În căutarea gusturilor vechi. Slow Food îşi propune să ne îmbogăţească meniul

3

În casa bunicii mele dintr-un sat aproape de munte din Ardeal, te îmbiau aromele plăcintelor proaspăt coapte pe vatră, un fel de clătite groase de vreun centimetru și jumătate peste care puneam silvă – cum se numește acolo magiunul de prune. Iar când îi venea un pic peste mână să pregătească cuptorul, bunica ne făcea tocmagi cu lapte. Tăițeii erau meșteriți de ea, dintr-un aluat învârtit cu sucitorul până devenea subtire. Apoi era rulat ca o clătită și tăiat fin. Plăcintele groase și tocmagii îmi vin repede în minte când mă gândesc la copilăria mea gurmandă. Astăzi, asociez desertul mai mult cu mousse sau cu muffin, cu pătrățele de ciocolată neagră sau cu profiterol, toate luate de la magazin.

 

vegetables-663740_1280-620x400

 

de Andrada Fiscuteanu (Ciocolată şi vanilie)

 

Ursula Hudson crede că n-ar mai trebui să mai mâncăm pe fugă, mestecând fără să simțim gustul unor alimente produse în serie. Roșiile ar trebui să aibă aromă, să fie cultivate local, pe cât se poate din semințe românești. Ursula Hudson este președinta mișcării Slow Food Germania, organizație care încearcă să-i convingă pe oameni să-și schimbe stilul de viață: să renunțe la fast food și la semipreparate în favoarea unei alimentații diversificate și tradiționale. Avem mult gust, multă cultură și multă istorie într-o farfurie cu mâncare produsă și pregătită după principiile slow, spune ea. Chiar și într-o farfurie cu tocmagi în lapte.

Pe Ursula Hudson am întâlnit-o la Green Week 2015, eveniment organizat în iunie la Bruxelles de către Comisia Europeana cu scopul de a genera dezbateri pe marginea politicilor de mediu aplicate în UE.

 

mere-620x400

 

Într-un raport făcut public de ONU se spune că există doar 12 plante și 5 animale care oferă trei sferturi din hrana consumată pe glob. De ce nu suntem mai creativi?

Ursula Hudson: Noi, oamenii interesați de mâncare, suntem destul de creativi, însă ce se întâmplă e rezultatul unei piețe alimentare specializate. Piața alimentară se comporta de parcă mâncarea ar fi o mașină, cu o piesă produsă aici, alta în altă parte a globului, o a treia altundeva și așa mai departe. Și apoi piesele se asamblează într-un alt loc. Ăsta-i rezultatul unei piețe alimentare globalizate. Prin acest proces de globalizare am pierdut atat de multe specii, pentru că e mai simplu și mai ieftin să cultivi plante ușor de întreținut. De multe ori se produce hrană ieftină, care nu e nutritivă și care face rău mediului înconjurător. Ar trebui să ne întoarcem în timp și să creștem varietatea.

 

planta-620x400

 

Ce strategii s-au folosit în Germania cu succes și ar putea fi aplicate și în altă parte?

U. H.: Nu știu dacă Germania e cel mai bun exemplu. Italia are, însă, un sistem alimentar mult mai divers, iar oamenii sunt mai conștienți de importanța alimentelor locale. Sunt multe astfel de proiecte, unele dintre ele legate de Slow Food. Un exemplu ar fi un soi de pere din secolul al XVIII-lea, Signora, din sudul Italiei, regiunea Matera, din Valea Sinni. Soiul aproape a dispărut, dar a fost readus la viață punând laolaltă bani europeni, grupuri de acțiune, parteneriate public-privat, și agricultori locali. Acest soi de pere a fost salvat datorită Slow Food, care are un proiect, Ark of Taste, prin care dorim să resuscităm speciile aproape dispărute. Estul Europei are un program asemănător, ESSEDRA, care li se adresează comunităților rurale și încearcă să ajute fermierii să vândă respectivele produse pe piață. Un alt exemplu este regiunea înaltă a Bavariei, care a reușit să salveze o specie de bovine, una dintre cele mai vechi din Germania. Este o vacă ce crește încet, nu produce mult lapte, dar are o carne gustoasă și este și foarte rezistentă. Când am început proiectul, aveam 270 de animale rămase. Un gastronom din regiune a apreciat carnea ei, a crescut prețul meniului cu 50 de eurocenți și a plătit mai bine fermierii. Iar asta a schimbat sistemul complet. Fermierii, mai ales cei tineri, au spus că e rentabil.

oaie

Știu oamenii cu adevărat ce înseamnă cuvântul organic de pe eticheta produselor?

U.H.: Sper că știu că fiecare metru pătrat de pământ care e cultivat organic e cultivat într-un mod mai bun. Dar și agricultura organică are probleme mari, pentru că începe să se comporte ca agricultura convențională. Avem și aici monoculturi, nu e o soluție de schimbare a sistemului. Trebuie să fim conștienți de faptul că agricultura organică copiază agricultura convențională.

Europa a trecut printr-o recesiune. Cum convingeți oamenii să cumpere Slow Food?

U.H.: E doar un mit că alimentele Slow Food sunt mai scumpe. Dacă nu schimbi felul în care faci cumpărături și cantitatea de alimente pe care o arunci la gunoi, sigur, este mult mai scump. Dacă îți schimbi comportamentul alimentar, dacă alegi produse de sezon, atunci nu e cu mult mai scump. S-au făcut studii care au arătat că dacă optezi pentru alimentele de bază ale anotimpului, atunci diferența de preț este de 80 de euro pe an de persoană.

cereale-620x400

 

Ce alte păreri greșite mai există?

U.H.: Cred că un lucru fundamental e că noi, în societatea vest-europeană, nu considerăm mâncarea o parte centrală a existenței noastre. Ceea ce este o prostie, pentru că fără mâncare, murim. Mâncarea este mai mult decât o sursă de calorii. E vorba de cultură, de a te bucura de viață, e sănătate. Mâncarea a transformat felul în care trăim și gândim. Problema e ca în ultimii 40-50 de ani, a intrat pe un trend negativ pe partea de economie, ecologie, bunăstare. Părerea greșită e că trebuie să știm multe lucruri ca să fim oameni care să supraviețuiască cu succes. Trebuie cu toții, însă, să înțelegem mâncarea și să fim capabili să o producem noi înșine parțial. Fiecare copil ar trebui să știe cum crește un morcov și ce să facă cu el.

plante

Cum ați devenit interesată de Slow Food?

U.H.: M-am stabilit din Germania în Marea Britanie, iar în al doilea an al meu acolo m-am mutat la mare. Am presupus că zona ar trebui să aibă și mult pește. Când m-am dus la supermarket, asta se întâmpla pe la sfârșitul anilor 1990, am văzut acolo pește din Noua Zeelandă și din Marea Mediterană. Mi-a zis: ce se întâmplă? Și mi-am amintit de organizația Slow Food. Am găsit un grup în zona mea și odată cu el am dobândit și acces la alimente locale. În felul ăsta, bucătăria mea a devenit mult mai gustoasă.

Acest text a fost preluat de pe site-ul Ciocolată şi vanilie


3 comentarii

  1. Puteti sa va alaturati noua, la Slow Food Bucuresti Valahia Gusturilor. Este mai aproape decat credeti. Miscarea Slow Food este in toata tara, nu este insa ceva care sa iasa in strada si sa ia ochii. Si da, sa vorbesti de hrana ca un subiect de reflectie, mai cere rabdare. Slow Food inseamna o abordare etica a mancarii.

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger