În spatele ultimei cortine de fier: Cum se ajunge în Coreea de Nord

27

În primul episod al jurnalului de călătorie publicat de Dumitru Răzvan Cezar pe TOTB.ro, autorul poveșteste cum a ajuns să viziteze o țară atât de strict supravegheată precum Coreea de Nord, despre rută, bagaje, dar și despre „mausoleul lui Pițurcă” și „stâlpul lui Lăcătuș”.

Text scris de Dumitru Răzvan Cezar (Imperator)

Este una din țările cu cele mai multe porecle – „Raiul poporului”, „Bomba nucleară”, „Cel mai fericit colț de pe Pământ” sau „Țara dimineților lihnite”. Locul în care este aproape imposibil să călătorești. Pare un loc înspăimântător, dar nu este. Ei bine, la cererea multora dintre voi, începând de astăzi, vă ofer un jurnal de călătorie din unul dintre cele mai incredibile locuri pe care le-am vizitat – Bine ați venit în Republica Populară Democrată Coreeană! Bine ați venit în Coreea de Nord!

Să spun cinstit, nici eu nu credeam că se poate călători în Coreea de Nord. Imaginile care mai apar din când în când la televizor prezintă o țară complet închisă, de neatins, aflată la mii de ani lumină de restul pământenilor (depinde din ce unghi privești, în urmă sau înainte). În cursul primei mele vizite la Beijing, am descoperit o reclamă într-o revistă destinată turiștilor străini, o reclamă a unei agenții de turism care organiza tururi în Coreea de Nord! Wow…ce interesant, de mult voiam să ajung în acest ținut misterios. Am notat numele agenției, Koryo Tours (Koryo este vechiul nume al Coreeii), și mi-am propus ca data următoare când nimeresc în Beijing să mă duc și în Coreea de Nord.

Patru ani mai târziu, iată că ajung din nou în Beijing. I-am contactat pe cei de la Koryo Tours cu vreo lună înainte de a pleca. În general, Koryo Tours organizează tururi la date fixe, dar dacă datele nu te coafează și ești dispus să dai ceva mai mulți bani, poți să iei un private tour. Și cum eram eu cu un prieten și datele nu picau fix pe ce voiam noi, am hotărât să luam un private tour. Am completat un formular, ne-am scanat pozele și am promis că vom trece pe la Koryo Tours să batem planul în cuie când ajungem la Beijing. Adică cu o săptămână înainte de data la care voiam să ajungem în Pyongyang.

Lucrurile au mers destul de simplu. În ziua în care am aterizat la Beijing, ne-am dus la Koryo Tours, am plătit un avans, am stabilit traseul și a rămas să ne mai auzim la telefon. O săptămână mai târziu, eram din nou la agenție cu restul de bani. Am primit biletul de avion și vizele pe o bucată de hartie…Pe pașapoartele noastre nu aveau să rămână urme că am fost în Coreea de Nord. Dar până să avem toate hârtiile și biletele în regulă, am aruncat o privire prin biroul Koryo Tours, încărcat cu picturi realist-socialiste. Te intoduc în atmosfera, nu glumă!

Avionul pleca în cursul după-amiezii, deci timp pentru un shopping mic în mall-ul de fake-uri de lângă Koryo Tours. Era timpul să-mi cumpăr vreo două tricouri și o cămașă chinezească. Urma să fac furori în Coreea de Nord cu cămașa mea chinezească, iar tricourile erau esențiale. Ne-am întors la hotel, am luat bagajele și am tulit-o la aeroport. Aeroportul Beijing, nou- nouț, o clădire impresionantă renovată pentru Jocurile Olimpice, este imens. Un soi de Casă a Poporului a aeroporturilor. Și în ditamai gigantul ăsta chinezii nu au gasit porți de îmbarcare mai îndepărtate pentru cele două Corei. Porțile de îmbarcare pentru cursele Air China de Pyongyang și Seul sunt una lângă alta, iar îmbarcarea are loc simultan. Să vezi ce priviri își aruncau unii altora! Pe „ai mei” îi recunoști de la o poștă – toți au în piept o insignă cu imaginea Marelui Lider.

Și că vorbeam de Marele Lider…Cum eram convinși că ghizii noștri vor ști românește, dar nu ne vor spune, am convenit ca pe Marele Lider – Kim Ir Sen – să-l numim „Pițurcă”, iar pe Liderul Drag – Kim Jong-Il, actualul – să-l numim „Lăcătuș”. Evident, distracția urma să fie dublă când, câteva zile mai târziu, aveam să ne întrebăm: „Da’ azi unde mergem? La mormantul lui Pițurcă sau la stalpul lui Lăcatuș?”.

Am zburat cu Air China. Pe ruta Pyongyang – Beijing, o zi zboară Air China, o zi Air Koryo, compania aeriană nord-coreeană. Aș fi preferat Air Koryo, dar așa a fost să fie – în zilele în care îmi trebuia mie zbura numai Air China. După ce ne-am îmbarcat, am fost anuntați că sunt probleme cu bagajele și că trebuie să mai așteptăm. Și am așteptat mai bine de o oră și ceva. Până la urmă, capitanul ne-a zis că o parte din bagaje nu pot fi livrate din cauza unei probleme și că vom pleca așa – unii își vor primi bagajele, alții nu.

În fine, după aproape două ore, am decolat. Am ajuns imediat deasupra mării și, după circa o oră de zbor, survolam tărâmul interzis – Coreea de Nord. Nu prea vedeam nici o așezare umană, în schimb câmpurile erau cultivate exemplar. „Oare în țara asta se moare de foame?”, m-am întrebat. Agricultura pare să prospere. Am aterizat pe aeoroport, unde ne-a întâmpinat o cladire văg stalinistă. Deasupra clădirii, pozele celor doi Kim. Par să aibă aceeași vârstă. Parcă n-ar fi tatăl cu fiul. În fine, pășim pe pământ nord-coreean. În avion, câțiva nord-coreeni, vreo doi-trei europeni și o gașcă de elevi coreeni veniți din Japonia. Japonia are o puternică comunitate coreeană – de pe vremea când Coreea era colonie japoneză, înainte de 1945), iar cele două Corei curtează la greu comunitatea coreano-japoneză. Unii țin cu Nordul, alții țin cu Sudul.

Surpriza majora a fost însă la bagaje. Dupa cum ne spunea și căpitanul de zbor, unele bagaje rămăseseră în China. Li se stricase sistemul de sortare și zeci de mii de bagaje rămăseseră în Beijing! Cam jumătate dintre pasageri ajunseseră la destinație fără bagaje, printre care și eu. În bagajul de mână aveam doar kitul de urgență, mai aveam tricourile si cămașa chinezească și cam atât. Pe deasupra, mai eram și in pantaloni scurti. Probabil unicul individ din Coreea de Nord în pantaloni scurți. Sau mai precis din Pyongyang.

Am trecut de vamă fără probleme, doar că a trebuit să le lăsăm telefoanele mobile în custodie. Urma să ni le înapoieze la plecare. Știam că nu voi avea acoperire telefonică în Coreea de Nord – existența vreunei rețele de telefonie mobilă este un mister al acestei țări, dar chiar și dacă există, nu are acord de roaming cu nimeni) –, însă speram ca baremi când voi vizita satul Panmunjom, situat pe fierbintea graniță nord-sud, să prind vreo rețea sud-coreeană.

Despre următorii pași în Coreea de Nord, în episoadele viitoare, iar despre calatoriile lui Imperator prin toată lumea, puteți citi la http://www.imperatortravel.blogspot.com.


Tags:



27 de comentarii

  1. Aceasta prima relatare nu mi-a placut deloc. Nu are nici un fir povestea, nu se surprind decat banalitati si atitudinea de superioritate fata de nord-coreeni mi se pare aiurea, mai ales ca nici noi romanii nu suntem departe iar autorul a stat bine-merci si a inghitit prostiile comuniste destul timp fara sa i se para amuzant. Un pic de respect fata de oamenii obisnuiti din Corea de Nord nu ar strica.

  2. Fascinant reportaj. Aştept cu nerabdare continuarea. Pentru ca eu nu am cum sa plec în oricare dintre cele două Corei, şi nu neapărat pentru că e fierbinte situaţia acolo, te invidiez. Aşa că, n-am decat să călătoresc prin ochii tăi.

  3. Grigoras Daniel on

    Interesanta aceasta calatorie astept continuarea,o tara atat de controversata cu atatea mistere,sunt sigur ca e o tara de vizitat ai ce sa vezi (ma refer la peisaje etc etc) probabil am sa o vizitez ,.Stie cineva daca cu o camera foto se poate intra in Corea de Nord.??

  4. Uau (sau Valeu) !M-ar tenta si pe mine o atare calatorie desi la cei 60 de ani ai mei nu sunt deloc nostalgic.Ar fi o calatorie in timp,s-a nu uitam istori noastra recenta,traita de unii dintre noi!
    Ar fi indicat sa fie trimisi in vizita de documentare aceia care critica regimul democratic ori tinerii care habar nu au ce inseamna comunismul – asa ca o lectie de istorie pe viu.
    In rest nu pot sa nu remarc simtul humorului si nota de pitoresc la autorul articolului.

  5. “…zeci de mii de bagaje ramasesera in Beijing” !. Cate locuri avea avionul ala? Aceasta afirmatie arunca o serioasa umbra de indoiala asupra obiectivitatii articolului. Pacat, subiectul este interesant, mai ales prin prisma faptului ca nu prea a fost abordat de nimeni pana acum. Astept totusi continuarea.

  6. In respectiva zi, circa 400 curse decolasera de pe aeroportul din Beijing si putine bagaje fusesera livrate datorita defectiunii sistemului de sortare… Nu eram singurul avion afectat unde in mod evident nu puteau intra zeci de mii de bagaje 🙂

  7. Ciudata populatie si ciudat ragim.Asi face o intoarcere in timp ca sa-mi reamintesc cu obida de aniiin trecuti prin glorioasa si fericita existenta in comunism

  8. 1).Cam “naivi”vizitatorii -“Cum eram convinși că ghizii noștri vor ști românește, dar nu ne vor spune, am convenit ca pe Marele Lider – Kim Ir Sen – să-l numim „Pițurcă”, iar pe Liderul Drag – Kim Jong-Il, actualul – să-l numim „Lăcătuș”. Evident, distracția urma să fie dublă când, câteva zile mai târziu, aveam să ne întrebăm: „Da’ azi unde mergem? La mormantul lui Pițurcă sau la stalpul lui Lăcatuș?”.-Oare voi chiari credeati ca (cu copilaria asta)cei care ar fi dorit sa va ascilte/spioneze nu-si dadeau seama despre ce vorbeati?!Este cam la nivel de gradinita “acoperirea”…
    2).-“Am aterizat pe aeoroport, unde ne-a întâmpinat o cladire văg stalinistă.”-Ce este si cum este aceasta?Ca eu nu am fost prin URSS si nici tu nu cred.Sau este vorba doar de un sablon?
    3).Cateva intrebari la care asteptam raspuns din acest articol:Ce bani se foloseau acolo?Cum erau imbracati oamenii?Cum aratau magazinele,erau cozi?Cum era transportul?Ce masini circulau pe acolo?Cum aratau soselele?Banci erau?Cu se comportau oamenii cu strainii?Spitalele/clinicile cum aratau?Oameni ai ‘strazii’ erau?Caini?Mizerie?
    Astea m-ar interesa mai mult decat senzatia unei superioritati(bazata pe nimic) fata de acea tara/cetatenii ei pe care o promovezi in povestirile tale…
    PS.Parca te comporti ca un ‘occidental'(in sensul rau)caruia-i pute tot ce vede,dar fara a avea argumente decat ‘argumentul suprem’ ca el este cel mai ‘tare’ ca s-a nascut in alta tara.

  9. Cand te duci in excursii, mai scoti gradinita la inaintare.. sau mergi cu laptopurile in mana si trimiti contact reports ? 🙂
    Am fost in URSS, ma rog in fosta URSS – Moldova, Letonia, Estonia, Rusia, Ucraina, Kazahstan, Georgia… presupun ca am vazut destula arhitectura stalinista… pentru “the best of” iti recomand Chernigiv in Ucraina si Gori in Georgia… bulevardul Hresciatik in Kiev (pentru versiunea cool).
    la majoritatea intrebarilor, raspunsurile vor veni in celelalte episoade.
    Dar pe scurt:
    Bani – coreeni folosesc won-ul nord-coreean, strainii euro
    Imbracaminte – in functie de varsta / clasa sociala – muncitorii in halate, intelectualii in costume, copii in in pionieri. Multe femei – in costume nationale, mai ales cele din servicii
    Magazine – centrul Pyongyang-ului e plin de magazine pe valuta – ciudat tinand cont ca localnicii nu au voie sa detina valuta, iar straini sunt putini. Cozi inexistente. Nu am vazut nici un magazin care sa vanda mancare, probabil fiecare e hranit la locul de munca
    Transportul in comun – metroul arata ca cel de la Moscova, ceva mai putin spectaculos, hai sa zicem similar cu cel din Kiev, dar cert peste cel din Tbilisi. Marea majoritate a oamenilor merg pe jos, iar in statii se formeaza cozi,. Soferul decide cati urca pentru ca troleibuzul / tramvaiul / autobuzul sa nu fie arhiplin… In nici un caz nu se merge pe scari, agatat de cel din fata ta cum era pe vremuri la noi
    Masini – extrem de putine, in general Mercedes mai vechi, cateva Toyote si masini Pacea (Fiat-uri asamblate in Coreea de Nord),. Sporadic, Dacia 1300 si Lada
    Soselele largi, imense si prin centru oraselor impecabile. Autostrazile inter-orase destul de bune, restul drumurilor pe care am mai mers acceptabile
    Nu exista banci sau cel mult nu am vazut nici una. Probabil o fi vreun soi de CEC
    Contact extrem de limitat intre oamenii de pe strada si noi… Unii zambeau, majoritatea erau indiferenti… Cu exceptia unor alesi, nu stiu limbi straine, iar eu nu stiu coreeana
    Spitale / clinici – nu am avut nevoie, slava Domnului. In caz de ceva, stiu ca strainii sunt dusi la spitalul partidului care in principiu banuiesc ca e ok
    Oameni ai strazii ? Glumesti, sper Caini ? De asemenea
    Mizerie – Pyongyang este de departe cea mai curata metropola din lume. Cele japoneze sau Singapore sunt ingrozitor de murdare comparativ cu Pyongyang. Europa ? O lada de gunoi.

    Nu stiu de unde ai dedus “superioritatea” ?

    • Mersi foarte mult pentru raspunsuri.Acestea(fara suparare)valoareaza mai mult decat acest articol…macar pentru mine:).
      Promptitudinea cu care mi-ai raspuns ma face sa-ti acord un mare plus uman.
      Sunt sigur ca nici tu nu crezi ca-i pacaleai pe ‘securistii’ lor cu porecle gen:Piturca,Lacatus,etc.
      Eu am fost in Albania:)) , Filipine,Dubai,etc dar inca nu stiu ce inseamna ‘arhitectura stalinista’.Cred ca ceea ce spui tu ca ar fi stalinista este de fapt de dupa Stalin,mai degraba comunist/megalomana/faraonica.Vezi ca de multe ori arhitectura eclectica(de origine franceza) este gresit numita ca….stalinista:).
      Astept cu interes continuarea calatoriei tale si ‘reportaje’ de la fata locului.
      Din pacate(si-ti spun asta fara patima)europenii isi reprimeaza cu greu un sentiment de superioritate cand viziteaza tari considerate de ei ca inferioare.Daca-ti recitesti articolul,vei vedea si la tine aceste reflexe.Nu o lua ca pe o critica ci doar ca o constatare…
      PS.Vezi cu platile pe la hotel ca altii se plangeau ca au fost incarcati,pentru ca erau…capitalisti!!:)
      Bafta!

  10. In anumite cazuri nu sunt asa de prompt… mai ales cand calatoresc si nu ma dau pe net… dar azi am avut ceva timp si o teava de net prin aeroportul din Kiev…:)
    Nu tineam neaparat sa fim sau nu prinsi… Era o joaca, sau gradinita cum ii spui tu… am folosit aceleasi nume de cod si in Iran pentru cei doi ayatolahi, dar acolo am renuntat imediat ca respectivii nu erau peste tot ca cei doi Kim.
    Am fost si eu in Albania, dar in 1999, deci lucrurile se schimbasera intre timp fata de perioada Hohxa sau chiar si Ramiz Alia.

    Aeroportul din Pyongyang poate fi numit oricum, dar in nici un caz megaloman. Alte obiective din oras, da, sunt megalomane, nu si aeroportul… fain, pot sa numesc arhitectura nu stalinista, ci sovietica, dar de fapt arhitectura sovietica a fost ctitorita de genialul tatuc, deci revenim tot la Stalin.

    Nu disput ideile de superioritate europeana…. de fapt, ce incerc sa fac este sa constat, nu sa judec.. Daca am reusit sau nu, las pe altii sa judece 🙂 Dar ca peste tot, exista lucruri mai bune sau mai proaste decat in alte locuri… ordinea, disciplina si curatenia sunt insa la un nivel superlativ, iar Arirang-ul despre care voi povesti in episodul urmator este cu adevarat “the biggest show on earth”…

        • Foarte intersant blogul tau…chiar de nota 10!!
          Ma intersa fosta Yug tinand cont ca am fost in Republika Srpska Krajna cand aceasta era independenta…cu 6 luni inainte sa cada in mana croatilor.
          Am fost cu un autobuz al armatei sarbesti care avea expusa zastava(steagul) Serbiei ca sa nu ne doboare din greseala ai lor:)).
          Cred ca mai am un tricou prin casa primit de la oficialii din RS Krajna.
          La Plitvice am fost-un minunat parc natural-actual in Croatia.
          Calatorie placuta.
          PS.Mai aveam niste critici :)) referitoare la Vukovar si istoria celor 3 mari:Serbia(Srbija),Croatia(Hrvacka) si Bosna § Hertegovia(Bosna i Hercegovina).
          PPS.Era o “gluma” croata de cand incepuse razboiul intre ei si sarbi:”Se intrebau cum se face ca ei se lupta intre ei si Bosnia nu participa.Raspunsul era:Bosnia era calificata direct in finala!

  11. Pingback: În spatele ultimei cortine de fier: Primele impresii » Think Outside the Box

  12. In anul 2008 am fost pentru 10 luni primul roman avand pozitia de visiting professor intr-o universitate tehnica privata din Seul, Coreea de Sud.
    Tot ce-am vazut, auzit si trait in aceasta tara a fost cu mult peste asteptari din toate punctele de vedere. Am plecat cu regretul ca in Romania continuam sa ignoram istoria si cultura peninsulei coreene precum si – mai ales – modul in care coreenii de sud au reusit sa aiba (dupa 65 de ani de la retragerea colonizatorului comun, Japonia) extraordinare performante economice concretizate in principal intr-un PIB/ locuitor de peste 20 ori mai mare in sud fata de cel din nord. Explicatia este simpla: Nordul a ales sa construiasca comunismul bazat pe economia planificata centralizat (SI CHIAR L-AU CONSTRUIT – aplicand principiul specific de repartitie, “de la fiecare in functie de posibilitati, fiecaruia in functie de necesitati” astfel incat actualmente nord-coreenii nu platesc taxe si impozite si beneficiaza gratuit de hrana, locuinta, ingrijire medicala, utilitati, dar trebuie sa multumeasca periodic conducatorilor si sa nu aiba nici un fel de comunicare cu exteriorul – inclusiv prin publicatii, TV, radio si Internet !) iar Sudul a ales sa construiasca societatea informationala “ubiquitous” (bazata pe piata libera si , in primele 2 decenii, pe o dictatura militara luminata si autocratie, in prezent – pe democratie si management partcipativ).
    Am reusit sa ajung, pentru doar 6 ore, si in orasul Kaesong din Coreea de Nord (situata la doar 40km nord de Seul) unde sud-coreenii au infiintat o ampla zona industriala in care au investit cca 10 miliarde USD.
    Intrucat am avut ocazia sa cunosc FOARTE multe aspecte potential interesante pentru compatriotii nostri, am apreciat initiativa publicarii acestui serial despre Coreea de Nord precum si unele detalii relatate de autor “de la fata locului”, inclusiv pozele sale… Ii recomand totusi sa se documenteze mai mult si mai profund – inclusiv despre radacinile comune coreenilor din nord si sud (pe website-urile massmedia din Coreea de Sud) – sa viziteze website-ul oficial al RPDC (www.korea-dpr.com), sa abandoneze stilul uneori bascalios si superficial al observatiilor si comentariilor, sa citeasca (pe web) cartea “The Acquarium of Pyongyang” (are si o editie franceza) si sa urmareasca serialele sud-coreene difuzate actualmente zilnic la noi de TVR1. Sunt convins ca avem multe de invatat si noi romanii din istoria si cultura ambelor state coreene…

Reply To andrei ionut Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger