Idei de călătorie: Miletos – Miletus – Milet

0

Miletos – Miletus – Milet este o aşezare antică situată în sud-vestul Asiei Mici. În unele etape din Pleistocen, zona Miletos a fost acoperită de ape marine; în urmă cu circa 18.000 de ani, nivelul apelor marine era mai scăzut cu circa 130 m faţă de nivelul actual, ca rezultat al captării unor uriaşe cantităţi de apă în calotele glaciare ale acelor timpuri, dar apoi au venit noi schimbări climatice, naturale şi marile calote s-au topit iar nivelul apelor marine a crescut. În urmă cu 5500 de ani, erau pe aici insule calcaroase izolate, care mai apoi, în urmă cu 3500 de ani formau o peninsulă, legată deci de uscat.

 

 

de Peter Lengyel

 

Sedimentele aduse de râul Maeander au consolidat peisajele terestre. Procesul de colmatare a zonei de vărsare era prezent deja în urmă cu 3000 de ani, iar în urmă cu 1700 de ani, în zona de golf a fost izolat lacul Bafa; în antichitate golful iar mai apoi lacul se numea Latmus, acum este arie protejată, parc natural. Privind trecutul acestui loc, se poate încerca o reconstrucţie ideatică a evoluţiei, dar datele de care dispunem sunt foarte fragmentare, uneori contradictorii, şi asta nu ne poate surprinde. Putem eventual să ne facem o impresie despre tipul de fenomene derulate, pe baza unor evenimente despre care se păstrează ceva urme din trecut. Pe la nivelul anilor 3500-3000 î.e.n. aşezarea neolitică ce devenea Miletos era pe o insulă în zona de vărsare a râului Maeander în Marea Egee; probe palinologice de la lacul Bafa arată că valea râului era ocupată de păduri puternic păşunate. Artefacte din prima jumătate a Epocii Bronzului arată existenţa unei societăţi afiliate civilizaţiei răspândite pe insule şi zone costiere ale Mării Egee, care avea mai puţine legături cu societăţi umane continentale ale Asiei Mici.

 

449 450 451

 

Obiecte caracteristice civilizaţiei minoice apar pe aici pe la nivelul anilor 1900 î.e.n., iar un influx mai masiv de greci este derulat prin secolul 13 î.e.n., ceea ce poate susţine idei menţionate mai apoi de Strabon (64 î.e.n. – 24 e.n.) despre oamenii din Creta care au cucerit şi fortificat zona, după ce au înlăturat “lelegii”, populaţia umană locală. Există şi opinii conform cătora cei care au fondat Miletul erau oameni veniţi din Troia devastată sau din zona Greciei continentale-europene. Sub numele Millawanda, aşezarea este menţionată pentru prima dată în anale hitite ale lui Mursili II; pe la 1320 î.e.n. a fost aici o rebeliune contra dominaţiei reprezentate de Imperiul Hitiţilor: acest act a dus la represalii şi incendieri produse de generali care reprezentau forţa imperială. În secolul 13 î.e.n., la sfârşitul Epocii Bronzului, dinspre centrul Anatoliei au venit oameni care se numeau cariani (kares, carians); dealtfel, Homer menţionează că în timpul Războiului Troian, Miletos era un oraş al carianilor. În secolul 12 î.e.n. oraşul a fost distrus; când civilizaţia epocii bronzului era în stare de colaps, Miletos a fost incendiat, probabil de “Oamenii Mărilor”, la care se face referire în variate scrieri, inclusiv în Egiptul Antic. Începând cu 1000 î.e.n., oraşul a fost populat masiv de greci ionieni; pe lângă intense activităţi comerciale, se dezvoltă preocupările artistice, filosofice şi ştiinţifice.

 

 

452 453

 

Până în secolul 7 î.e.n. Miletul era sub dominaţia regatului Lidiei, un stat neo-hitit care se extindea în vestul Anatoliei, conturat după prăbuşirea Imperiului Hitit; în acest context, asupra culturii din Miletos au existat puternice influenţe babiloniene şi egiptene. Filosofi-matematicieni-naturalişti din Milet depuneau interesante şi susţinute eforturi de înţelegere, gândire, speculaţie asupra aspectelor Lumii din care facem parte. Thales din Milet (cca 624-546 î.e.n.) era unul dintre cei 7 înţelepţi, fiind considerat fondator al filosofiei şi al matematicii, totodată primul filosof-naturalist al Greciei Antice. Anaximandros (cca 610-546 î.e.n.) este cel care a creat prima hartă Lumii cunoscute de el, pe care erau reprezentate Europa, Asia şi Libia (Lidia?), precum şi o concepţie cosmologică în care centrul era reprezentat de Pământ, în jurul acestuia erau stele, apoi Luna şi mai apoi Soarele; credea că discul solar este de 27 de ori mai mare decât Pământul şi de 19 ori mai mare decât a Lunii… interesant este însă că îl preocupau astfel de aspecte şi putea să facă şi calcule-speculaţii. Anaximenes (585-528 î.e.n.) era preocupat de variate aspecte ale cunoaşterii, iar un crater de pe Lună este denumit în cinstea lui; Theon Smyrnaeus consideră că Anaximenes este cel care şi-a dat seama că Luna nu are lumină proprie şi este iluminată de Soare, şi a dedus şi contextul eclipselor de Lună. Din perioada antică, se cunosc de la Milet variaţi istorici, scriitori, arhitecţi, experţi în planificare urbană şamd, oameni luminaţi ai civilizaţiei care se manifestă exuberant.

La începutul secolului 6 î.e.n. Miletos era cel mai bogat oraş grecesc, cea mai semnificativă metropolă care pe parcursul acestui secol avea să dezvolte cele mai multe colonii, răspândite în zone costiere şi insulare ale peisajelor mediterane şi euxine. Prin secolul 6 î.e.n., Miletos avea o vastă reţea de colonii, un adevărat imperiu maritim. Mai târziu, Pliniu cel Bătrân (23-79 e.n.) menţionează în Istoria Naturală că Miletos avea 90 de colonii (alte surse consideră că erau peste 100 de colonii); dintre cele mai relevante pentru noi, din Dobrogea, atât Histria cât şi Tomis (ulterior Constanţa), au fost create de coloniştii din Miletos. Pe lângă comercianţi, oamenii din Miletos care erau mai înstăriţi, făceau călătorii pentru a vizita coloniile, chiar dacă nu aveau interese comerciale.

 

 

454 457

 

Invazia persană de la mijlocul secolului 6 î.e.n. a dus la mari distrugeri, iar Miletul a ajuns sub dominaţie persană, ca şi multe alte oraşe-stat ale Anatoliei; tirani aflaţi sub control persan au fost instalaţi la conducerile acestor entităţi urbane. O alianţă pe termen lung între Atena şi Miletos a început conform legendelor prin venirea unor atenieni care au ucis bărbaţii din Milet şi s-au căsătorit cu văduvele acestora; după acest început legendar, această alianţă a avut rol semnificativ în timpul războaielor Greco-Persane derulate între 499-449 î.e.n.; Aristagoras, tiranul din Miletos a devenit liderul revoltei ioniene contra Imperiului Persan, dar revolta a fost înăbuşită iar perşii au intreprins represalii dure în Miletos, care au devenit o durere pentru întreaga civilizaţiei antică grecească; ulterior, înfrângerea perşilor în lupta din 479 î.e.n. a dus la eliberarea Miletosului de sub influenţa acestora. Prin victoria oştilor lui Alexandru cel Mare asupra perşilor, din anul 334 î.e.n. Miletos a revenit sub influenţa grecească, perioadă când a ajuns la un nou vârf de înflorire; între zidurile cetăţii era protejată o suprafaţă de circa 90 hectare.

 

 

455

 

Există aici un monument portuar la care Noul Testament menţionează că în anul 57 e.n. a oprit apostolul Pavel, în drumul său înapoi către Ierusalim, pe timpul celei de-a 3-a călătorii misionare… realizate cu barca. În perioada de dominaţie bizantină, Miletul a existat dar nu au fost schimbări pozitive spectaculoase ci mai mult o stagnare şi o decădere. În secolul 14, turcii au cucerit oraşul, care a fost utilizat de ei ca port şi centru comercial, mai ales realizând comerţ cu Veneţia. Deşi iniţial era un oraş portuar, sedimentele depuse de râul Maeander au dus la colmatarea treptată a zonei de golf/ estuar, iar Miletos a devenit mai îndepărtat de zona de ţărm: acest fenomen a dus la imposibilitatea sustenabilităţii economice şi deci la abandonarea oraşului. Schimbările sunt atât de mari încât azi situl arheologic este la 10 km de linia ţărmului, departe de Marea Egee… un fenomen similar fiind observabil la multe alte oraşe antice din Anatolia. Constatăm deci că acest loc era când acoperit de apele mării, când o insulă, o peninsulă, o zonă costieră sau o zonă situată departe de ţărm… şi toate acestea se petreceau în mod natural.

 

 

458 459 460 461

 

Primele cercetări arheologice de la Milet au fost efectuate în 1873 sub conducerea arheologului francez Oliver Rayet; între 1899 şi 1931 au lucrat aici germanii Julius Hülsen şi Theodor Wiegand. A urmat Carl Weickart, în anul 1938, apoi între 1955 şi 1957. Au mai fost şi alţi câţiva, iar azi cercetările sunt continuate de o universitate din Germania. Poarta Pieţei din Miletos este o piesă spectaculoasă, care a fost dusă în Germania şi expusă apoi la Pergamonmuseum din Berlin. Mare parte a artefactelor sunt expuse la Muzeul Miletos din Didim, nu departe de situl arheologic.

 

Acest material a fost preluat de pe site-ul © dr. Peter Lengyel


Leave A Reply