna pline cât pentru un întreg cartier. Avem nevoie de putere – după-amiază continuă programul de vizitat. Dar despre ce am făcut după-amiază, în articolul de mâine.

Despre următorii pași în Coreea de Nord, în episoadele viitoare, iar despre calatoriile lui Imperator prin toată lumea, puteți citi la http://www.imperatortravel.blogspot.com.

Citiți și:

În spatele ultimei cortine de fier: „Ionel, Ionelule”

În spatele ultimei cortine de fier: Metroul anti-bombardamente cu vedere la lac

În spatele ultimei cortine de fier: „Țara dimineților liniștite”

În spatele ultime cortine de fier: Hotelul Yanggakdo, “rezervația” de străini

În spatele ultimei cortine de fier: Cel mai mare spectacol de pe Pământ

În spatele ultimei cortine de fier: Coreea de Nord

În spatele ultimei cortine de fier: Primele impresii

În spatele ultimei cortine de fier: Cum se ajunge în Coreea de Nord

Tags:



12 comentarii

  1. Articol scris rudimentar, fara nici un fel de talent reportericesc. Repetitii la tot pasul, usor de evitat, cum ar fi in acest pasaj: “Grăbesc pasul și văd o femeie care vinde înghețată. Scot o hârtie de 5 euro și îi cer o înghețată. Femeia îngheață. Imediat apare și ghidul în fugă. Îi spun că vreau o înghețată. El îmi spune că tipa nu lucrează în valută, așa că scoate o bancnotă de-a lor și îmi cumpără el înghețata.” Saracia in limbaj denota si una de idei. Expresii colocviale la tot pasul, de parca autorul reportajului ar povesti “schema” la un birt de cartier, inainte amicilor care-si sorb berile si ragaie de voie. Daca Dumitru Razvan Cezar e doar colaborator la ziarului Adevarul, as recomanda conducerii cotidianului sa nu mai recurga la serviciile sale. E cu totul lipsit de talent si chemare pentru meseria asta.

    Sorry for being a pain in the neck… 🙂

    • Subscriu la observatiile dumneavoastra . Articolele sunt de nivelul unui elev de liceu mediocru, atat ca si continut cat si ca stil . Sunt consternat ca o publicatie ca si Adevarul poate risipi mii de euro pentru a realiza si difuza materiale de acest nivel .

  2. Gigi de la servis on

    Cristi tu esti?
    Prietene, se vede ca-ti sta in git.
    Ceea ce-mi place la tine este ca tu ai “recomanda conducerii cotidianului sa nu mai recurga la serviciile sale”. Tu ai putea in egala masura sa-i recomanzi si lui Base sa-si puna lanturi la masina (ca iarna nu-i ca vara), lui Iliescu sa doneze rublele de sub saltea, lui Obama sa nu gateasca cu usturoi si lui Merkel sa faca plaja, cam toate egal de ridicole. Norocul tau e cu mine, ca altfel chiar ai vorbi (scrie) la luna (satelitul si nu unitatea de timp).

    Gigi de la servis

    PS1 Cristi, si in mesajul tau sunt repetitii care se puteau evita gen “la tot pasul” da’ bine ca ai pretentii de cunoscator.
    PS2 Cezarica, baga mare ca “baietii” te-au luat la geana.

  3. In anul 2008 am fost pentru 10 luni primul roman avand pozitia de visiting professor intr-o universitate tehnica privata din Seul, Coreea de Sud.
    Tot ceea ce-am vazut, auzit si trait in aceasta tara a fost cu mult peste asteptari din toate punctele de vedere. Am plecat cu regretul ca in Romania continuam sa ignoram istoria si cultura peninsulei coreene precum si – mai ales – modul in care coreenii de sud au reusit sa aiba (dupa 65 de ani de la retragerea colonizatorului comun, Japonia) extraordinare performante economice concretizate in principal intr-un PIB/ locuitor de peste 20 ori mai mare in sud fata de cel din nord. Explicatia este simpla: Nordul a ales sa construiasca comunismul bazat pe economia planificata centralizat (SI CHIAR L-AU CONSTRUIT – aplicand principiul specific de repartitie, “de la fiecare in functie de posibilitati, fiecaruia in functie de necesitati” astfel incat actualmente nord-coreenii nu platesc taxe si impozite si beneficiaza gratuit de hrana, locuinta, ingrijire medicala, utilitati, dar trebuie sa multumeasca periodic conducatorilor si sa nu aiba nici un fel de comunicare cu exteriorul – inclusiv prin publicatii, TV, radio si Internet !) iar Sudul a ales sa construiasca societatea informationala “ubiquitous” (bazata pe piata libera si , in primele 2 decenii, pe o dictatura militara luminata si autocratie, in prezent – pe democratie si management partcipativ).
    Am reusit sa ajung, pentru doar 6 ore, si in orasul Kaesong din Coreea de Nord (situata la doar 40km nord de Seul) unde sud-coreenii au infiintat o ampla zona industriala in care au investit cca 10 miliarde USD.
    Intrucat am avut ocazia sa cunosc FOARTE multe aspecte potential interesante pentru compatriotii nostri, am apreciat initiativa publicarii acestui serial despre Coreea de Nord precum si unele detalii relatate de autor “de la fata locului”, inclusiv pozele sale…
    Ii recomand totusi sa se documenteze mai mult si mai profund – inclusiv despre radacinile comune coreenilor din nord si sud (pe website-urile massmedia din Coreea de Sud) – sa viziteze website-ul oficial al RPDC (www.korea-dpr.com), sa abandoneze stilul uneori bascalios si superficial al observatiilor si comentariilor, sa-si imbunatateasca ortografia, sa citeasca (pe web) cartea “The Acquarium of Pyongyang” (are si o editie franceza) si sa urmareasca serialele sud-coreene difuzate actualmente zilnic la noi de TVR1. Sunt convins ca avem multe de invatat si noi romanii din istoria si cultura ambelor state coreene…
    Multumesc redactiei ADEVARUL pentru acest prim pas in aceasta directie…

  4. Pingback: În spatele ultimei cortine de fier: USS Pueblo – vasul spion » Think Outside the Box

  5. Gigi de la servis on

    Buna dimineata tovarasi!
    Cezarica mama, astia au bagat artileria grea pe tine. Care mai de care mai expert. Da’ unu nu se baga la inaintare. Doar cu critica si ciocoflenderu’ ascunsi in spatele unui nick. Frustrarea de (la) serviciu cum ar veni.

    Ba fratilor care va mai dati mari, serviciul asta este pentru discutii, pareri, opinii si (fie) frustrari, pe cit posibil la obiectul muncii. Voi il confundati cu o rubrica de sfaturi si recomandari parintesti pe care nu vi le-a cerut nimeni (tipic RO). Dar daca asa va simtiti voi bine, bagati mare. Hirtia (chiar si virtuala) o sa suporte inca multe…

  6. Si eu am sesizat oarecum cu parere de rau ca e scris intr-un stil colocvial. Se putea exploata mai bine experienta.Poate asa s-a dorit, sa fie mai dinamica relatarea, poate acesta e stilul TOTB, asta nu inseamna neaparat ca autorul nu poate mai mult. Cred ca asa are priza mai mare la tineret..Dar deranjant e Gigi de la servis care daca nu e autorul articolului ar sterge comentariile nefavorabile daca ar putea. Sa tinem cont totusi ca la BBC si la alti lideri mass-media, Bin Laden, ca toti criminalii si teroristii sunt amintiti cu titlul de `Mister` , nicidecum nu le-ar spune cineva Piti….

  7. Pingback: În spatele ultimei cortine de fier – Turnul Ideii Ciuce » Think Outside the Box

  8. da, dar pe bloguri sau site uri ca asta nu li se spune ”mister”, poate doar asa, ironic. sunteti toti cu bete in … si aveti pretentia sa fie aici relatari ca de pe reuters sau, de ce nu, pe agentia oficiala de presa din rpdc. pana atunci sa fie ”profesionisti” aia din ziarele propriuzise si cei de la stiri, ca acolo sunt goluri inacceptabile.

  9. Pingback: În spatele ultimei cortine de fier: Gimnastică în masă » Think Outside the Box

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger