În mijlocul animalelor sălbatice: Ce înseamnă să documentezi viața cormoranilor sau a urșilor

2

A realizat primul documentar despre Delta Dunării și se numără printre cei care vor să dezvolte filmul wildlife în România, un gen aproape inexistent la noi din cauza costurilor ridicate și a lipsei de experiență a celor din domeniu. Cristian Ilea și-a descoperit gustul pentru viața sălbatică explorând peșterile ca adolescent, iar unul dintre momentele care i-a influențat cariera de cameraman a fost traversarea Saharei de Vest în 2006. “Am devenit un alt tip de explorator, unul atras de frumuseţea simplă, dar diversă a naturii şi a vieţii sălbatice”, scrie Cristian pe site-ul său.

 

 

Acum, Cristian Ilea lucrează la un film despre urșii bruni din România, pentru care  s-a documentat timp de trei ani. Îl vom lăsa să povestească despre asta în interviul de mai jos:

 

Când și cum ați descoperit atracția pentru natură?

Asta a fost pe la 16 ani, după ce m-am înscris într-un club de speologie, Speotimis. La 17 ani, împreună cu trei prieteni, am făcut pentru prima dată toată creasta Făgărașului pe traseul Turnu Roșu – Zărnești. Nu pot să cred că cineva, după o astfel de experiență, poate să mai ignore ce este dincolo de marginea orașului.

În ce constă portofoliul dumneavoastră?

Portofoliul meu e alcătuit în mare măsură din reportaje, documentare și emisiuni ale Televiziunii Române. Am activat timp de 15 ani pe post de cameraman și mai apoi ca director de imagine la Televiziune Română. În 2011 am înființat Asociația Camera 4. Încercăm să satisfacem nevoia ONG-urilor de a comunica prin intermediul imaginii filmate sau a fotografiei. Facem voluntariat pentru campaniile umanitare și pentru proiectele de mediu.

Printre cele mai importante experiențe în domeniul documentarelor de mediu a fost cea din Africa. Ce ați învățat de acolo?

Am descoperit Africa prima dată în timpul raidului “Cu papucii prin deșert” între București și Dakar. Mai apoi a fost experiența reportajului din Uganda, “Uganda 15…”, realizat împreună cu Marian Voicu. Însă, momentul care m-a influențat decisiv a fost participarea la un curs de specializare pentru filmarea vieții sălbatice în Africa de Sud. Am petrecut o lună alături de specialiști de top (regizori, producători, cameramani) care au realizat producții pentru Animal Planet și National Geographic, în mijlocul celebrului parc Kruger. Asta s-a întâmplat în anul 2009. De atunci încerc să dezvolt această nișă și în România. Primul proiect important în România a fost “Delta Dunării. Paradisul aproape pierdut”, un proiect Salvați Dunărea și Delta în colaborare cu ARBDD.

Care e povestea documentarului despre Delta Dunării?

Subiectul documentarului despre Delta Dunării este o radiografie a stării actuale a deltei și în același timp se prezintă soluții posibile pentru salvarea paradisului aproape pierdut. Toate aceste mărturii și idei sunt exprimate de marea majoritate a celor implicați în administrarea, protecția și exploatarea potențialului Deltei Dunării.

Ce v-a impresionat cel mai mult în Deltă?

Cel mai mult m-a “impresionat” presiunea pe care o exercită oamenii asupra animalelor sălbatice. Invadarea habitatului, pescuitul excesiv, braconajul, vâjâială bărcilor cu super-motoare…

Din păcate turismul în Delta Dunării este în etapa turismului “salbatic”. Nu prea există reguli. Iar regulile care există nu se aplică. Sunt prea puțini cei care trebuie să “păzească” Delta în teren.  Lipsa locurilor de campare, paza zonelor strict protejate, reglementarea puterii motoarelor de bărci și a vitezei cu care se circulă…

Trailerul documentarului “Delta Dunării, paradisul aproape pierdut”

Ce înseamnă un documentar wildlife? Ce muncă specială presupune? Ce resurse?

Un documentar despre viața sălbatică presupune în primul rând răbdare. Un animal sălbatic nu vine la cadru atunci când vrea regizorul sau producătorul. Mai apoi trebuie să ținem cont de etică. Nu ne putem apropia oricum de animalele sălbatice. Trebuie să cunoști foarte bine comportamentul animalului și în același timp nu este permis să interferezi în ordinea firească a naturii. 

Resursele alocate unui film documentar despre viața sălbatică sunt duble, dacă nu chiar triple față de cele necesare unui film documenar clasic. Camerele cu senzori, dispozitivele telecomandate de la distanță, așteptările lungi pentru un cadru spectaculos – toate acestea duc la creșterea costurilor de producție.

Ziua de filmare începea la ora 4 dimineața. Trebuia să ajungem la locul stabilit înainte să se lumineze. Astfel, șansele de a sta în apropierea animalelor sălbatice a fost mai mare. Unele filmări au fost deranjate de vânători. Țin minte că au fost trei zile în care vânătorii ne-au stricat nouă filmarea și noi lor vânătoarea în zona localității Mihai Viteazul. Mulțumirea mea a fost că deși nu prea am filmat mare lucru, ei nu au reușit să vâneze nimic.

Atunci când filmezi viața sălbatică trebuie să fii pregătit să renunți la confortul personal. Am avut ocazia să experimentez statul pe un scaun de pescuit opt ore, culcat în zăpadă cinci ore, ca să nu mai vorbim de atacul țânțarilor dimineața și seara, atunci când lumina este mai bună.

Cum stă România la acest capitol?

În România acest gen de film documentar este aproape inexistent. În primul rând din cauza lipsei de experiență în acest domeniu a regizorilor, operatorilor, sunetiștilor, producătorilor. Dacă în zona de fotografie avem fotografi de wildlife excepționali cu performanțe de prim rang, în zona filmului de istorie naturală este un vid imens. Mă refer la documentare comparabile cu standardele BBC. “Filmulețe” și emisiuni de televiziune despre natura din România au început să apară în ultimul timp. Lucru îmbucurător.

Care este următorul dumneavoastră proiect?

Următorul meu proiect este un documentar despre ursul brun în România și Europa. Am încheiat o perioda de trei ani de documentare și urmează să încep în această primăvară filmările ce se vor desfășura pe o perioda de aproape 2 ani. Documentarea despre urșii bruni a constat în prospecții ale diferitelor locuri unde urmează să filmez, strângerea de informații, contactarea oamenilor ce desfășoară programe de protecție a speciei în România, discuții cu jurnaliști, vânători. administratori de domenii de vânătoare.

Iată cum arată una dintre prospecții:

Foto: Iliuță Goean, Mircea Gherase


2 comentarii

  1. Pingback: Bogăția Deltei Dunării, surprinsă în 65 de minidocumentare | TOTB.ro - Think Outside the Box

Leave A Reply