În spatele ultimei cortine de fier: Cabana construită într-o singură zi

2

Ajungem la un soi de cabină, e drept, ceva mai mare. Avem şi un ghid de specialitate, un ofiţer pe care imediat îl poreclim „Generalul” (habar n-am ce grad are). Se vede că e APV-ist, are armata în sânge, povesteşte pe un ton de „Ascultă comandă la mine”. Oricum nu ştie decât coreeană şi unul din ghizi traduce în limba engleză. Aici ne-am înfrăţit cu alţi străini pe care i-am mai văzut şi prin hotel sau la Arirang, dar acum chiar putem schimba impresii. Cei mai interesanţi, de departe, sunt un cuplu care se dovedeşte mai mult decât exotic – el, american, ea braziliancă japoneză!

de Dumitru Răzvan Cezar (Imperator)

Locuiesc acum în Japonia, dar e foarte curios că japoneza, fiind născută la a III-a generaţie în Brazilia, nu prea ştie japoneză, aşa că istoriseşte tot soiul de povestiri hazlii de cum e să fie japoneză în Japonia fără să ştie japoneză.  Americanul este şi el o ciudăţenie – cetăţenii americani nu au voie să viziteze Coreea de Nord. Dar de vreo doi–trei ani au dreptul să o viziteze în perioada de Arirang, aşa că au hotărât să se folosească de oportunitate. Îl întreb cum e să vadă că peste tot americanii sunt de vină pentru toate crimele posibile…nimic neobişnuit, doar trăim spre George W. Bush.

Gata, ascultă comandă la mine şi să trecem la fapte…După ce face cu noi nişte culcături virtuale, să se facă linişte, Generalul ne povesteşte că respectiva cabană a fost construită într-o singură zi. Americanii şi nord-coreenii hotărâseră să semneze un armistiţiu (încă în vigoare, pacea nu a fost semnată încă, după 50 şi ceva de ani), iar americanii, mai puturoşi, au vrut să semneze acolo, în plin câmp, în mocirlă. Nord-coreenii, mai finuţi, s-au opus, aşa că brava armată nord-coreeană a construit respectiva cabană peste noapte pentru a exista un loc civilizat în care să se semneze armistiţiul! Cool

Aici s-a semnat armistițiul

Următorul stop este la un alt muzeu. Aici se păstrează birourile, pixurile şi steagurile originale de la semnarea celui de-al doilea armistiţiu, cel permanent. Dacă în agresiunea împotriva Iugoslaviei americanii s-au ascuns în spatele NATO, în războiul din Irak în spatele lui “Coalition of Willing” (printre aliaţi fiind Samoa, Tonga, Eritreea şi alte mega-puteri), în Coreea, americanii au luptat sub steagul ONU. Şi deşi pare ciudat, armistiţiul a fost semnat între Coreea de Nord şi ONU! Evident, nu pierdem prilejul de a mai viziona imagini cu americani predându-se ruşinos şi viteaza armată populară luptând eroic…

Ei, dar asta a fost încălzirea, doar un joc de glezne până la marea înfruntare. Vom ajunge faţă în faţă cu Coreea de Sud! Da, cu imperialistul, cu agresorul! Excursia culminează cu vizitarea locului cel mai tensionat din lume. acolo unde coreenii ddin sud stau faţă în faţă cu coreenii din nord. De fapt, nu chiar faţă în faţă. După cum ne spune şi Generalul, poziţiile soldaţilor din zona fierbinte dovedeşte încă odată caracterul agresiv al celor din sud. Dacă nord-coreenii stau drepţi şi neclintiţi, cu faţa spre Patria lor (nearuncând nici o privire în zona sud-coreeană), sud-coreenii se uită drept spre Coreea de Nord cu feţe încărcate de ură, cu picioarele depărtate într-o poziţie de luptă. „Pozaţi-I, pozaţi-I, ne spun nord-coreenii”. Și nu trebuie să ne zică de două ori.

Coreea de Nord vs. ONU

Despre următorii pași în Coreea de Nord, în episoadele viitoare, iar despre călătoriile lui Imperator prin toată lumea puteți citi la http://www.imperatortravel.blogspot.com.

Citiți și:

În spatele cortinei de fier: Turiștii sud-coreeni sunt însoțiți de gărzi

În spatele ultimei cortine de fier: Statuia lui Great Leader – farul călăuzitor al orașului

În spatele ultimei cortine de fier: Gimnastică în masă

În spatele ultimei cortine de fier – Turnul Ideii Ciuce

În spatele ultimei cortine de fier: USS Pueblo – vasul spion

În spatele ultimei cortine de fier: „Domnişoarele-semafor”

În spatele ultimei cortine de fier: „Ionel, Ionelule”

În spatele ultimei cortine de fier: Metroul anti-bombardamente cu vedere la lac

În spatele ultimei cortine de fier: „Țara dimineților liniștite”

În spatele ultime cortine de fier: Hotelul Yanggakdo, “rezervația” de străini

În spatele ultimei cortine de fier: Cel mai mare spectacol de pe Pământ

În spatele ultimei cortine de fier: Coreea de Nord

În spatele ultimei cortine de fier: Primele impresii

În spatele ultimei cortine de fier: Cum se ajunge în Coreea de Nord

Tags:



2 comentarii

  1. Citesc de zor articol dupa articol asteptind sa gasesc ceva interesant. Nimic. Nothing. Nada. Rien. Banalitati care se stiau inca de pe vremea lui Ceausescu. Cu multa simpatie pentru regimul comunist din Nord Coreea si, desigur ca asa e de bon ton in miscarea neo-comunista mondiala, suturi la adresa americanilor agresori si criminali.

    Spre stirea dv., in zeci de ani de interventii, bombardamente si politie mondiala, americanii n-au omorit atitia inamici citi cetateni proprii au omorit statele comuniste din categoria Coreea de Nord. Lasati-i pe americani in pace, incercati mai bine sa patrundeti sub stratul superficial pe care au vrut sa vi-l prezinte nord-coreenii si pe care cred ca l-ati cam inghitit pe nemestecate.

  2. @ Golanul – dintotdeauna mi-a placut sa aflu si ce spune si celalalta parte…ce sustin americanii, am tot citit de ani de zile… de exemplu, intotdeauna m-am intrebat ce sustin ungurii in problema istoriei Transilvaniei pentru ca ce citeam prin publicatii romane parea ca istoricii unguri au mari probleme cu capul… noroc cu epoca internet ca poti citi ambele puncte de vedere… si sa-ti faci o opinie

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger