În spatele ultimei cortine de fier: „Țara dimineților liniștite”

3

În Coreea de Nord, dacă întrebi de unde își cumpără chiloți Dear Leader, nu furi prea multe zâmbete de pe buzele oamenilor. Este una dintre lecțiile pe care a învățat-o Dumitru Răzvan Cezar, răsplătit în schimb cu liniștea care îi urla în ureche în fiecare dimineață.

Text scris de Dumitru Răzvan Cezar (Imperator)

E timpul să îmi completez recuzita rămasă la Beijing. Întreb de ciorapi – au trei feluri – unii costă 0,65 euro, unii costă 3,30 euro și alții 14,25 euro (în shop-urile nord-coreene, euro e la putere). Unii sunt Ching Hu, alții Ling Lang și ultimii aparțin celebrului brand Bum Ho. Întreb care e diferența. „Păi unii costă 0,65, alții 3,30 și ultimii 14,25”. Hm, asta am văzut și eu. „Păi toți sunt la fel” – am un déjà-vu. OK, cumpăr vreo trei perechi de 0,65. Problema majoră sunt însă chiloții – cum eu sunt mai mult decât durduliu, în tot shop-ul nu au chiloți care să mă încapă. E drept, coreenii sunt toti slabi și sprinteni, datorită construcției socialismului, dar aici, în shop, mai vin și niște capitaliști grași și decadenți. Întreb de unde își ia Dear Leader chiloții (singurul gras pe care l-am văzut în Coreea de Nord – e drept, doar în poze). Gluma nu este apreciată.

Așa că mă retrag în cameră, mulțumit că am totuși o pereche de chiloți de schimb, iar pe cealaltă o spăl. S-o atârn la uscat la etajul 20 al hotelului celui mai bengos din Pyongyang? Renunț. Mai bine nu, îi atârn în cada. Noapte bună, maine vom lua la descoperit fascinanta capitală a acestei țări misterioase.

Dimineață… mă întind leneș și dau perdeaua la o parte. WOW! Întregul Pyongyang e la picioarele mele. WOW, cum arată! O pădure de blocuri îmi apar dincolo de rău. Din mijlocul lor, răsare imensa piramidă – un hotel de 100 etaje care a început să fie construit și abandonat. Dar e ridicat la roșu și domină orașul. Puțin mai la dreapta, statuia lui Great Leader, palate, șosele. Coreea mai este denumită „țara dimineților liniștite” (de unde și porecla „țara dimineților lihnite” dată de Revista Cațavencu cu mult timp în urmă) și pe bune că liniștea îți urlă în urechi. Deși este ziua în care poporul merge la muncă, de aici, din turnul meu de nu știu câte etaje, nu văd mașini circulând decât sporadic. Pare un oraș perfect, dar părăsit. Când îmi bag zoom-ul de la videocameră în funcțiune, văd grupuri mărșăluind aproape militar pe străzi – par muncitori, nu sunt îmbrăcați în soldați. E totuși ceață, așa că mă îmbrac și o tai la micul dejun. Sala de la micul dejun este imensă, albă și plină de picturi cu frumusețile patriei. Mai urc o dată, fac poze fără ceață și o tăiem.

La micul dejun

Despre următorii pași în Coreea de Nord, în episoadele viitoare, iar despre calatoriile lui Imperator prin toată lumea, puteți citi la http://www.imperatortravel.blogspot.com.

Citiți și:

În spatele ultime cortine de fier: Hotelul Yanggakdo, “rezervația” de străini

În spatele ultimei cortine de fier: Cel mai mare spectacol de pe Pământ

În spatele ultimei cortine de fier: Coreea de Nord

În spatele ultimei cortine de fier: Primele impresii

În spatele ultimei cortine de fier: Cum se ajunge în Coreea de Nord

Tags:



3 comentarii

  1. Pingback: În spatele ultimei cortine de fier: Metroul anti-bombardamente cu vedere la lac » Think Outside the Box

  2. apropo de chestia cu lenjeria intima: coreenii asa sunt ei, mai subtiri. nici in sud nu exista obezitate. dincolo de glumele cu mancare (sau fara), in cele doua corei, atunci cand se mananca (…), se mananca foarte sanatos.

  3. pt ca e vorba de macare,nu crezi ca ar fi interesant – nu numai pt gurmanzi – sa dai si ceva amanunte despre arta culinara coreeana ? sau macar ce ai mancat la restaurant,cum ti s-a parut ,ce gust a avut !

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger