O familie maghiară clădeşte Satul de Basm în Hawaii

O familie din Ungaria a plecat în Hawaii să-şi întemeieze acolo propriul sat de vis şi să trăiască desprinsă complet de reţelele de electricitate. De ce? Ne explică Gáspár Mátyás, unul dintre fondatorii societăţii de “telehouse” (centre multimedia în localităţi în care oamenii nu au acces la internet şi calculatoare), care s-a mutat în “Satul de Basm” împreună cu familia sa şi cu familia fiului său. El povesteşte pentru TOTB despre planurile noii comunităţii pe care vrea s-o extindă, despre stiul său de viaţă şi despre cum se poate trăi „în afara reţelelor”.

 

 

de Timea Racz

Câţi oameni locuiesc acum în “Satul de Basm” şi care sunt relaţiile dintre ei?

În prezent, în Satul de Basm locuiesc patru adulţi şi un copilas (Skyia, de 15 luni). Andris şi soţia lui Ágnes, tatăl lui Andris (Mátyás) şi soţia acestuia (Mária).

De ce are localitatea tocmai acest nume, “Satul de Basm”?

Am dorit să clădim satul viselor noastre, un sat despre care, până acum, am auzit doar în poveşti. Realizarea lui o trăim ca pe o poveste.

De ce aţi decis să vă mutaţi „înapoi în natură”? Şi de ce tocmai în Hawaii?

Decizia a luat-o Andris, se saturase de Los Angeles, unde a trăit în jur de 20 de ani. S-a scârbit de toată societatea de consum, de distrugeri, de concurenţă, de superficialitatea asta fără nicio noimă. Iar noi ne-am alăturat lui. Andris fusese deja în Hawaii şi şi-a dat seama că toată concepţia despre lume şi stilul de  viaţă ale celor de aici sunt optime pentru o viaţă simplă, dar trăită din plin, aşa visează el să aibă. În plus, aspectele acestea nu sunt doar la nivel de individ, ci sunt asumate şi susţinute şi de stat.

Cum au primit decizia apropiaţii dumneavoastră?

Au fost două tipuri de reacţii: unii pur şi simplu nu au înţeles cum poate cineva să părăsească locul în care trăieşte, patria, casa şi să dea vrabia din mană pe cioara de pe gard, adică ceva sigur pe ceva incert, sporind riscurile la care se expune (mai ales că  părinţii sunt deja în vârstă). Al doilea grup e cel care apreciază curajul deciziei, asumarea aventurii şi a riscurilor, sunt foarte aproape de noi, ne ţin pumnii şi spun că le împlinim un vis din copilarie şi că ni s-ar alătura cu drag, chiar caută posibilităţi de a face acest pas.

Vreţi să implicaţi mai mulţi oameni în proiect, să popularizaţi acest stil de viaţă?

Absolut! Vrem să-i primim şi pe alţii, rude, prieteni, “suflete nobile”, pe care, însă, vrem să îi cunoaştem anterior. Doritorilor le vom oferi posibilitatea să îşi construiască propria căsuţă şi, când nu o folosesc, să o închiriem turiştilor ca să mai facem un ban. În momentul de faţă, toţi cei interesaţi să vină aici sunt persoane serioase, care aşteaptă să creăm condiţiile adecvate pentru primirea lor. Unii au decis deja că ni se vor alătura. Pentru vizitatori vom organiza programe pentru a cunoaşte comunitatea şi sitlul de viaţă offgrid (în afara reţelelor). Pe Insula Mare sunt în jur de 40 de astfel de comunităţi. Momentan popularizăm acest mod de viaţă doar pe blogul nostru şi pe Facebook. Mai multe publicaţii online şi bloguri relatează despre program.

Cât de importante sunt  pregătirea şi activităţile anterioare pentru clădirea unei astfel de comunităţi?

Andris se pricepe la aproape orice (construcţii, chestii tehnice, electronică, comunicaţii), ceea ce aici e foarte important. În rest, a fost manager în industria cinematografică la Hollywood. Ági (Ágnes) e coafeză şi cosmetician şi are o experienţă bogată în creşterea copiilor. Eu am fost specialist în calculatoare şi economist în administraţia publică, Marika e finanţistă şi se pricepe şi la medicamente, la plante medicale şi găteşte execelent. Pregătirea şi experienţa sunt importante, în măsura în care acestea pot fi utile comunităţii, şi mulţi cântăresc cu ce anume ar putea să contribuie la clădirea şi funcţionarea Satului de Basm. Dar toţi se pot adapta la condiţiile de aici. Mie, de exemplu, mi-ar plăcea să mă implic în construcţii. E fantastic să vezi cum avansează proiectul de la o zi la alta.

 

 

Povestestiţi-mi puţin despre sat. Cum arată ca infrastructură sau ca „ierarhie socială”? Ce activităţi culturale desfăşuraţi?

Blogul nostru spune foarte multe despre sat, care în momentul de faţă e mai curând o posibilitate decât o realitate. Se construiesc case de lemn, simple, neprovocatoare… Am dori să păstram simplitatea, să vedem case„de basm”. Casele vor fi legate între ele prin mici alei, care se vor pierde în padure. O parte a energiei e asigurată de baterii solare, vetre în care facem foc cu  lemne şi locuri de foc. Dacă acestea nu vor fi suficiente, vom porni generatoarele pe benzină. Apa o strângem din ploi, sunt destule. Vor fi şi anexe comunitare: bucătărie, baie, sală de stat la taclale, atelier, depozit. O parte a caselor vor fi confortabile şi câteva, mai mici, vor avea confort redus. Membrii comunităţii îşi pot construi propriile căsuţe.

Nu ne dorim ierarhii sociale. Deciziile se iau în comunitate. Dreptul la vot este condiţia pentru a contribui la supravieţuirea comunităţii. Bineînţeles, ea  nu va fi masurată cu cântar de farmacist. Viaţa culturală se desfăşoară, deocamdată, în familie. Discutăm foarte mult în jurul focului, citim (îndeosebi cărţi electronice), ascultăm muzică, facem multă baie şi multe plimbări, uneori jucăm cărţi şi ne facem tot mai mulţi prieteni, trăim o viaţă socială. Dacă vom fi mai mulţi, vom construi un centru în care să derulăm  programe culturale comune, cu invitaţi interesanţi.

De unde vă procuraţi hrana, ce mâncaţi de obicei?

Momentan cumpărăm alimente de bază din pieţele agricole de aici şi din centre comerciale mai mari. Gătim pentru toţi, împreună. Vrem să avem producţia noastră de legume şi fructe şi să creştem animale. Avem deja două capre, o să avem găini şi, mai târziu, vaci. Condiţiile unei autogospodăriri nu sunt create deocamdată. În schimb, aici e o practică foarte răspândită şi vom putea şi noi să ne autogospodărim.

Ce servicii sanitare sunt în zonă sau în cadrul aşezării?

În zonă – e vorba de mai multe aşezări – sunt servicii de sănătate corespunzătoare, însă sunt diferenţe între localnici şi vizitatori. Pentru primii, cheltuielile sunt minime. În cazul vizitatorilor, depinde de asigurarea de sănătate pe care o au. Dacă nu au asigurare, e foarte scump. Din acest motiv trebuie sa punem accent pe un stil de viaţă sănătos, să fim preventivi.

Mai e o mişcare asemănătoare, tot în America, în deşertul New Mexico, despre care s-a făcut şi un film documentar. (Pueţi afla mai multe aici). Prin ce se aseamănă şi prin ce diferă concepţia dumneavoastră de concepţia caselor “earthship” (case construite din deşeuri)? Cum se poate rupe cineva legal de reţea?

Din punct de vedere al construcţiilor, nu aducem nimic nou, poate doar faptul că ne străduim să facem cele mai multe dintre construcţii. Nu construim din deşeuri, dar ne gândim să exploatăm şi acest gen de idei, în măsura posibilităţilor pe care le avem. Accentul îl punem îndeosebi pe conceptul de comunitate bună. Acest tip de “comunitate artificială” (cea din deşertul New Mexico) are o anumită “putere”, o anumită specificitate, o orientare, e vorba de artişti, de o economie bio, de hipioţi, de temeiuri arhitecturale sau de credinţe proprii ş.a.m.d. În cazul nostru, nu putem şi nu vom putea vorbi de aşa ceva. Am vrea să asigurăm membrilor comunităţii noastre, precum şi vizitatorilor, un mod de viaţă simplu, plăcut şi dotat cu semnificaţie, în armonie cu natura, într-o comunitate în care să simtă căldura oamenilor.