Iertați-mă că nu sunt japonez: Mi-e dor de Tanti Neti

12

Japonezii nu-și bat copiii. Mai mult, dacă îți atingi copilul din dotare în public, riști ca din spirit civic să-ți cheme cineva un fel de Poliția Animalelor, dar pentru bestiile alea mici care nu te-ascultă. Ceea ce e nedrept, atâta vreme cât nu există nicio poliție unde să suni când fi-tu nu mănâncă tot, nu vine când îl chemi, nu se duce unde îl trimiți și nu tace când te doare capul. Mi-e dor de Tanti Neti.

de George Moise

Tanti Neti m-a bătut într-o zi de m-a uscat, dar până acolo mai e. Adică mai trebuie să zic eu una alta. Mai întâi, despre mine. Când eram copil, am mâncat bătaie de la mama în fiecare zi. Rar se întâmpla să vină seară și să nu o iau și atunci erau două variante: ori făceam ceva până în ora de culcare, ori se descoperea ceva ce făcusem mai de mult și atunci o încasam cumulativ. Vara îmi era ceva mai greu, pentru că este anotimpul în care părinții sunt înconjurați de o mulțime de elemente ajutătoare ca mătura, aracii de la roșii, dar mai ales nuielele de dud care pe lângă proprietatea de se rupe cu o singură mână (cealaltă fiind ocupată cu ținutul) și a se jumuli aproape instantaneu de frunze, mai au o inteligență vegetală aparte. Toate îmi rețineau de fiecare dată forma, pardon, curului și se lipeau de el cu o tandrețe greu de uitat.

În timp dobândisem o viteză de retragere considerabilă și atunci mama a fost nevoie să regândească puțin atacul: nu se obosea să mă mai alerge, dădea după mine cam cu ce îi era la îndemână. Într-o zi mi-am ales destul de prost momentul să o enervez: toca vinetele pentru salată cu o chestie de lemn. De atunci am fost nevoit să-mi dezvolt o tehnică de eschive rapide care mi-a mai salvat pielea o perioadă. A fost nevoie să trec prin toată această lungă introducere, ca să fie foarte clar că pledez pentru bătaie în cunoștință de cauză. Singurul regret este că nu am mâncat bătaie pe cât aș fi meritat.

Tanti Neti era mama unei colege de serviciu de-a mamei pe care, pentru că era asistentă șefă și mama doar asistentă, eu o poreclisem Directoarea. Și pentru că a fost întotdeauna pentru mama ca o soră, nu greșesc cu nimic dacă spun că Tanti Neti mi-a fost un fel de a treia bunică. Verile erau lungi și dudul chelea destul de rapid de nuiele, așa că uneori în vacanțe, mama mă trimitea la Sinaia, acasă la Tanti Neti, că-i aerul tare și poate îmi mai mănâncă din energie. Într-o zi, mă apucase zbenguiala cam pe la ora somnului de prânz și după două avertismente și un foc în aer, Tanti Neti a venit din camera cealaltă să-mi redefinească puțin umorul. Trebuie să spun că Tanti Neti nu era tocmai suplă și bazându-mă pe asta, m-am gândit că fuga în jurul mesei cu variațiuni gen trecut pe dedesubt ca Charlie Chaplin ar fi o glumă bună. M-a lăsat să bag vreo două ture cât să-mi pierd puțin suflul și să mă inducă în eroarea că nu s-ar putea mișca mai repede de atât. Am plusat. Greșeală fatală. Kilogramele lui Tanti Neti, or fi fost ele multe, dar erau unul mai sprinten ca altul. Când am încercat să fac figura aia ca toreadorul care se ferește în ultimul moment și stă neclintit în timp ce tonele de furie trec milimetric pe lângă el, Tanti Neti a făcut o fandare laterală și m-a înșfăcat de ceafă. N-a strigat nimeni ole. Apoi ca un dansator din Bistrița Năsăud care-și pocnește călcâiele, și-a săltat voinicește piciorul și s-a descălțat de papuc instantaneu, că doar nu era să mă bată cu mâna goală. Folosirea uneltelor și gândirea abstractă e ceea ce ne deosebește, nu-i așa, de primatele subumane.

După o vreme am renunțat să mă mai zbat, mi-am seama că avea o țintă precisă pe care nu o putea atinge dacă eu mă mișcam aiurea. Când a obosit, a schimbat mâna. Pe scurt, Tanti Neti, m-a bătut regește. Soțul ei fusese șoferul Regelui Mihai, ştia mersul treburilor pe la curte şi probabil asta ar fi singura explicaţie. M-am gândit la un moment dat să-i spun că pe bunicul meu l-au declarat comuniștii chiabur și i-au luat tot, deci cumva suntem de aceeași parte, ar fi păcat să ne batem între noi, dușmanii poporului. Ne putem retrage undeva în munți, unde să mă învețe să deprind și eu arta mânuirii papucului cu atâta dibăcie. Dar Tanti Neti s-a retras lipăind din papuci în cameră cealaltă, lăsându-mă și pe mine să mă târăsc în pat întru binecuvântarea somnului de după amiază.

Dacă acțiunea s-ar fi petrecut în zilele noastre și i-aș fi zis maică-mii că am luat bătaie, mama ar fi dat-o în judecată și ar fi avut, cu siguranță și probe video. Atunci, dacă ar fi aflat că am încasat-o, ar fi zis: Ce?! Ai supărat-o pe Tanti Neti?! Și mi-aș mai fi luat-o o dată. Copiii sunt, prin definiție, compuși instabili. De aceea, din când în când, trebuie să li se reașeze moleculele din părțile moi ca să-şi reconsidere puțin poziția în univers. Altfel, se vor așeza întotdeauna în centru. În capul mesei și în fruntea haitei. Urlă, dau din picior, pufnesc și vor. Copiii de aici trebuie aduși de la stadiul în care mersul la Disneyland este un drept, la nivelul de înțelegere al faptului că să adormi fără să hâcâi, cu curul neînvineţit după ce ai mâncat tot din farfurie, e un privilegiu. După o cură de papuc, copiii devin mai maleabili.

De câțiva ani buni, Tanti Neti s-a retras câteva etaje mai sus și mi-o închipui acum ca pe un înger blând cu două aripi mari de papuci de casă. Pentru că nu m-am oprit din făcut tâmpenii, mă rog uneori să apară și să-mi mai croiască două, să-mi readucă puțin mințile de pe unde rătăcesc. Eu ca eu, dar la dracii ăștia mici de aici, cât ar avea de lucru… Eu să-i țin și ea să le dea. Mi-e dor de Tanti Neti.

 

Mai puteţi citi şi:

Interviu cu românul japonez:”N-am întâlnit nicăieri până acum mai mulţi oameni nefericiţi care să mimeze fericirea ca în publicitate”

Cum devine Japonia acasă pentru un român

Despre femeile japoneze

Diferenţa dintre bordel şi Love Hotel

Iertaţi-mă că nu nu sunt japonez: Copiii-problemă

Întâlnire cu toamna

 


12 comentarii

  1. Uf 🙂 daca tot crezi ca bataia face bine, ia gandeste-te la urmatoarea situatie: ai propriul tau copil, peste ani, matur, in putere, iar tu, ceva mai inaintat in varsta, si nu vei mai fi asa sprinten precum pe vremea cand te eschivai alergand pe sub mese; si intr-o buna zi, cum iti tremura mana, ii spargi o farfurie de la setul preferat… cum ar fi sa iti traga o bataie zdravana, ca deh, el/ea e mai puternic(a), si tu ai facut o boacana? 🙂 plangem parintii batuti de copii, dar cand copiii sunt batuti de parinti nu e nicio problema, nu? 🙂 ne mai si intrebam oare de ce isi bate copilul parintele, unde o fi vazut/invatat asta, ca parintele l-a educat bine, poate a fost chiar indulgent, ca nu l-a batut destul??

    p.s. dupa cum se observa, eu sunt complet anti-bataie. Am incasat-o si eu in copilarie, poate tocmai de-aia… 🙂 si nu, nu imi bat parintii 🙂 dar la o adica, daca asa mi s-a aratat ca se impune autoritatea, de ce n-as face-o? 🙂

  2. nu prea am avut cum sa-i explic fiica-mii ca priza face rau, asa cum i-am demonstrat cu cana de ceai fierbinte. si cum ea tot incerca sa scoata protectia, i-am aratat cum poate sa te doara fundul de la umblatul la priza. nu de alta dar nu toate prizele au protectie peste tot unde ne ducem, nu toate tablourile electrice sunt cu disjunctoare ca sa se declanseze la atingeri accidentale, si vreau sa mai traiasca fiica-mea inca 100 de ani cel putin. ca urmare trebuie totusi un echilibru intre a nu bate un copil din orice, sau cu bestialitate, sau zilnic, sau din placerea sadica a parintilor, si a-i intipari in memorie o lectie fara de care clipa ar putea fi fatala.

  3. Sorin – daca tu vei fi fumator peste zeci de ani, si ea te va bate ca sa intelegi ca fumatul e periculos pentru tine, va fi ok? 🙂
    Eu sunt convinsa ca n-ai castigat nimic cu durerea de fund. Ca pur si simplu, durerea aia n-are nicio legatura cu priza. Dar nici una… si e foarte probabil sa isi bage mainile in priza cand e sigura ca nu o vezi tu. Ca poate in mintea ei palma n-a luat-o pentru ce a facut, ci pentru ca ai vazut-o tu 🙂

    Uf, aveti putina incredere in copiii vostri, chiar inteleg foarte multe… numai faceti-va timp si aveti rabdare sa le explicati… nu porniti de la premisa ca nu inteleg, doar pentru ca voi credeti ca n-ati intelege daca ati fi in locul copilului…

  4. Nu am postat niciun comentariu negativ pe niciun site/blog/etc, dar de data asta nu ma pot abtine. Oare totb nu vine de la think out of the box? Acest articol este scris dintr-o cutiuta minuscula… aia plina de clisee de genul Bataia este rupta din Rai, Eu am mancat bataie si uite ce bine am iesit. Iti aduci aminte si ce anume ai invatat din toate acele batai? Ai stat macar o secunda sa te gandesti si la alte solutii prin care sa convingi un copil sa faca lucruri bune in locul celor “rele”? Din respectul pe care i-l porti doamnei Neti sper ca iti dai macar cate doua palme de cate ori nu mananci tot sau de cate ori nu asculti orbeste de vreun sef sau alta figura autoritara.

  5. Pingback: Iertați-mă că nu sunt japonez: Dragă Wendy | TOTB.ro - Think Outside the Box

  6. Pingback: Şi la nunta ta, mi-a căzut faţá (Actul I) | TOTB.ro - Think Outside the Box

  7. Pingback: Şi la nunta ta, mi-a căzut faţá (Actul II) | TOTB.ro - Think Outside the Box

  8. Pingback: Ijime, sport național | TOTB.ro - Think Outside the Box

  9. Lupii moralisti dau lovitura, la propriu si la figurat, inca o data 🙂
    Dragii mei, nimeni nu vede ca NU avem de-a face cu un text publicitar, de promovare, ci cu unul umoristic.
    Nu trebuie sa aplicati nimic din ce cititi, nimeni nu a zis sa dati fuga pan’ la primul magazin si sa luati o pereche de galosi sanatosi dupa care sa ii incercati pe fundurile delicate ale pruncilor nevinovati.
    E vorba de un soi de arta, de a te exprima, de a te juca cu cuvintele, voi in schimb nu ati facut decat sa le disecati ca la Antena unu’…
    Dragilor, scoateti morcovul si invatati sa va bucurati de arta fara a simti nevoia sa o reproduceti.

  10. Pingback: Părenting păntru părinți | TOTB.ro - Think Outside the Box

Leave A Reply