Iarna pe uliţă, episodul 3: Matematica întreţinerii – încălzirea

10

Să vorbim despre diferenţe: Căldura cu lemne este utilizată la sat dintotdeauna. Şi în anii comunismului, sobele trosneau iarna, indiferent cum îşi obţineau oamenii proviziile de lemne; acum, se procură prin achiziţionare simplă (care este chiar legală) sau ţi le faci singur, dacă ai bucata ta de pădure, actele şi utilajele necesare. La noi în zonă, 10 metri steri de lemn (o măsură specifică, unde un metru ster = 0,68 metri cubi) fac 800 de lei, adică un preţ de 80 de lei pe metru (metrul cub fiind ceva mai scump). În funcţie de o serie de factori (despre care o să vorbesc mai jos), cantitatea respectivă ar trebui să ajungă pentru măcar trei – patru luni.

 

Lemnele se cumpără, de obicei, în septembrie. Vin sub formă de buşteni de o anumită lungime, iar mai departe fiecare face cum poate: îi taie singur sau angajează pe cineva, pentru alţi bani, să facă treaba. În cazul nostru, la cantitatea specificată (10 metri steri), munca de pregătire a fost a fratelui meu, care, cu drujba electrică şi cu toporul, a clădit, frumos, în şopru, rânduri de lemne, în luna octombrie. Acum, din când în când, mai crapă bucăţi sau face aşchii, după necesităţi. Focurile în casă au început a fi făcute prin octombrie. Numărul lor constant – două: soba de teracotă din camera mamei şi soba mai „flămândă” din camera noastră. În plus, o perioadă, mama a făcut focul şi în „şpor” (soba din bucătăria de iarnă), pentru a găti; mai facem foc, atunci când este nevoie, în camera cuptorului, care încălzeşte baia (pentru duş sau baie).

 

Lemnele achiziţionate în septembrie, cu tot cu o parte din recolta de struguri

 

Octombrie, noiembrie, decembrie, ianuarie. Cu concursul unei ierni destul de blânde până acum, faţă de cea de anul trecut, lemnele şi-au făcut bine treaba şi nu s-au terminat, dar mama s-a gândit că o rezervă nu strică (în fond, frigul crunt poate veni şi în martie). Încă cinci metri steri, 400 de lei. În total, pentru 6 luni (luând în calcul că la ţară trebuie să faci foc şi prin aprilie), 15 metri steri de lemne, 1.200 de lei. Asta înseamnă 200 de lei pe lună încălzirea casei (şi a dependinţelor, când e necesar). De precizat, însă, este faptul că nu se consumă întreaga cantitate, deci costul real este mai mic de 200 de lei pe lună (undeva la 150 – 160 de lei, dar acest lucru se poate calcula abia la sfârşitul iernii, când se evaluează cantitatea de lemne rămasă; din acest motiv, vorbesc de suma de 200 de lei ca referinţă). Casa noastră este mare, are cam 80 de metri pătraţi, dar şi înălţimea de interior este de aproape 3 metri (peste tot, camere, hol, cămară – adică peste înălţimea obişnuită a unui apartament standard). Holul nu beneficiază de încălzire, iar cămara nu are nevoie. Rămâne o suprafaţă locuibilă ce trebuie încălzită de aproximativ 50 de metri pătraţi (3 camere, din 2 focuri – dormitorul şi camera de zi fiind conectate printr-o uşă). La asta se adaugă baia, care are cam 9  metri pătraţi, dar şi trei pereţi în exterior.


Casa noastră de la ţară, pe care trebuie să o încălzim zi de zi. În continuarea ei, lipite în stânga, sunt cămara şi bucătăria de vară, iar pe colţ este baia.


În blocurile în care am stat, în ultimii ani urbanistici, am avut încălzire centrală, pe alocuri cu calorifere dotate cu repartitoare şi contoare. Exemplele la care mă raportez sunt din Cluj-Napoca şi din Bucureşti: la Cluj, cea mai mare factură de căldură la un apartament măricel, de 62 de metri pătraţi (din care suprafaţa locuibilă era mai mică – nu iau în calcul balconul, debaraua), a fost de 500 de lei, cu 2 calorifere (din 3) mergând constant (culmea, în bloc nou, izolat, cu centrală proprie, pe deasupra şi pe final de iarnă – chiar în martie, cred). La Bucureşti am făcut o singură iarnă, deocamdată, iar factura la încălzire a mers până în 300 de lei pe lună, cu 2 calorifere (din 4) mergând constant. Am dat ca exemplu maximele; am avut cost de încălzire şi sub 200 de lei pe lună (la Bucureşti, iarna trecută, unde suprafaţa apartamentului cu totul era de 54 de metri pătraţi (inclusiv hol, vestibul, baie, debara – toate neîncălzite) sau în jur de 200 de lei pe lună, la Cluj-Napoca (mă refer la partea de încălzire din factura de întreţinere, nu la totalul facturii, care, cuprinzând şi apă, şi alte aspecte, urca lejer peste 300 de lei în mai toate lunile de iarnă).

La o casă (la ţară sau la oraş), există diverşi factori care condiţionează costurile încălzirii: suprafaţa de încălzit, tipul construcţiei (cărămidă sau alte materiale), ferestrele (dacă sunt simple ori duble, dacă sunt termopan sau nu, montajul lor în perete), numărul de focuri din casă, tipul de sobe (o teracotă încălzeşte mai mult timp şi pe mai puţine lemne), dacă este sau nu izolată casa, dacă este sau nu izolat podul, cât de cald vrei să fie în cameră, cât de repede faci focul dimineaţa, câte dependinţe încălzeşti în plus, dacă găteşti totul la foc de sobă sau nu. Revin la exemplul direct: casa noastră este din cărămidă, are ferestre de lemn, duble, bine prinse (sunt cele originale, din anii ’60, de când a fost construită casa), nu este izolată, nu are podul izolat, avem o teracotă (care merge constant şi încălzeşte dormitorul şi camera de zi împreună), o sobă simplă pentru sufragerie (camera copiilor, acum – adică eu şi fratele meu) şi un şpor pentru încălzirea băii. Nu mai gătim pe sobă separată, pentru că am instalat şi în bucătăria de iarnă (camera de zi) un aragaz. Gazul este de la butelie, iar aici costă 50 de lei o reîncărcare şi ne ţine cam o lună.

 

Iarna pe uliţă, deocamdată, nu a adus zăpadă mare. Ninge, se mai topeşte, apoi ninge iar puţin. Update: astăzi deja ninge ca în poveşti şi sperăm să prindem şi un săniuş pe deal!


Încălzim camerele de dimineaţa (la mama, jarul stă peste noapte, la noi pornim soba pe la 10 dimineaţa sau mai târziu), iar temperaturile la care ajungem sunt şi de 23 – 24 de grade Celsius (seara, mai ales, după care nu mai alimentăm focul). La mama sunt constant cam 18 – 19 grade, iar în camera de zi, unde şi mâncăm, mai puţin (aproximativ 15 – 16). Pe timpul nopţii, temperatura la noi în cameră scade până pe la 15 – 16 grade dimineaţa (14, dacă noaptea e mai rece). La mama nu scade atât de mult, fiindcă teracota este mai bună păstrătoare de căldură, chiar dacă nu o mai alimentezi. Normal, aş vrea o teracotă şi în camera noastră, dar una bună costă, pe aici, între 1.100 şi 1.400 de lei, aşa că investiţia rămâne în plan, poate pentru iarna viitoare. Oricum, de aproape o lună m-am cam obişnuit să mă trezesc la puţină răcoare, nu îmi mai este aşa de frig când ies din casă pentru a merge la baie şi nici nu mai tremur toată (la propriu) când îmi fac toaleta.

Singura mea problemă sunt, în continuare, momentele de baie sau duş, care, după standardele rămase de la oraş în obişnuinţa mea, aici sunt prea spartane. Recunosc, sunt o friguroasă de felul meu, dar voi încerca să mă obişnuiesc şi cu temperaturi mai scăzute. Deocamdată, nu am răcit, ba chiar m-aş aventura să spun că mă călesc pe zi ce trece (zic eu, dar rămâne de văzut). Însă, repet, am parte de o iarnă mult mai blândă decât cea de anul trecut, când, din cauza frigului de afară, la o zi întreagă de făcut focul, temperaturile în camere nu creşteau atât de mult. Mama dormea şi la 9 grade (cât nu a funcţionat teracota şi făcea foc numai în şpor, în cameră alăturată). În primele zile ale mele aici, am ţinut în funcţiune, noaptea, şi un calorifer electric (pentru a compensa lipsa focului), dar am constatat că ne dădea contorul peste cap, dublând el singur consumul tuturor celorlalte aparate din casă. Aşa că am renunţat (nu de alta, dar să dai pe curent ce salvezi la încălzire … vorba unei verişoare de pe aici, ce ridici la pod, scazi la punte).

 

O parte din munca fratelui meu de tăiat lemne şi pregătit rezerva pentru iarnă

 

Trag linie, recapitulez şi completez: 15 metri steri de lemn, pentru 6 luni, 1.200 de lei, 200 de lei pe lună încălzirea casei. 50 de lei pe lună gazul de la butelie. Apa nu costă nimic, pentru că e din fântâna proprie, alimentată bine dintr-un izvor. Gunoiul (avem tomberon propriu, care se goleşte o dată pe săptămână, în baza unui contract cu compania ce se ocupă pe zonă de colectarea deşeurilor menajere) – 10 lei pe lună. Nu plătim: lift ( 🙂 ), femeie de serviciu, curent pe scară, administraţie, contabilitate, fond de rulment, mecanic de bloc, fond de reparaţii şi alte cele specifice traiului la bloc. Rămâne curentul electric, dar despre asta vorbim data viitoare (în principiu, nu prea sunt diferenţe semnificative faţă de oraş, ba poate fi chiar mai scump, în funcţie de tipul de abonament ales şi numărul aparatelor utilizate). Deocamdată, am ajuns la 260 de lei pe lună (de iarnă) pentru căldură, gaz şi gunoi (adică întreţinerea, teoretic). Se compară cu o factură de luna noiembrie, spre exemplu, în Bucureşti, aşa cum am avut de plătit în 2010 (la apartament cu două camere).

Numai că, aici, suma asta rămâne constantă până la primăvară, pe aceste componente, în vreme ce la bloc întreţinerea (formată din căldură, apă şi toate celelalte, mai puţin curent pe apartament) oscilează, de regulă urcând şi poate ajunge şi până la peste 450 de lei (valoare plătită pentru luna ianuarie 2011 în Bucureşti, spre exemplu). Sunt curioasă să aflu exemple de la voi despre întreţinere şi căldură în iarna 2011 – 2012, indiferent de oraşul sau zona rurală unde sunteţi. Până acum, pe componenta încălzire, poate centralele pe gaz la apartament duc la cheltuieli mai mici – sunt binevenite exemple. În materialul de săptămâna viitoare, discutăm despre curent (costuri şi abonamente) şi despre cheltuieli adiacente: telefon, cablu tv, internet – opţiuni, preţuri şi la cât ajunge, cu ele, costul lunar al traiului nostru rural, din punct de vedere al utilităţilor.

 

Citiţi şi:

Experimentul “Iarna pe uliţă”

Iarna pe uliţă, episodul 2: sărbătorile se pun în cui. Urmează răsadniţele

Mai aproape de natură, la ţară sau de confort, la oraş?

 

 


10 comentarii

  1. Camelia, lemnele ar trebui sa fie uscate doi ani. Adica se iau, se debiteaza, se crapa, se pun in sopron la uscat. Insa iti faci calculul de asa natura incat sa le folosesti doar peste doi ani. Altfel ard mai ineficient, cu mai mult fum, fac mai multe gudroane care infunda hornul si corodeaza metalul. Ca sa evapori apa din ele cand ard consumi o parte din energia care ar putea merge altfel in soba. In cazane pe combustibil solid nici nu-i bine sa bagi lemn ud ca o faci praf in cativa ani. Se corodeaza de la condensul acid ce se formeaza din umiditatea din lemne plus gudroane, se umple de gudron solid si trebuie curatata des, altfel arde ineficient si caldura merge mai degraba pe horn decat in casa. Noi la firma folosim deseuri lemnoase tocmai din acest motiv (ca-s uscate). Baiul cu ele este ca sunt mici si ard prea repede, soba sau cazanul nu poate sa preia energia in ritmul in care ard lemnele, deci se pierde mai mult pe horn. Ar trebui amestecate cu lemne uscate si mai mari din padure. Alta sursa buna de lemn uscat e cel recuperat din demolari (grinzi, poste, scanduri, parchet) sau europaleti.

    Deci mama ta s-a gandit bine cu rezerva, insa ar fi bine daca ati putea lua cantitate dubla sau tripla de lemn ca sa-l puteti pune la uscat. Dupa aia puteti lua ca si inainte si nu folositi decat lemnul de doi ani, pe cel nou il puneti la uscat. Un alt lucru bun e sa iei lemnul cand e cererea mai mica, deci nu in sezon. Cei care-l vand nu au atata activitate, sunt mai stramtorati, deci mai poti negocia la pret.

    Eu la bloc cu centrala si apt de 40 mp am platit cel mai mult 150 lei gazul pe luna, 50 lei apa plus intretinerea, 60 lei curentul. De regula platesc sub 100 pe gaz in lunile de iarna. In februarie sau martie vine cea mai mare factura pentru ca atunci se face regularizarea. Toata chestia e sa-ti pui termostat la centrala si sa-l reglezi ca lumea. Poate ar trebui sa scriu un articol despre asta. Francezii te obliga prin lege sa-ti pui termostat.

    PS: Ne-ai vizitat in Cluj in iarna/primavara lui 2008 sau 2009, cand mi-ai luat intreviu pentru BBC. De atunci ne-am mutat la tara cu firma.

    • Interviul era legat de panourile solare, de energii regenerabile, cumva? 🙂 Cred ca in 2008 a fost. Tot in zona Clujului sunteti acum? Am niste drumuri planificate pe acolo, poate ne revedem, mi-ar face placere.

      Un sfat foarte bun cu lemnele, sunt perfect de acord cu tine, chiar mi-am amintit ca asa proceda si bunicul meu, le facea din timp, se uscau, folosea lemnele mai vechi prima data. Din pacate, gospodaria noastra a stat goala 10 ani, de la moartea bunicilor mei, abia din 2010 este din nou locuita, iar pentru prima iarna (2010 – 2011) nu au fost bani de mai multe lemne decat cele necesare incalzirii pentru cateva luni 🙁
      De acum incolo, insa, cred (si sper) ca vom reusi sa ajungem la sfatul tau, adica sa ne facem provizii de lemne menite a fi folosite dupa doi ani. Multumim pentru idei si incurajare 🙂

      Si chiar asteptam un articol din partea ta – daca vrei, ne poti scrie pe adresa redactiei, [email protected] sau pe Facebook (Think Outside the Box). (Pe mine ma gasesti exact dupa nume si pe respectiva retea.)

        • Imi amintesc foarte bine interviul si materialul difuzat apoi pe radio. Tin minte exact si unde era firma voastra, in Cluj 🙂
          Banuiesc ca va ocupati tot cu solutii de energie? Ar fi interesant sa discutam despre asta, mai ales ca este pe profilul TOTB.

          • Da, tot cu aia ne ocupăm. Adresa de mail de aici e reala. Facebook nu am şi nici nu voi avea. Altfel ne găseşti cele două site-uri uşor cu Google dacă mai ţii minte numele firmei. Ai pe ambele datele corecte de contact.

  2. Repartitoarele sunt jaf la drumul mare. La blocurile noi macar ar trebui pus contor de caldura ca lumea. E foarte simplu de masurat: se inmulteste debitul cu caderea de temperatura intre tur si retur (ce intra minus ce iese) si obtii energia termica. Ca si la energie electrica, unde inmultesti curentul (analogul debitului) cu tensiunea (analoaga diferentei de temperatura). La blocurile vechi e nepractic pentru ca sunt mai multe coloane si deci ar trebui mai multe contoare de caldura care nu-s tocmai ieftine (ceva gen 100 euro/buc). De aia se pun repartitoare. Repartitoarele masoara doar o temperatură (nu diferenta intre tur si retur) si au o constanta ce se ia in functie de suprafata radiatorului. LA constanta aia se fura la greu. Plus ca le poti pacali daca pui un prosop ud peste ele sau o punga de gheata in imediata apropiere. Plus ca aia de stau in blocuri care nu-s ocupate in totalitate platesc toate pierderile in apartamentele vecinilor inexistenti. Asta e cazul cu blocurile noi in care nu s-au vandut toate apartamentele. Daca au centrala de scara sau de bloc si repartitoare v-au facut in ul;timul hal cu banii de intretinere.

  3. La bloc, în București, apartament de două camere: căldura pt luna octombrie 54,60RON, pt luna noiembrie 216,10RON. E vorba de cea oferită de RADET, nu avem centrală proprie. În general robinetul caloriferului a fost deschis la maxim, mai rar îl dădeam pe la un 4 din 5 (știu, risipă). Pe decembrie încă nu a venit factura.

    • Aveţi repartitoare? Îmi imaginez că dacă există robinet termostatat. Factura mea de gaz pe octombrie a venit cu -14 lei că am consumat mai puţin decât estimarea. Risipa = motivul nr. #1 pentru care căldura de la RADET e scumpă. 1 mc gaz = 10 kW energie = 1,9 kg CO2. Robinetul ar trebui să stea între 3 (20*C) şi 4 (24*C) în mod normal şi între 4 şi 5 (28*C) doar când sunt sub -10*C afară. Partea nasoală cu robineţii termostataţi e că măsoară temperatura unde-i cald, adică fix lângă radiator.

  4. Pingback: Vremea recoltelor. Când roşiile au gust de roşii | TOTB.ro - Think Outside the Box

  5. imi place tare ideea asta de downshifting … oameni care renunta la viata la oras intr un apartament cu alti 30-40 oameni in bloc .Satul e foarte linistiti , eu locuiam in Iasi pana in 2007 dar cand voi termina munca in Marea Britanie ma voi orienta spre o viata linistita la tara

Reply To gigel Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger