Iarna pe uliţă. Când te trezeşti la 11 grade, faci bilanţuri ca să nu răcească mintea

6

11 grade. Nu afară, ci în cameră, dimineaţa, când fac ochi. Aşa au fost ultimele zile, de când cu gerul siberian (sau de care o fi fost) năvălit peste ţară. Îmi făceam curaj şi câte o jumătate de oră să scot de sub plapumă nasul, apoi o mână, apoi pe cealaltă şi să sar în bluza cea mai groasă pe care o deţin, respectiv în pantaloni şi ciorapii de lână. Pasul următor: aprins rapid focul. După săptămâni în care am fost “învăţăcel”, uitându-mă când la mama, când la fratele meu cum fac operaţiunea asta, mi-am dezvoltat şi eu metoda proprie şi am constatat că nu e neapărat complicat. Important e să cureţi bine soba de cenuşă, să ştii cum să manevrezi jarul şi ce lemne să pui la început. Desigur, gradele în cameră nu cresc dintr-o dată. Aşa că dimineţile astea geroase am preferat să le fac pe-afară, cu pisicile.

 

 

Zăpada a adus şi vreme mai caldă, aşa că acum am din nou treziri matinale la 12 – 13 sau chiar 14 grade. Nu e rău, chiar dacă e militărie curată. Am constatat că m-am călit, nu am răcit deloc iarna asta (cel puţin până acum). La oraş nu prea apucam luna februarie fără măcar o răceală mică, dacă nu chiar una zdravănă. Cheltuielile nu ne-au crescut, faţă de luna trecută, aşa că înclin să afirm că întreţinerea la ţară este ceva mai ieftină decât la oraş, mai ales că iese şi chiria de pe listă. În căutarea curajului să ies de sub plapumă, într-una din dimineţile trecute, am făcut rapid un inventar în plusuri şi minusuri, ca să rezum cele şase săptămâni de când sunt aici.

 

Curtea cu zăpadă, după ninsoarea continuă de vreo 12 ore

 

Minusuri:

  • sobe de teracotă în toate camerele – musai, o investiţie de viitor (la vară, conform proverbului înţelept care pune omul să îşi cumpere ori să îşi facă vara sanie şi iarna căruţă);
  • lipsa căldurii permanente la baie – altă investiţie pentru la vară, când vom vedea ce sistem din cele posibile pe energie solară (sau calorifere cu apă încălzită cu lemne) se va potrivi cel mai bine băii noastre. Vrem să construim ceva care să ne ajute ca vara să încălzim apa pentru baie prin energie solară, iar iarna să avem o temperatură rezonabilă tot timpul (altfel, îmi va îngheţa iarăşi fundul, la propriu, ca şi în zilele trecute);
  • consumul ridicat de curent, dacă folosim şi un calorifer electric în nopţile friguroase. Aici putem încerca ori un alt tip de abonament, ori calcul diferenţiat ziua şi noaptea la consum, ori, dacă vom avea teracote peste tot, pur şi simplu să nu mai fie nevoie să folosim şi caloriferul electric;
  • lipsa podelelor / gresiei la baie, unde e frig şi de jos în sus, căci e numai strat de ciment. Dar şi aici se pot găsi soluţii, fie şi temporare, până când vom putea pune lucrurile la punct. Nevoia învaţă;

 

La atac! Repede, că zăpada e şi rece, şi udă!

 

  • mersul la baie dimineaţa, prin frig, pentru că baia este în capătul dependinţelor şi nu în casa propriu-zisă. Aici nu prea avem ce face, decât să mai amenajăm o baie şi în casă, dar ar fi puţin mai complicat (cu fosa septică, cu canalizarea etc.);
  • trebuie să merg 40 de kilometri până la Deva ca să găsesc mâncare pentru pisici (care să fie şi de treabă, şi pe gustul micilor mofturoase, încă în proces de tranziţie cu viaţa la ţară şi hrana mai … crudă);
  • cu un drum încolo, altul încoace, benzina se papă repejor şi nu e tocmai ieftină (dar nici transportul în comun nu e mai breaz, la capitolul preţuri);
  • un dulap, că se pare că am prea multe haine şi o bibliotecă, pentru că avem prea multe cărţi;
  • coridorul casei, care e foarte friguros, pentru că are un singur rând de geamuri, subţirele şi mari, aşa că a trece prin el pentru a merge la bucătărie sau a ieşi afară e o altă încercare spartană;
  • îmbăiatul la mare repezeală, din cauza temperaturii scăzute din baie. Sper să rezolvăm aspectul ăsta măcar pentru alte ierni de acum încolo, fiindcă, da, sunt iubitoare de băi lungi şi foarte calde.

 

Neauă (regionalismul de aici pentru zăpadă) virgină 🙂

 

Plusuri:

  • călitul la frig (organismul capătă o altă rezistenţă la jocul de temperatură, mai ales că nu vorbim de diferenţe extreme);
  • căldura cu lemne – nu se compară cu niciun alt tip de căldură, odată ce îi deprinzi secretele;
  • trezitul matinal, cu crăpatul zorilor în fereastră (sau cu pisicile miorlăind că vor afară) – la oraş nu prea mai reuşeam să mă trezesc cu voie-bună dimineaţa, parcă eram mai obosită decât seara când mă puneam la somn;
  • somnul odihnitor – cu atâta linişte afară, nici nu vă pot descrie ce bine dorm;
  • a avut şi gerul partea lui bună: am văzut, seară de seară, un cer înstelat cum nu prea poţi zări din mijlocul (sau poate nici de la marginea) unui oraş, mai ales de câmpie;
  • am început să gândesc şi să gândim în termeni de utilare a casei pe baza soluţiilor date de energii alternative, învăţăm de pe internet cum să ne construim diverse echipamente sau ce ar fi viabil în zonă (nefiind un spaţiu cu vânturi, spre exemplu, energia eoliană cam iese din calcul, dar cea solară rămâne o opţiune sigură);
  • mâncarea. Voi dedica un episod separat, dar pot să vă spun că e tare bine să ştii că mănânci produse crescute sau făcute simplu şi fără bazaconii în ele, cu gust, nu cu aditivi de gust şi mult mai ieftine decât în urban; hrană şi dietetică, şi mai naturistă (à la bucătăria fără foc) şi, pe ici-colo, delicii tradiţionale. Bun!

 

Copiii, gata de săniuş

 

  • joaca şi sportul prin aer liber. Nu se compară cu niciun mers la sală; mi-ar plăcea şi dacă aş avea unde să înot, dar mă tem că asta e posibil numai vara, aici, în zonă;
  • pofta de mâncare, categoric mai bună decât la oraş;
  • vecinii şi rudele, care mereu au grijă să îţi aducă una – alta (aici, de fapt, funcţionează trocul pentru servicii: faci ceva pentru cineva, primeşti o sticlă cu lapte sau nişte ouă, dai cuiva un sfat sau îl ajuţi să găsească ceva pe internet, vine o brânză);
  • lipsa de poluare – suntem la un kilometru distanţă de drumul european E79, dar avem un aer foarte curat, la asta contribuind, fără îndoială, pădurile (multe) din jurul nostru;
  • poveştile incredibile pe care le afli la o vorbă în sat, la magazin / birt sau prin vizite;
  • faptul că poţi merge în fiecare zi într-un loc în care nu ai mai fost (ok, nu sunt cluburi şi cafenele, dar dacă asta mi-aş fi dorit, rămâneam la oraş);
  • online banking – pentru care mulţumim celor care l-au inventat; plata facturilor, mai ales când eşti la ţară, este mult mai simplă aşa;
  • internetul care merge binişor pentru o zonă rurală (am avut o singură pauză mai lungă, de aproape 24 de ore, când nu a funcţionat, nu se ştie de ce, dar măcar au reparat ce era de reparat la ora la care au promis că o vor face);
  • viaţa e mai simplă, are reguli de supravieţuire clare, mai ales iarna, care, fără să îţi dai seama, intră în reflex. Universul împrejmuitor pare mai mic, dar, de fapt, este cât vrea fiecare să fie de mare.

 

O plimbare cu sania improvizată, dar trasă de cal

 

Nu e asta tot, dar am încercat să schiţez ce mi s-a părut important şi ce am putut constata, pe piele proprie, până acum. Luna ianuarie a fost una calmă, de huzurit, mai degrabă (cum nu avem animale, nu suntem condiţionaţi de o muncă zilnică obligatorie), dar februarie deja aduce pusul pe hârtie al grădinii, calculele pentru aratul pământului, cumpărarea sau pregătirea seminţelor, în funcţie de ce vrem să avem la vară. Cine are o gospodărie mai bogată, mai animată, are de lucru de dimineaţa de la 6 – 7 până seara la 7 – 8, acum, pe timp de iarnă. Cine nu, îşi găseşte de lucru – credeţi-mă, tot timpul este ceva de făcut prin sau pe lângă casă, dacă nu sunt lemne de adus sau de tăiat, atunci e de măturat zăpada sau de dat cu sare pe gheaţă, să nu ne rupem picioarele până la baie sau la poartă, dacă nu e de mers după pâine, este de curăţat morcovi sau decojit nuci, dacă nu e de stat şi scris materiale pentru site ori căutat diverse pe internet, atunci e de citit o carte sau de tricotat ceva, un ciorap în plus sau o pereche de mănuşi nu strică niciodată.

 

Tortul de zăpadă din faţa casei a crescut vizibil

 

Tragem linie, adunăm: gerul nu a fost aşa cumplit, deşi s-a simţit clar o diferenţă şi în temperatura de interior; zăpada a căzut frumos, până la vreo 15 centimetri grosimea stratului (poate şi mai mult, în grădină, pe deal), dar nu suntem izolaţi, nu am rămas fără provizii şi nici nu ne-a îngheţat maşina. La baie a îngheţat puţin scurgerea, dar s-a rezolvat. Hidroforul este protejat de frig, pentru că facem foc constant, moderat, în camera unde e pus. Nu stăm în tricou şi pantaloni scurţi în casă (mai ales dimineaţa, până pornim focul, suntem chiar bine îmbrăcaţi – eu fiind friguroasa recunoscută a casei), dar nici nu dârdâim în interior. Afară, e o continuă mişcare, fie că ies cu pisicile (şi fac ture după ele sau genoflexiuni ca să văd pe unde s-au mai ascuns), fie că mergem undeva, fie că trebuie aduse lemne sau pur şi simplu fac fotografii. La table câştigăm, în mod egal, când eu, când fratele meu. Ca să nu ne supărăm. Iarna e pe cursul ei, viscolul ne-a ocolit, iar în mica noastră seră s-au iţit, mândre, frunzele de ţelină.

 

Ţelina verde din sera noastră improvizată

 

Am iarnă şi pe bocanci!

 

Utilajul de deszăpezire s-a pus pe treabă

 

Albă-ca-Zăpada şi piticii de sub nuc, îngropaţi în zăpadă aproape de tot


6 comentarii

  1. Hai pe la noi sa vezi ce-am facut pe la firma ref. la incalzire, alimentare cu apa, baie (in baie e cel mai cald, apropo).

    Noua ne-a inghetat saptamana trecuta hidroforul inauntru. Teava de apa de la rezervoului suprateran de apa pluviala am rezolvat-o anul trecut ca sa nu mai inghete.

    La pisici mai bine le dai din ceea ce mancati si voi; mancarea pentru animale din comert e cam nasoala si cu o gramada de porcarii in ea. Al meu s-a imbolnavit si suspectam in parimul rand mancarea.

    Nu stiu daca e vorba numai de calit la frig. La tara sunt mai putini patogeni liberi (din aia de om) pentru ca e mai slab populat si nu interactionezi cu atatia oameni bolnavi de gripa si viroze ca si in oras. Nu mergi cu autobuzul, nu mergi la mall, nu mergi in baruri si cafenele, nu mergi in aglomeratii cu alte cuvinte. Cand e frig si inghetat, sunt cam inghetati si microbii.

    • Sa stii ca accept invitatia, cu urmatoarea vizita la Cluj 🙂

      Noi am avut noroc, totusi, ca aici chiar nu a fost atat de frig precum in alte parti, pot spune ca temperaturile afara erau in limite rezonabile de iarna. Dar in casa chiar trebuie sa rezolvam problema scaderii caldurii peste noapte 🙂 Iar la baie, de asemenea, e important sa fie un spatiu cu temperatura potrivita, sa nu fugi cat te tin picioarele de acolo ca sa vii in casa la caldura 😉 Abia astept sa vad cum ati rezolvat voi!

      Cu pisicile, e cam asa: mananca si ce mancam noi, intr-o oarecare masura (bine, nu salata de morcovi cu telina, ca si mine si mama, dar oricum … lactate si alte cele, da), insa au fost crescute in apartament, cu mancare clasica de pisici (marci mai putin comerciale, ca de aia nu le gasesc asa simplu aici in zona) si e o tranzitie pentru ele, sa vedem cum se obisnuiesc.

  2. Salut.Casele de la tara sunt pacatoase iarna,dar cu o invesitie in sobe de teracacota,termopane second si vata minerala pe podul casei nu se mai pierde caldura asa mult.Cat despre chefuri sau baie de multime,o data la 2 saptamani iau autobuz inspre Cluj si-mi fac hatarul.Salutari din HD.

  3. Pingback: Sfârşit de iarnă pe uliţă: primăvară, deodată | TOTB.ro - Think Outside the Box

  4. Pingback: Vremea recoltelor. Când roşiile au gust de roşii | TOTB.ro - Think Outside the Box

  5. Salut! De vreo ora jumate sau doua, am pierdut notiunea timpului, tot citesc ce gasesc pe aici, despre mutarea ta la tara! nu stiu daca mai am rabdare sau daca gasesc informatii referitoare despre cum ai rezolvat cu punctul 2 de la “minusuri” – “lipsa căldurii permanente la baie”.
    Eu, de cand sunt insurat cu sotia mea, din 2005, Craciunul si Pastele il facem la bunica sotiei, undeva lana Corabia, jud. Olt. Sotia mi-a zis ca atata timp cat mai traieste bunica o sa facem Craciunul si Pastele acolo!
    Si noi avem probleme cu baia la tara; inca mai avem Wc-ul in fundul curtii; baie inca nu avem; in bucatarie este frig – nu avem soba din aceea cu plita; avem insa doua sobe de teracota in doua camere, din aia veche cum ai zis u, in care daca bagi suficient se face super cald.
    Singura problema pe care am intampinat-o a fost lipsa unei bai pentru iarna; anul asta chiar trebuie sa o rezolvam.
    Nu stiu daca mai am rabdare sa caut prin postarile tale daca ai rezolvat cu incalzirea baii de la tara! Salutari din Bucuresti(sunt din jud Olt, dar m-am mutat in Bucuresti pentru un job mai bun)

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger