În Calea Lactee sunt zece miliarde de stele de aceeaşi mărime ca a soarelui nostru; aşa că nu ar trebui să reprezinte o surpriză faptul că astronomii au identificat o clonă a stelei care ne încălzeşte, aflată la doar 200 de ani lumină distanţă. Steaua a fost caracterizată drept “cel mai apropiat geamăn al soarelui cunoscut până în prezent”: are aceeaşi masă, aceeaşi temperatură şi aceeaşi compoziţie chimică precum cele ale soarelui nostru.
Echipa astronomului Jorge Melendez, de la Universitatea San Paulo din Brazilia, s-a folosit de date obţinute prin monitorizarea cu telescoape puternice pentru a identifica toate caracteristicile acestei stele şi pentru a lansa ideea căutării de planete, posibile cămine pentru viaţă, în apropierea acestui soare geamăn. Întrebarea care se ridică este dacă HP 56948 (codul de identificare al stelei) vine la pachet şi cu un sistem solar geamăn celui al nostru? Toate descoperirile de sisteme planetare de până acum fac sistemul nostru solar să fie excepţia şi nu regula. Spre exemplu, o altă stea asemănătoare soarelui nostru, 55 Cancri, aflată la 41 de ani lumină distanţă, prezintă un mix de corpuri cosmice mai degrabă similare lui Jupiter, cu toate caracteristicile sale. În alte sisteme, planetele au orbite mult mai eliptice decât cele după care se rotesc planetele în jurul soarelui nostru.
Compoziţia chimică a stelei gemene soarelui, cu cantităţi neobişnuite de aluminiu, calciu, magneziu şi silicon, în proporţii similare celor întâlnite în soarele nostru, i-a făcut pe oamenii de ştiinţă să creadă că, în jurul lui HP 56548, ar putea exista planete de tip terestru, precum Pământul. Iar, dacă steaua are în jurul ei cel puţin o planetă locuibilă, întrebarea se pune: cum a evoluat acolo viaţa, dacă există sau, dacă nu există, de ce nu a apărut şi nu a evoluat? Pentru că, dacă ar fi să pornim de la exemplul oferit de evoluţia vieţii pe Pământ, şi pe planeta ce ar putea orbita în jurul lui HP 56548 ar trebui să existe o civilizaţie inteligentă. Mai mult decât atât, speculează oamenii de ştiinţă, şi ei ar fi trebuit să ajungă la un nivel de dezvoltare tehnologică şi ştiinţifică încât să descopere, deja, soarele nostru, ca geamăn al soarelui lor.
Pe de altă parte, însă, sunt posibile şi alte scenarii: poate că steaua nu are sistem planetar; poate are, dar planetele nu sunt similare Pământului; poate sunt, dar viaţa nu a evoluat aşa ca şi pe planeta noastră, înspre specii inteligente sau, dacă a făcut-o, totuşi, este posibil ca o eventuală civilizaţie să nu fie atât de avansată precum considerăm noi că suntem. Şi chiar dacă sunt şi ne-au detectat şi ei în spaţiu, din cauza distanţei în ani lumină, informaţia despre planeta noastră, aşa cum este ea în prezent (transmisă prin unde radio şi tv), nu va ajunge la ei decât în alţi 130 de ani; astfel, în absenţa unei semnături electromagnetice care să le atragă atenţia, ar putea să nu ne bage deloc în seamă. „Din păcate, putem specula oricât şi la fel pot face alte civilizaţii, dacă există. Carantina impusă de fizica timpului şi a spaţiului ne va ţine la distanţă, probabil, pentru totdeauna”, conchid unii analişti ai teoriilor formulate de astronomi.
Sursa: Discovery News
Foto: ESO, NASA