Iertaţi-mă că nu sunt japonez: Întâlnire cu toamna

2

Se aşează în faţa mea şi îmi spune: „Vorbești bine japoneza”. Asta e politețe pură, poate să fie opt dimineața şi tu să-i zici unui japonez: „Bună seara, asta trenul staţia la Yokohama unde opreşti?” şi ei o să-ţi spună ca vorbești strălucitor. Ne așternem la povești. E din Tokyo şi face cursuri de asistentă medicală, merge la niște prieteni ceva mai încolo de Ito, tot la onsen. După cum am bănuit nu face drumul asta foarte des. Foarte curioasă în ceea ce mă privește. De ce ar bate cineva atâta drum pana în Japonia?

de George Moise

După ce termin cu lecțiile, din nou, la Ito. Sâmbătă, în drum spre Ito, pentru ca am plecat la o alta oră decât cea la care plecam eu de obicei, am prins un tren mai direct (nu mai trebuia să schimb de atâtea ori). Nu eram foarte sigur, așa că mă întorc către persoana de lângă mine (o tipă până în treizeci) şi întreb. Are căştile în urechi, repet întrebarea. Nu era navetistă, deci nu știa. A scos telefonul, a intrat pe Mersul Trenurilor on line, n-a găsit. S-a ridicat de la locul ei şi pentru că trenul tocmai oprise într-o stație, s-a dat jos şi a întrebat un impiegat. Se întoarce şi îmi răspunde cum era cu trenul, merge până unde am eu nevoie, nu mai e nevoie să schimb. Se aşează în faţa mea şi îmi spune: „Vorbești bine japoneza”. Asta e politețe pură, poate să fie opt dimineața şi tu să-i zici unui japonez: „Bună seara, asta trenul staţia la Yokohama unde opreşti?” şi ei o să-ţi spună ca vorbești strălucitor. Ne așternem la povești. E din Tokyo şi face cursuri de asistentă medicală, merge la niște prieteni ceva mai încolo de Ito, tot la onsen. După cum am bănuit nu face drumul asta foarte des. Foarte curioasă în ceea ce mă privește. De ce ar bate cineva atâta drum pana în Japonia? Mă mai întreabă cum mi se pare totul. E ceva ce nu înțeleg, mi se pare ceva ciudat? Hm, ar fi multe de întrebat. Mă opresc doar la un singur lucru: de ce sunt femeile atât de triste în trenuri. De când sunt aici, ea e prima pe care o vad zâmbind în tren. „Poate că sunt prea obosite… sau pentru ca sunt singure…”, a venit răspunsul. Urmează stația mea preferată (Futo), așa că trebuie să cobor. Se ridică şi ea de pe banchetă şi înainte să ies, întinde mana şi se prezintă: „Aki desu” (Mă cheamă Toamna). Cobor. Ce poate fi mai frumos decât să fie 30 august şi să te întâlneşti în tren cu toamna. Mă așez pe bancheta din gara cât un chioșc de fanfară, gara cu cărţi şi cu oglindă şi îmi vin în minte versurile lui Pillat: „Toamnă, lasă-mă să mângâi părul tău de frunze moarte/ Părul tău de aur roşu şi de soare întrupat”.

……………

În vacanța de toamnă, a cam plouat tot timpul. Vremea a coborât cu câteva semitonuri. Concertele din pădure au trecut în surdină; păsările și cicadele s-au retras, lăsând locul greierilor pentru uvertura finală. Într-o noapte a sunat telefonul la 2.30. M-am trezit buimac și până să răspund, a închis. Am încercat să adorm, fără succes. O bună bucată de vreme am ascultat cum plouă cu liniște și cu greieri. Miwako doarme, zâmbind unui vis. Somnul ne face mă egoiști… Chiar dacă dormim alături de cineva, visăm întotdeauna singuri. Ce păcat că nu putem face și asta în doi. Ne rămân însă visele cu ochii deschiși.

Foto: Flickr

Acest fragment face parte din volumul Iertaţi-mă că nu sunt japonez al lui George Moise, aflat în curs de apariţie la Editura Curtea Veche.


Iertaţi-mă că nu sunt japonez/ Nihon jin ja nakute, gomen nasai
nu este un jurnal de călătorie, ci mai degrabă povestea unui fost călător, care își găsește în cele din urmă țărmul. Este povestea unei Japonii văzute prin ochii unui om care încearcă să se adapteze şi să-şi creeze un spaţiu pe care să-l poată numi „acasă”.

„Dacă aş fi un personaj, care e de fapt povestea mea? E spectaculoasă? Nu. E povestea simplă a unui om care încearcă să citească ziarul. Şi timp de un an, învaţă semne şi cuvinte. Îl despart o mie de semne neştiute de ziua în care va deschide un ziar şi va citi. Atâta tot. Nu e un erou.”

Think Outside the Box v-a prezentat în această săptămână o serie fragmente din aventura niponă a lui George Moise.

Mai puteţi citi şi:

Cum devine Japonia acasă pentru un român

Despre femeile japoneze

Diferenţa dintre bordel şi Love Hotel

Iertaţi-mă că nu nu sunt japonez: Copiii-problemă

 

 


2 comentarii

  1. Pingback: Japonia, departe, aproape

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger