În Afganistan, animalele reușesc să supraviețuiască războiului

0

Deși deceniile de război au lăsat urme adânci pe teritoriul afgan, majoritatea mamiferelor din aceste teritorii a reușit să găsească resurse de supraviețuire, arată un studiu recent, realizat în provincia Nuristan, situată la granița de est a Afganistanului cu Pakistanul.

Urșii negri asiatici, lupii suri sau leoparzii sunt doar câteva dintre speciile despre care oamenii de știință autori ai studiului spun că au găsit dovezi clare că își duc viața mai departe: fie le-au văzut, fie au descoperit urme ale activității acestora. Ultimul studiu de acest fel a avut loc în anul 1970, iar de atunci nimeni nu mai știa, în comunitatea științifică, dacă aceste specii, dar și altele din regiune, au supraviețuit sau nu războiului din Afganistan. Coordonatorul proiectului ”Societatea pentru Conservarea Vieții Sălbatice în Afganistan”, Peter Zahler, a fost încântat să descopere că animalele nu s-au dat învinse.

Participanții la studiu s-au folosit de camere ascunse, inclusiv de noapte, pentru a urmări prezența animalelor, au analizat mostre de ADN și au cercetat pădurile încă rămase în picioare. Specia cea mai des observată a fost porcul mistreț cu creastă (de origine indiană), alături de vulpile roșcate, lupii suri și șacalul auriu. Alte specii găsite de cercetători sunt maimuțele rhesus, rudele macacului, jderii cu gât galben, dar și pisicile (sălbatice sau domesticite). Au zărit și exemplare de zibetă de palmier, o specie africană pe care nu se așteptau să o descopere aici. Tot la capitolul ”mamifere neașteptate” au înscris o serie de feline, asemănătoare pisicilor, dar cu caracteristici aparte, despre care autorii studiului spun că nu au fost niciodată înregistrate ca prezență în Afganistan până acum.

Jderul cu gât galben (sursa foto: ZooChat)

Pădurile aspre din Nuristan formează un ecosistem de o diversitate biologică neîntâlnită în alte părți ale Afganistanului, în mare parte datorită curenților musonici ai Oceanului Indian, care aduc umiditatea necesară vieții. Problema remarcată și subliniată de oamenii de știință este, însă, că această pădure se restrânge, iar micșorarea habitatului natural oferit de ea va duce, inevitabil, la dispariția unor specii din cele remarcate pe teritoriul afgan. Despădurirea are la bază atât acțiuni ale oamenilor, care taie copacii pentru foc sau construcții, cât și dezvoltarea industriei de cherestea în zonă, într-un cadru lipsit de norme ori supraveghere care să protejeze mediul. Problema este că războiul și politicile de conservare a naturii nu prea fac casă bună: interesele războinice vin pe locul întâi, iar mediul are de suferit. Totuși, autorii studiului și alți colegi de breaslă ai acestora susțin că eforturile trebuie făcute, cu atât mai mult cu cât pot ajuta populația să își administreze mai eficient resursele naturale și, de ce nu, pot duce la o mult dorită pace, în numele naturii care trebuie salvate.

 

Sursa și foto 1 (zibeta de palmier): National Geographic News

 


Leave A Reply