O fabulă mai veche a statisticienilor spune că o maimuță care bate la o mașină de scris mulți ani la rînd ar putea să nimerească la un moment dat un sonet de Shakespeare. Pare posibil, dintr-un punct de vedere abstract, dar cît de realist e?
În 2003, cercetătorii de la Plymouth University s-au gîndit să verifice această teorie într-un așa-zis test-pilot; test-pilot pentru că nu aveau la dispoziție o maimuță atît de longevivă și atîta timp de așteptare.
Cercetătorii au luat șase macaci și i-au închis cu cîte un computer. Cum era de așteptat, procesul creativ a fost puțin diferit de cel al lui Shakespeare. Ce au făcut maimuțele – s-au uitat la computer; l-au înconjurat, murmurînd; l-au mîngîiat; au încercat să-l spargă cu pietre; au gustat tastatura; pentru că nu le-a plăcut gustul, au trîntit-o la pămînt și au urlat. La un moment dat au și butonat tastatura, mai încet, apoi mai repede.
După o săptămînă, maimuțele au compus texte de genul:
Ssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssnaaaaaaaaa Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaasssssssssssssssssfssssfhgggggggsss Assfssssssgggggggaaavmlvvssajjjlssssssssssssssssa
Cea mai importantă descoperire a experimentului a fost că macacii au o preferință pentru litera S. Nu s-a găsit însă nici o implicație a acestei descoperiri.
Concluzia a fost că nu, nici într-o mie de ani, maimuțele n-ar reuși să scrie un sonet.