Iertaţi-mă că nu sunt japonez: Love Hotel

5

Când am auzit prima oară de love-hotel, mi-am imaginat o speluncă ordinară, un soi de han odios cu o ţigancă grasă la recepţie, molfăind în colţul gurii un chiştoc fleşcăit de Carpaţi, care te ia cu: „Ia zi, nervosule, cât stai la babardeală?” Nu. Nimic din toate astea. Singurul lucru murdar dintr-un love hotel sunt gândurile…. În rest, totul e inhibant de curat. Love hotelul a apărut în Japonia ca urmare a lipsei de spaţiu. Casele mici, familie mare, lucrăm până târziu, vrem iubire. Deci mergem la love-hotel.

de George Moise

Pe scurt, prin ce se diferenţiază un love-hotel de un hotel normal? La un love-hotel, pe lângă faptul că te poţi caza toată noaptea, ai opţiunea să închiriezi o cameră doar pentru câteva ore. De obicei, love-hotelurile au o temă: am fost odată la unul care se numea Water Hotel si peste tot curgea apă, pe pereţi, la recepţie, în hol… Când am intrat în cameră, la televizor rula un documentar cu viaţă subacvatică… Cel mai tare a fost unul la care am fost anul trecut, care se numea Christmas Hotel. Și ca atare, tot hotelul era decorat de Crăciun: pe balcoanele exterioare se căţărau Moşi Crăciuni, în interior totul era roşu, brazi împodobiţi, cântau colinde… şi afară era martie. Inutil să spun că aşa era tot timpul anului. Ce mai au love-hotelurile: în primul rând discreţie. Nu-ţi cere nimeni buletinul la recepţie (de multe ori nu e nimeni la recepţie, îţi alegi camera şi intri; ca să ieşi, trebuie să plăteşti la un fel de bancomat). Ar mai fi în plus: jacuzzi în loc de cadă, televizor în baie, un alt televizor cât toate zilele în cameră, canale speciale pentru Ojisan (unchi, bărbat trecut de treizeci și…), lumină cu intensitate variabilă şi culori la alegere şi două prezervative la căpătâi, în caz de orice.

Până să găsim un love-hotel în seara aia, ne-am fâţâit o vreme, am intrat într-un soi de Unirea Shopping Center (pentru ploieşteni, un fel de Omnia de altă dată) în care produsele erau parcă expuse fără nici o noimă, de la electrice şi electrocasnice, la tot felul de nimicuri; raionul sex-shop era lângă cosmetice, ciorapi lângă produse alimentare… Am trecut apoi pe lângă dughenele unde mănânci oden (un fel de mâncare tradiţională japoneză) şi bei sake, ale căror acoperişuri de tablă ruginită contrastau puternic cu clădirile de birouri din zonă, apoi am căutat unde să stăm. Love Hotelul din seara aia nu avea nici o temă, era ca toate celelalte, cu televizor mare, cu baie cu jacuzzi, cu televizor, la care nişte domni respectabili picurau cu ceară o altă doamnă, tot respectabilă, legată fedeleş, ca un muşchi ţigănesc. Dar un lucru merită menţionat. Când deschideai uşa la toaletă, capacul se ridica şi în boxe începea o nocturnă de Chopin.

Foto: Flickr

Acest fragment face parte din volumul Iertaţi-mă că nu sunt japonez al lui George Moise, aflat în curs de apariţie la Editura Curtea Veche.


Iertaţi-mă că nu sunt japonez/ Nihon jin ja nakute, gomen nasai
nu este un jurnal de călătorie, ci mai degrabă povestea unui fost călător, care își găsește în cele din urmă țărmul. Este povestea unei Japonii văzute prin ochii unui om care încearcă să se adapteze şi să-şi creeze un spaţiu pe care să-l poată numi „acasă”.

„Dacă aş fi un personaj, care e de fapt povestea mea? E spectaculoasă? Nu. E povestea simplă a unui om care încearcă să citească ziarul. Şi timp de un an, învaţă semne şi cuvinte. Îl despart o mie de semne neştiute de ziua în care va deschide un ziar şi va citi. Atâta tot. Nu e un erou.”

Think Outside the Box vă prezintă în această săptămână o serie fragmente din aventura niponă a lui George Moise.

 

Citiți și:

Cum devine Japonia “acasă” pentru un român

Despre femeile japoneze

 

 


5 comentarii

  1. De-abia astept sa cumpar cartea lui George, sa rad singura de frazele in care ma regasesc, asa cum eram eu atunci cand am ajuns in Japonia si sa ma tocmesc cu nostalgia care sigur ma va pandi dupa fiecare colt de pagina.
    La cat mai multe perechi de ochi pentru cartea ta, George! ^^

  2. Pingback: TOTB.ro - Iertaţi-mă că nu sunt japonez: Copiii-problemă » Think Outside the Box

  3. Pingback: TOTB.ro - Iertaţi-mă că nu sunt japonez: Întâlnire cu toamna » Think Outside the Box

  4. Pingback: TOTB.ro - Interviu: “N-am întâlnit nicăieri până acum mai mulţi oameni nefericiţi care să mimeze fericirea ca în publicitate” » Think Outside the Box

  5. Pingback: Japonia, departe, aproape

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger