În ce mai crede lumea: Biserica Spaghetelor Zburătoare. Pastafarianismul

O satiră transformată în religie pentru toţi cei care gustă satira şi o preferă dogmatismului. Sau o “religie” îmbrăţişată de atei (dar nu numai) care vor să demonstreze absurditatea religiilor structurale, concentrate pe credinţa într-o zeitate. Așa s-ar putea rezuma pastafarianismul, care deja şi-a câştigat mii de adepţi în toată lumea (SUA, Europa, Australia etc.).

 

 

de Camelia Jula

 

În general, referinţele o numesc religie parodică, dar există şi discursuri care susţin că pastafarianismul este o religie autentică. Pastafarienii cred în existenţa unui monstru zburător format din spaghete (cele mai cunoscute dintre paste), fiinţă invizibilă şi nedetectabilă care a creat universul.

Dacă vă sună cunoscut este pentru că, în esenţă, pastafarianismul a pornit ca o satiră la adresa principiilor creaţionismului. Doar că, în loc de imaginea unui bătrânel simpatic cu barbă albă, care stă pe nori şi ştie tot ce se petrece pe planetă şi în cosmos, pastafarienii preferă imaginea unui cap haios cu ochi din chiftele şi a unui corp din tentacule de spaghete încolăcite, eventual şi cu puţin sos.

„The Flying Spaghetti Monster” (FSM – adică monstrul zburător din spaghete) a fost descris şi desenat pentru prima oară într-o scrisoare semnată de americanul Bobby Henderson, în anul 2005 (când avea 25 de ani). Scrisoarea era o formă de protest faţă de decizia predării, în şcolile publice, a materiei ID (intelligent design – o adaptare contemporană a argumentului teologic privind existenţa lui Dumnezeu, practic, o formă de creaţionism, însă inclusă în cadrul orelor de ştiinţă), ca alternativă la evoluţionism. Henderson a trimis scrisoarea către autoritatea educaţională superioară a statului Kansas, care luase această decizie. Parodiind lucrurile, americanul şi-a exprimat credinţa într-un creator supranatural al tuturor lucrurilor, care seamănă izbitor de mult cu felul de mâncare „spaghete cu chiftele” (foarte popular în SUA). Cu argumentele de rigoare, Henderson a apreciat că şi curentul „Flying Spaghetti Monsterism” ar trebui să fie predat în şcoli, alături de evoluţionism şi creaţionism (ID), având drepturi egale altor credinţe. Scrisoarea a fost publicată pe site-ul său, după ce au trecut cinci luni de când o trimisese şi nu primise niciun răspuns, iar monstrul din spaghete a devenit rapid un fenomen internaţional pe internet, transformându-se în simbolul folosit de toţi cei care nu erau de acord cu noua modalitate de introducere a creaţionismului în şcoli. Henderson a primit titulatura de „profet” al noii religii, a înfiinţat Biserica Monstrului Zburător din Spaghete (Biserica Spaghetelor Zburătoare) şi a scris o evanghelie (necesară oricărei religii), intitulată The Gospel of the Flying Spaghetti Monster (publicată în anul 2006 la editura Villiard Press).

 

 

În afară de ideea centrală a religiei (că monstrul din spaghete a creat universul), pastafarienii mai consideră că piraţii au fost primii pastafarieni, iar declinul numărului de piraţi din lume a dus la încălzirea globală pe care o trăim în prezent. Datorită expunerii intense şi popularităţii câştigate, monstrul din spaghete este adeseori folosit ca o versiune contemporană a „ceainicului lui Russell” – o analogie lansată de filosoful Bertrand Russell pentru a ilustra faptul că povara dovezii cade în sarcina celor care fac afirmaţii imposibil de verificat, nu a celor care resping acele afirmaţii. Mai concret, Russell scria că, dacă el pretinde că un ceainic orbitează în jurul soarelui undeva în spaţiul dintre Pământ şi Marte, este absurd să se aştepte ca şi alţii să îl creadă doar în baza faptului că nu îi pot dovedi că nu are dreptate. În general, analogia lui este folosită în dezbaterile privind existenţa lui Dumnezeu şi dogmele religioase. Odată cu popularitatea câştigată de monstrul din spaghete, acesta a ajuns să ia locul ceainicului (iar o altă figură care şi-a câştigat acelaşi statut este inorogul roz invizibil, însă, despre el, cu altă ocazie). Criticii pastafarianismului, desigur, nu au întârziat să apară, dar adepţii noii religii şi-au luat rolul în serios şi s-au angajat chiar în dispute religioase ori de factură decizională – spre exemplu, într-o localitate din statul american Florida au jucat un rol important în deciziile conducerii şcolii privind predarea evoluţionismului.

 

Desenul realizat de Bobby Henderson în scrisoarea care a devenit baza pastafarianismului

 

Odată scânteia aprinsă, universul pastafarian s-a dezvoltat fără limite. Umorul şi libertatea de gândire şi expresie sunt reguli de bază. În loc de cele zece porunci, pastafarienii au o listă de opt învăţături lăsate de FSM, adunate elegant sub titulatura „Aş prefera să nu”:

• Aş prefera să nu faci prozelitism. Nu e vreo problemă dacă unii nu cred în mine, nu sunt atât de vanitos.
• Aş prefera să nu foloseşti existenţa mea ca mijloc de a oprima, subjuga, pedepsi, eviscera sau pentru a fi rău cu ceilalţi.
• Aş prefera să nu judeci oamenii după felul în care arată, se îmbracă şi vorbesc.
• Aş prefera să nu ai comportament ofensator.
• Aş prefera să nu ataci ideile bigote, misogine, execrabile ale celorlalţi pe stomacul gol. Mănâncă mai întâi.
• Aş prefera să nu construiţi sinagogi / biserici / temple / moschei / altare de milioane de dolari pentru mine, când banii ar putea fi mai bine întrebuinţaţi pentru (la alegere): stârpirea sărăciei, medicină, pace în lume.
• Aş prefera să nu spui că vorbesc cu tine. Nu eşti atât de interesant. Şi ţi-am zis să-ţi iubeşti confraţii.
• Aş prefera să nu faci altora ce ţie nu ţi-ar plăcea să ţi se facă.

 

 

Bobby Henderson (foto mai sus, dreapta), iniţiatorul mişcării pastafariene, are acum 32 de ani. A hălăduit prin SUA şi prin lume, cu munca, dar în ultimii ani a stat mai mult prin Filipine, mai exact, pe insula Boracay. Se autocaracterizează ca fiind un „tocilar” care stă mult în preajma calculatoarelor şi care, uneori, mai scrie lucruri pentru bani („dar sunt ieftin”, precizează profetul pastafarian). Pe blogul său, în afara referinţelor şi articolelor legate de religia pe care a „năşit-o”, pune multe poze sau desene naive; „şi nu stau toată ziua într-un hamac, cum ar crede toată lumea; în cea mai mare parte a timpului fac ceva teribil de plictisitor în faţa unui calculator”. Despre biserica pe care a înfiinţat-o spune că, de fapt, ea exista în secret de sute de ani, dar a devenit parte din curentele principale abia după ce scrisoarea lui a fost publicată (în mai 2005, mai exact). „Având milioane, dacă nu mii, de adepţi devotaţi, Biserica FSM este considerată o religie legitimă inclusiv de către oponenţii său – în special creştini fundamentalişti, care au acceptat, într-un final, ideea că Dumnezeul nostru are boaşe mai mari decât al lor*. Unii spun că suntem numai un experiment al gândirii, o satiră menită să demonstreze că ID (creaţionismul modernizat – n.r.) nu este ştiinţă, ci o pseudoştiinţă fabricată de creştini pentru a reintroduce creaţionismul în şcoli. Se înşeală. Biserica FSM este reală, complet legitimă şi are spatele susţinut de ştiinţă adevărată. Orice formă de umor ori satiră ce poate apărea este o simplă coincidenţă”, spune Henderson.

 

O altă viziune asupra naşterii Domnului

 

„Mulţi dintre noi nu cred că o religie (creştinism, islamism, pastafarianism) cere credinţă la modul literal pentru a oferi ghidare spirituală. Altfel spus, putem fi parte a comunităţii şi fără să devenim îndoctrinaţi. Există mai multe nivele ale credinţei. Prin definiţie, singura dogmă acceptată în Biserica FSM este respingerea dogmei. Nu există reguli stricte şi limitări, nu sunt ritualuri antice sau rugăciuni ce trebuie ştiute pe de rost ori alte non-sensuri. Fiecare membru are un cuvânt de spus în legătură cu ce este şi ce devine această biserică. Credem că piraţii, pastafarienii originali, erau exploratori paşnici şi numai din cauza dezinformării proliferate de creştini au sfârşit prin a avea imaginea de astăzi, de răufăcători proscrişi. Ne place berea. Fiecare vineri este sărbătoare la noi. Nu ne luăm prea în serios. Ne plac contradicţiile (deşi aici nu prea putem spune că suntem unici)”.

 

Cum putem deveni pastafarieni? Simplu. Chiar aşa, pur şi simplu. Dacă vrei să fii pastafarian, de azi încolo te consideri pastafarian. Nu sunt ritualuri de iniţiere şi nici taxe de plătit. Iar singura modalitate de a ajuta Biserica este de a da mai departe informaţiile despre pastafarianism, care este cea mai paşnică religie dintre toate câte există – nu a pornit niciun război în numele divinităţii sale şi nici nu a marcat vreo moarte în numele său, cel puţin până acum. Chiar şi dacă nu crezi efectiv în monstrul zburător din spaghete, tot poţi fi pastafarian. „Nici alţii, din alte religii, nu cred efectiv în ce spune scriptura. În fapt, credinţa adevărată nu prea este o cerinţă a religiei. Cele mai multe religii înseamnă un grup de oameni cu viziuni similare asupra lumii. Aşa că orice ai decide, ţine minte: FSM este o religie reală, legitimă, în aceeaşi măsură ca şi celelalte. Faptul că unii o văd ca pe o satiră nu schimbă cu nimic datele problemei – şi anume că, după orice standard invocat de oricine, religia noastră este în egală măsură legitimă ca şi oricare alta”, este argumentul lui Henderson.

 

 

Anul trecut, austriacul Niko Alm a câştigat o luptă dusă timp de trei ani cu autorităţile pentru a apărea, în fotografia de pe carnetul său de şofer, cu o strecurătoare de paste pe cap (pusă invers, cu gura în jos, ca şi când ar fi o bască). Niko şi-a susţinut public apartenenţa la religia pastafariană şi a solicitat să îi fie respectat dreptul de a se prezenta, ca imagine, potrivit religiei sale. Dorinţa lui s-a lovit de autorităţile austriece responsabile pentru eliberarea permiselor de conducere. Nu doar că acestea au amânat rezolvarea cererii lui Niko, dar l-au şi trimis la evaluare psihiatrică, punând sub semnul întrebării capacitatea lui de a conduce din această perspectivă. Cum evaluarea nu a găsit nimic în neregulă la Niko, într-un final, permisul său de conducere a fost emis cu poza dorită de el – cea în care apare cu strecurătoarea pe cap. Imediat după succesul obţinut, austriacul a postat o fotografie cu permisul de conducere pe blogul său (foto sus) şi şi-a exprimat speranţa ca pastafarianismul să fie acceptat ca religie oficială în Austria. Luna trecută, mai exact pe 21 septembrie, pastafarianul grec Giorgos Loizos a fost arestat sub acuzaţii de blasfemie şi ofensă religioasă, din cauza faptului că a creat o pagină satirică de Facebook numită Elder Pastitsios – pornind de la călugărul ortodox (decedat) pe nume Elder Paisios, al cărui nume a fost „înlocuit” cu pastitsio (paste greceşti). Cazul, deşi a început ca o poveste flambantă pe Facebook, a ajuns deja în parlamentul Greciei, dând naştere unor reacţii extrem de puternice ca urmare a arestării pastafarianului. O petiţie pentru eliberarea lui circulă deja pe internet.

 

 

Dar să revenim la piraţi. Potrivit pastafarianismului, aceştia erau fiinţele perfecte, dar renumele le-a fost ruinat de către Biserica Catolică prin anii 1800. Piraţii au existat dintotdeauna şi există şi în prezent, mai ales sub forma contrabandiştilor care fac transporturi de droguri cu ajutorul bărcilor de mare viteză. Pastafarienii celebrează anual „Ziua Internaţională a Jargonului Piraţilor” (19 septembrie) şi participă la manifestări dedicate minunatei lumi a piraţilor (sau la alte manifestări, fără legătură cu piraţii, dar cu public). Încălzirea globală este în strânsă legătură cu declinul piraţilor, după cum arată graficul realizat de Henderson pentru a demonstra acest lucru (foto, mai jos). „Încălzirea globală este o ameninţare extrem de serioasă. Schimbările dramatice ale temperaturilor globale sunt cauzate de scăderea numărului piraţilor din secolul 18 încoace. Acesta este modul prin care FSM ne arată că dezaprobă dependenţa tehnologică a societăţii noastre şi lipsa grog-ului şi a damelor de companie”, sună una dintre explicaţiile pastafariene.

 

 

Alte idei sau concepţii atribuite acestei religii (unele, desigur, fiind chiar satiră la satiră):

– raiul are un vulcan cu bere;

– dacă mănânci suficient de multe paste, îţi vei atinge adevăratul potenţial şi vei cunoaşte iluminarea spirituală;

– la început, au existat un munte, un copac şi un pitic; FSM a creat accidental aceste lucruri, la o beţie. După ce i-a trecut mahmureala, i-a făcut cadou piticului o dansatoare dezbrăcată şi s-a dus în ceruri să facă paste. Când s-a întors să vadă ce mai face micuţul, trecuseră deja mii de ani şi piraţii hălăduiau pe mări. Monstrului i-a plăcut stilul lor de viaţă fără griji şi i-a numit poporul său ales;

– un grup de pastafarieni extremişti (Porfons şi Tifrons) cred că FSM nu este o singură entitate, ci trei în una: Pastele, Chiftelele şi Sfântul Sos;

– alte „secte” pastafariene spun că macaroanele, nu spaghetele, ar fi forma adevărată a divinităţii pastafarianismului;

– există şi pastafarieni reformaţi, cu o Biserică Reformată Pastafariană, care „propun” ca o educaţie echilibrată a copiilor să conţină, la 50 de ore de instruire religioasă şi adorare a FSM-ului, o oră de critică adusă religiilor eretice (adică celorlalte);

– controlul de securitate din aeroporturi este o insultă adusă lui FSM şi cuvântului său în această lume;

– secta „Pastafarieni pentru Fusilli” din New York s-a angajat să glorifice pastele fusilli, considerate a fi adevăratele paste dintre toate câte există.

 

O echipă FSM se pregăteşte pentru Summer Solstice Parade and Pageant din Fremont, Seattle, Washington (2009)

 

„Un lucru trebuie să fie clar: pastafarienii nu sunt împotriva religiei, nu sunt obligatoriu atei; suntem împotriva non-sensurilor aiuristice făcute în numele religiei, este o mare diferenţă. Şi celor care spun că suntem o satiră, nu o religie, le răspund că satira este o bază legitimă şi onestă pentru religie. Satira se bazează pe adevăr pentru a funcţiona. Cel mai interesant mi se pare, însă, că atunci când apar criticii ideii de pastafarianism, nu vin niciodată să contrazică scriptura noastră sau conceptele. Nu, ei au obiecţii faţă de componentele cele mai bine-intenţionate, mai oneste şi mai reale ale religiei noastre. Sunt convins că există un număr mare de oameni care au nevoie să creadă că religia noastră nu este legitimă pentru că pur şi simplu ea nu poate exista în viziunea lor asupra lumii. Ironia este că numai datorită insistenţei lor că nu suntem legitimi a apărut motivaţia pentru ca pastafarianismul să fie o religie legitimă. Ca şi creştinismul şi alte religii, şi pastafarianismul este bazat pe o comunitate, nu pe o evidenţă. Biserica pastafariană a fost construită şi legitimată de oamenii sătui să fie privaţi de drepturi numai pentru că gândeau raţional. Avem tot dreptul să existăm şi să formăm o comunitate religioasă. Că mulţi dintre noi nu cred literal în superstiţiile noastre, ideile, zeul nostru este chiar dovada faptului că gândim” (Bobby Henderson).

 

Toată lumea să se bucure de paste!

RAmen!**

 

 

* Joc de cuvinte, în engleză: „Our God has larger balls than theirs”.

** Joc de cuvinte între „Amin (Amen)” şi „ramen”, tăieţei instant

 

Surse documentare şi foto: Wikipedia, Venganza, Cracked, Wikiality, The Daily Edge, Bobby Henderson

Foto main: În august 2005, designerul conceptual suedez Niklas Jansson a creat această adaptare a celebrei picturi „Crearea lui Adam” (a lui Michelangelo), punând monstrul zburător al spaghetelor în locul figurii lui Dumnezeu. Astfel s-a stabilit imaginea de facto a „brandului” FSM (Flying Spaghetti Monster).