Puțini sunt cei care știu că la un moment dat 81% din caviarul de pe piața europeană era exportat de România. Cam la fel de puțini sunt cei care știu că, în ziua de azi, sturionii din Dunăre, de la care provine caviarul, sunt pescuiți ilegal, sub ochii autorităților care nu pot ține pasul cu plasele braconierilor, astfel încât în foarte scurt timp am putea să nu mai cunoaștem acești pești și nici delicatesele preparate din icrele lor decât în fotografii sau cărți de bucate.
De asemenea, puțini sunt și cei care își pot permite să cumpere caviar, cu atâta mai puțin în cunoștință de cauză și adecvat informați cu privire la proveniența acestor icre, unul dintre cele mai scumpe produse provenite de la animale sălbatice. Dacă odată România și Bulgaria erau cei mai mari exportatori europeni de caviar de la sturioni sălbatici, aceste țări deținând (încă!) cea mai mare populație naturală de sturioni din UE, astăzi campionii caviarului european sunt Franța și Germania. Organizația WWF România a lansat ieri proiectul Life+ “Acțiuni comune pentru creșterea gradului de conștientizare privind supraexploatarea sturionilor din Dunăre, în România și Bulgaria”, menit să aducă la cunoștința publicului larg problemele care duc la intrarea sturionilor pe lista speciilor amenințați cu dispariția, dar și să implice autoritățile române într-o strategie de protejare a acestor valoroși pești.
După cum aflăm de la WWF, începând cu 1998, toate speciile de sturioni (27 la număr, răspândite în lacuri și ape de coastă din Europa, Asia și America) au fost incluse pe lista Convenției privind comerțul internațional cu specii sălbatice de floră și faună (CITES). Astfel, tot caviarul comercializat în acest moment la scară globală, trebuie să fie însoțit de documente CITES, mențiune obligatorie pe ambalaje și etichete. Dacă mergeți la magazin și vreți să cumpărați caviar, ar fi responsabil să verificați mai întâi inscripțiile de pe etichetă, atâta vreme cât absența precizării legate de certificarea CITES poate însemna că icrele respective provin de la pești prinși ilegal. Potrivit unui studiu realizat de WWF în cadrul acestui proiect, în cadrul căruia au fost analizate 14 mostre de caviar din România, 14 din Bulgaria și 2 din Austria, doar 10 mostre din cele 30 s-au dovedit a fi legale. Restul de 66% s-au dovedit fie ilegale, fie neconforme cu reglementările actuale referitoare la prinderea sturionilor. Una dintre aceste mostre conținea icre de morun, specie periclitată și interzisă pescuitului.
Foto: Hartmut Jungius / WWF-Canon
Conform legislației actuale a României, pescuitul sturionilor este ilegal, prevedere introdusă în anul 2006 și dublată, până în 2009, de programe de repopulare a zonelor afectate cu sturioni. Din 2009 însă și până acum, autoritățile s-au dovedit ineficiente în combaterea braconajului din Delta Dunării, iar lipsa măsurilor de repopulare a dus la o reducere masivă a populației de sturioni, pești care au apărut acum circa 200 de milioane de ani. Cristina Munteanu, expert WWF și coordonatorul proiectului în România, e de părere că una dintre principalele cauze ale accelerării periculoase a braconajului de sturioni este sărăcia oamenilor din zona Deltei, atâta vreme cât, după cum arată interviurile, pescuitul este singura sursă de venit pentru 68% dintre cei intervievați. În urma închiderii fabricilor din zonă, unde lucrau cei mai mulți, dar și în urma sistării lucrărilor în construcții, prin care se reconvertiseră profesional mulți locuitori, pescuitul, chiar și în condițiile prohibiției, a rămas singura activitate prin care localnicii câștigă bani. Totodată, autoritățile susțin că duc lipsă de resurse pentru monitorizarea și pedepsirea în consecință a celor care nu respectă legea, dar și lipsă de fonduri pentru acordarea unor compensații pescarilor, care să reducă astfel cota braconajului. Lucia Varga, Ministrul Pădurilor, Apelor și Pisciculturii, a declarat ieri, odată cu demararea proiectului, că instituția pe care o conduce va face tot posibilul să ia măsurile necesare pentru a reduce pescuitul ilegal și pentru a-i ajuta pe localnici să beneficieze de compensații. ”Altfel, riscăm ca în scurt timp să nu mai vedem sturioni sau caviar decât în poze,” a nuanțat Varga. În acest moment, teoretic, cei care sunt prinși pescuind ilegal sturioni, pot ajunge și în închisoare ori li se poate întocmi dosar penal, iar peștele confiscat ar trebui aruncat înapoi în apă, fie el viu sau mort în momentul capturii. Practic însă, autoritățile nu au nici mijloace, nici personal, nici strategie pentru combaterea acestui fenomen care pune în pericol nu doar o resursă extrem de prețioasă, ci și întregul ecosistem.
O alternativă pentru producția de caviar sunt fermele de acvacultură, dar care, după cum arată și Magor Csibi, director WWF România, sunt investiții pe termen mediu și lung. Abia anul acesta, de pildă, a ajuns la maturitate primul proiect românesc de acvacultură dedicat sturionilor. Pentru ca peștii din astfel de crescătorii să se dezvolte, astfel încât să le poată fi prelevate icrele, este nevoie de cel puțin zece ani, iar accesarea finanțărilor pentru asemenea proiecte este anevoioasă, descurajându-i pe pontențialii întreprinzători.
Până când insituțiile publice vor pune în aplicare o strategie funcțională – pasul preliminar fiind o cercetare despre starea sturionilor în România, atâta vreme cât între 2009 și 2013 autoritățile nu au colectat niciun fel de date despre evoluția acestor specii -, nu ne rămâne decât să ne informăm mai bine, să fim mai responsabil în alegeri, urmărind de pildă, în cazul în care vrem să cumpărăm caviar, dacă acesta este certificat, și să descurajăm astfel braconajul, chiar dacă nu suntem conștienți de efectele imediate ale acestor practici. Mai multe informații despre sturioni, caviar și efectele pescuitului ilegal asupra ecosistemului, aflați de pe site-ul proiectului derulat de WWF România.
Foto main: 123rf.com