Sunt un Jedi, un instrument al păcii; / Unde este ură, eu voi aduce iubire, / Unde este jignire, voi aduce scuze, / Unde este îndoială, voi aduce credinţa, / Unde este disperare, voi aduce speranţa, / Unde este întuneric, voi aduce lumina, / Unde este tristeţe, voi aduce bucuria. / Sunt un Jedi. / Nu voi căuta niciodată mai mult să fiu încurajat decât să încurajez, / Să fiu înţeles decât să înţeleg, / Să fiu iubit decât să iubesc, / Pentru că dăruind, primim, / Iertând, vom fi iertaţi / Şi murind ajungem în viaţa eternă. / Forţa este întotdeauna cu mine / Pentru că sunt un Jedi. (Crezul Jedi)
de Camelia Jula
Cum a ajuns Jediismul (sau Jedaismul) să fie considerat o religie? În 1977, regizorul George Lucas lansa filmul „Star Wars IV: A New Hope” (Războiul Stelelor IV: O nouă speranţă), primul dintr-o trilogie care avea să schimbe cinematografia de tip science-fiction (şi nu numai). Mişcarea religioasă care poartă numele cavalerilor Jedi, apărători ai binelui în Univers, a apărut ulterior, dar nu se consideră, în realitate, inspirată de trilogie. Nu reclamă un fondator anume şi nici măcar nu confirmă sau infirmă apartenenţa lui Lucas însuşi la acest curent. Anul 2001 a marcat, se pare, recunoaşterea mişcării ca şi religie (de unde şi includerea ei în topurile religiilor bizare din lume). În pragul unui recensământ derulat în anul respectiv în ţările de limbă engleză, oamenii au fost încurajaţi să se declare ca fiind de religie Jedi (unul din motive pentru aceasta fiind protestul faţă de prezenţa, în chestionar, a întrebării privind apartenenţa religioasă). Îndemnul a prins: în Australia, 70.000 de persoane s-au declarat Jedi în 2001; în Canada – 21.000; în Noua Zeelandă – peste 53.000 de persoane s-au declarat de religie Jedi; oraşul Dunedin avea cel mai mare număr de adepţi Jedi pe cap de locuitor. În Anglia şi Wales, 390.127 de oameni au spus că religia lor este Jedi, făcând din aceasta a patra cea mai întâlnită religie în cele două regiuni, în vreme ce, în Scoţia, 14.052 de oameni au declarat că sunt Jedi. Fenomenul a atras atenţia sociologului Adam Possamai, care l-a analizat în cartea sa, Religion and Popular Culture: A Hyper-Real Testament. Tot în 2001, la recensământul din Cehia s-au înregistrat 15.070 de adepţi ai Jedi, iar în Muntenegru mai multe persoane s-au declarat de etnie Jedi, spunând că etnia nu ar mai trebui să constituie o problemă în prezent.
Suntem Jedi adevăraţi. Credem în pace, justiţie, iubire, cunoaştere şi folosirea abilităţilor noastre pentru a face bine. Nu suntem Jedi ficţionali, nu jucăm un rol. Ne trăim vieţilor conform principiilor Jedaismului şi lucrăm împreună, ca o comunitate, pentru a ne educa şi a sărbători. (Filosofie Jedi)
Sistemul este extrem de descentralizat: există mai multe grupuri organizate pe internet, intitulate „biserica Jedi” sau „templul Jedi”, „mişcarea Jedi” etc. Toate vorbesc prin prisma aceloraşi principii, dar nu există o anumită doctrină (o „scriptură”) a credinţei. Există linii călăuzitoare şi codul etic al cavalerilor Jedi. Esenţa este simplă: există o forţă unică în univers, care animă şi leagă toate lucrurile (o formă de energie, numită de alte religii zeitate, divinitate). Credinţa Jedi se află în fiecare dintre noi, este ceva înnăscut, la fel ca şi moralitatea. Toate fiinţele din univers sunt parte din Forţă, iar religia acceptă sub umbrela sa toate rasele şi speciile din univers. Forţa are două feţe: una luminoasă, reprezentând binele (adevărul, etica, flexibilitatea, deschiderea spre cunoaştere şi umanitate) şi una întunecată, reprezentând răul. Partea întunecată a forţei duce la frică, frica duce la ură şi ura la suferinţă (fraza fiind, de fapt, o replică din film). În esenţă, ca şi în cazul altor religii din categoria celor consacrate, lucrurile se rezumă la relaţia bine – rău, la faptul că sunt ambele parte a forţei universale şi la întrebarea, deja clasică, dacă poate binele să existe fără rău şi viceversa? „Noi suntem liberi să alegem între ele. Alegerile noastre determină direcţia în care mergem. Existenţa răului şi a binelui este necesară pentru liberul arbitru”, consemnează site-ul Bisericii Jedi. Adepţii religiei au, de asemenea, libertatea de a alege dacă cred sau nu în viaţa de după moarte (potrivit filmului, acei Jedi plecaţi din această viaţă pot comunica, de dincolo, cu cei rămaşi); în ceea ce priveşte figura divină centrală a religiei, aceasta nu există – forţei nu i s-a dat un alt nume şi nici nu este privită ca o zeitate, ci drept o sursă a tuturor lucrurilor.
„Forţa a existat întotdeauna şi va exista mereu. Credinţa Jedi în forţă există de dinainte de trilogia Star Wars, ce a adus doar popularitate şi recunoaştere terminologiei şi conceptelor, care nu au fost anterior descrise explicit. Practic, convingeri şi credinţe ale oamenilor din toată lumea, care nu îşi găseau reprezentarea în alte forme religioase, au putut, din acel moment, să îşi găsească identitatea. Terminologia a fost introdusă de film, aşa că membrii religiei fac adeseori referiri la acesta, ca demonstraţie conceptuală a ceea ce cu toţii avem în noi. Moralitatea Jedi există de dinaintea filmelor. Filmele nu legitimează, nici nu neagă legitimitatea bisericii Jedi, sunt doar un punct de dezbatere. Biserica Jedi nu confirmă şi nici nu infirmă că George Lucas este un membru al său. Membrii bisericii îşi pot ascunde apartenenţa la cult, pentru a evita eventuale probleme şi persecuţii”, explică adepţii credinţei Jedi. Au existat voci care au acuzat religia că este o ficţiune, că nu are niciun suport real. Adepţii Jedi le răspund: „Multe religii se autointitulează unice şi adevărate, considerând că altele, celelalte, sunt fictive. Multe spun că aduc cuvântul lui Dumnezeu, dar în fapt au fost scrise de profeţi sau adepţi. Nu se poate demonstra sau infirma că acela este cu adevărat cuvântul Domnului. Biserica Jedi nu neagă faptul că numele şi terminologia sa provin dintr-un trecut ficţional, dar conceptele şi idealurile sunt cunoscute pentru adevărul lor înnăscut. Şi soarele a existat de dinainte de a i se da un nume. Religia Jedi este ca şi soarele, a existat de dinainte ca un film popular să îi dea un nume, iar acum, pentru că acest nume există, oamenii din întreaga lume îşi pot împărtăşi experienţa. Pe scurt, nicio religie nu este adevărul. Totul este o chestiune de credinţă”.
Pentru adepţii credinţei Jedi, există posibilitatea să se căsătorească într-o ceremonie Jedi, oficiată de un preot Jedi. Iată cum sună „jurămintele de căsătorie” şi verdictul preotului:
Tu, Jedi Eva, îl iei pe Jedi Adam să fie soţul tău şi promiţi, în faţa Bisericii Jedi şi a tuturor martorilor de faţă, că îi vei fi un partener adevărat şi devotat? În forţele întunericului şi în cele ale luminii, oriunde veţi merge şi orice aţi înfrunta, promiţi să îţi împarţi viaţa cu Jedi Adam, în instituţia căsătoriei?
Tu, Jedi Adam, o iei pe Jedi Eva să fie soţia ta şi promiţi, în faţa Bisericii Jedi şi a tuturor martorilor de faţă, că îi vei fi un partener adevărat şi devotat? În forţele întunericului şi în cele ale luminii, oriunde veţi merge şi orice aţi înfrunta, promiţi să îţi împarţi viaţa cu Jedi X, în instituţia căsătoriei?
Jedi Adam şi Jedi Eva au consimţit să fie căsătoriţi. Şi-au jurat unul altuia credinţă în faţa noastră, a martorilor. Şi-au promis să fie sinceri şi devotaţi unul altuia. În numele credinţei Jedi, vă declar soţ şi soţie. Forţa fie cu ei!*
Nu există o taxă pentru aderarea la o biserică Jedi, totul se poate face pe internet, rapid şi simplu; cine doreşte un certificat care să îi ateste apartenenţa (ori pe care să îl poată face cadou), îl poate achiziţiona tot online. Wikipedia clasifică Jediismul drept o mişcare religioasă de factură modernă bazată pe filosofia şi spiritualitatea Jedi, după cum acestea sunt prezentate în trilogia Star Wars. „Adepţii se identifică cu cavaleri Jedi, cred în existenţa Forţei şi că interacţiunea cu ea este posibilă. Au un cod moral; religia se descrie ca sincretică, încorporând credinţe şi valori din mai multe religii şi filosofii, precum creştinismul, stoicismul, budismul, taoismul şi shintoismul. Iată o variantă a codului Jedi: There is no emotion, there is peace. / There is no ignorance, there is knowledge. / There is no passion, there is serenity. / There is no death, there is the Force” (Nu există emoţie, există doar pace; / Nu există ignoranţă, există cunoaştere; / Nu există pasiune, există seninătate; / Nu există moarte, există doar Forţa). George Lucas însuşi spunea, într-un interviu pentru publicaţia Wired, că s-a inspirat din istorie pentru a crea „Forţa” din filmele sale, studiind mai multe religii. „Fraze similare celor din film au fost rostite de mulţi oameni diferiţi în ultimii 13.000 de ani, pentru a descrie esenţa, forţa vieţii”, a spus regizorul. De altfel, la o analiză simplă, se pot observa influenţele altor religii asupra întregii filosofii Jedi: creştinismul, taoismul şi budismul sunt cele mai pregnante.
Simţul umorului este esenţial pentru orice fan Star Wars sau adept al religiei Jedi
Cavalerii Jedi au rămas figura centrală a celor şase filme ale seriei, grupate în două trilogii, dar şi a industriei născută de fenomenul Star Wars (jocuri, cărţi, echipamente etc.). Apariţia internetului a permis religiei Jedi să se organizeze şi să se dezvolte rapid în ultimii 15 ani (de fapt, mare parte din existenţa ei are de-a face cu mediul online, dar există şi întâlniri offline, anuale, unde oamenii pot discuta faţă în faţă, nu doar prin intermediul forumurilor şi al Facebook-ului). Vocile critice, care se feresc să numească Jediismul o religie, spun că acesta a apărut în urma unei opere de ficţiune şi că, pentru a fi cu adevărat considerat o religie, avea nevoie de existenţa unui profet, care să fi adus un adevăr divin, fundaţie a religiei (deşi nici alte religii nu întrunesc acest criteriu). Sunt critici care spun că religia Jedi este un hoax, o glumă, că oamenii s-au declarat la recensăminte ca fiind de religie Jedi pentru propriul amuzament sau pentru a încurca autorităţile statului, ca formă de protest civic. Jedaismul, însă, nu cere adepţilor săi să renunţe la religiile lor iniţiale, ci susţine coexistenţa convingerilor şi principiilor. „Mulţi dintre membrii noştri sunt creştini şi Jedi, în acelaşi timp. Fiecare dintre membrii noştri interpretează credinţele prin prisma vieţilor lor; depinde de ei să găsească calea proprie” (Chi-Pa Amshe, purtător de cuvânt al consiliului Jedi din Marea Britanie). „Într-o zi, va exista o lume fără discriminare, fără violenţă şi fără sărăcie. Biserica Jediismului îşi propune să unească oamenii din toate colţurile lumii, în acest scop. Suntem cu toţii forme de expresie ale forţei. Unii îi spun Chi, Bhrama, Prana, Gia, God, Allah, Tao etc. Este esenţa vieţii. Nu venerăm forţa ca o zeitate, pentru că noi şi forţa suntem una”, spun cavalerii Jedi ai lumii reale.
În 2009, liderul mişcării Jedi din Marea Britanie, Daniel Jones, a avut un incident la un supermarket Tesco, de unde a fost rugat să plece pentru că a refuzat să îşi scoată gluga de pe cap, invocând convingerile religioase. Proprietarii magazinului au explicat că nu i-au interzis accesul în magazin, deoarece „cavalerii Jedi sunt bineveniţi acolo, dar cu rugămintea să îşi dea jos gluga de pe cap. Obi-Wan Kenobi, Yoda şi Luke Skywalker au fost fără de glugă şi asta nu i-a aruncat în braţele părţii întunecate a Forţei, dar cu toţii ştim că numai Împăratul nu şi-a scos niciodată gluga”, au declarat reprezentanţii Tesco. Aceştia au mai precizat, pentru media, că, dacă un Jedi merge prin magazinul lor cu gluga pe cap, s-ar putea să rateze o groază de oferte speciale, pe care nu le va vedea. Jones avea 23 de ani atunci şi se prezenta sub numele Jedi, Morda Hehol. El a pretins că ar fi fost persecutat din cauza convingerilor sale religioase şi că a fost umilit. A spus că religia îi cere să poarte gluga peste tot şi că, „oricum, îi acoperă numai spatele capului, nu tot capul”. (Sursa: The Guardian)
Ceremonie Jedi în realitate
Că i se spune religie, filosofie, curent de dezvoltare personală, stil sau mod de viaţă, Jediismul rămâne o mişcare în continuă creştere. În 2009, potrivit declaraţiilor unor lideri Jedi din Marea Britanie, existau peste 500.000 de adepţi la nivel mondial. George Lucas a fost citat spunând că nu îşi dorea ca filmul său să aibă o consecinţă religioasă şi că nu crede că un viitor în care „entertainment”-ul exprimă convingerile religioase ale oamenilor este ceva de dorit. Membrii mişcării se „duelează” în discuţii despre principiile care stau la baza acesteia, cu discuţii despre filmele Star Wars (interpretând până în cele mai mici detalii sensurile unor replici sau scene); fac lecţii de explicare şi cunoaştere a forţei sau dezbateri (majoritatea online) despre diferenţele dintre Jedi şi Sith (dacă nu aţi văzut filmele, detaliile sunt inutile în acest punct). Sau analizează conceptul de „immaculata conceptio”** (concepţia imaculată), specific catolicismului, în cazul naşterii lui Anakin Skywalker, personaj ce va deveni Darth Vader (pe care îl cunoaştem sub acest nume în trilogia iniţială, apoi aflăm că se numea Anakin, în trilogia realizată în prezent). Membrii bisericilor Jedi participă la evenimente caritabile şi le susţin sau la convenţii naţionale ori internaţionale dedicate lumii jocurilor pe calculator, social media etc. Cel puţin în comunitatea Facebook, există şi câţiva români membri. Însă, la nivelul statisticilor oficiale de pe site-ul Bisericii Jedi, România nu apare ca având vreun membru al mişcării sau vreo congregaţie Jedi. În spiritul credinţei Jedi, însă, o astfel de formă de organizare poate fi oricând înfiinţată: „Oricine este liber să împărtăşească idei, concepte, convingeri religioase sau de altă natură, să se asocieze în acest scop. Spre deosebire de alte religii, noi nu ne hărţuim membrii în public, nici nu îi excomunicăm. Îi primim cu braţele deschise pe toţi cei care vor să ni se alăture şi ne luăm la revedere frumos de la toţi cei care doresc să ne părăsească”.
Din înţelepciunea celui mai cunoscut Jedi, maestrul Yoda
* Cine vrea să devină preot Jedi are nevoie de o autorizaţie legală, în condiţiile impuse de fiecare ţară pentru oficierea căsătoriilor. Dacă o astfel de autorizaţie există, atunci mai este nevoie doar de o certificare din partea unei biserici Jedi.
** Potrivit acestei teorii, Fecioara Maria, Maica Domnului, s-a născut fără a fi concepută prin păcatul originar, adică sex. Biserica Ortodoxă nu îmbrăţişează acest concept, el rămânând specific Bisericii Catolice.
Surse documentare şi foto: Temple of the Jedi Order, Church of Jediism, Facebook, The Jedi Church, Temple of the Jedi Force, Jedi Sanctuary, Alt Religion, Wikipedia, The Guardian
6 comentarii
Pingback: În ce mai crede lumea: Biserica lui Maradona. Sfânta minge, sfântul henţ | TOTB.ro - Think Outside the Box
Pingback: În ce mai crede lumea: Biserica lui Ed Wood | TOTB.ro - Think Outside the Box
Pingback: În ce mai crede lumea: I don’t give a shit! | TOTB.ro - Think Outside the Box
Pingback: În ce mai crede lumea: Şi dacă sufletul ar fi un frisbee după ce murim...? | TOTB.ro - Think Outside the Box
daca faci tot ce iti cere jediismul in numele lui Dumnezeu,atunci te poti numi jedi(in numele Domnului)