Iarna pe bicicletă. Am putea înlocui mașina personală cu mersul pe două roți în bătaia zăpezii?

5

Mulți spun că trebuie să fii nebun să ieși iarna cu bicicleta pe străzile neprietenoase ale Bucureștiului. Te lovește un șofer derapant, te agață lama utilijelor, îngheți etc. Dar mai puțin smog și mai multă mișcare întru binele circulației sangvine care se mai blochează în fața gerului sau întru binele stomacului înăbușit de sarmale nu strică – aviz pentru cei care au în debara sau agățată de perete și o bicicletă pe lângă mașina personală. Oricât de glacial ar suna, pasionații mersului pe bicicletă în oraș spun că e safe să pedalezi și iarna, dacă le urmezi indicațiile, și ne îndeamnă să nu punem bicicleta la naftalină încă de la primii fulgi și să dăm piept cu poleiul. Cosmin Popan, de la Portocala Mecanică, e unul dintre ei, și e pus pe sfaturi.

de Ionuț Dulămiță

„Nu știm dacă iarna de anul acesta va fi la fel de nărăvașă ca cea de anul trecut, dar e bine să o pregătim din timp”, scrie Cosmin pe site-ul velo. Fostul nostru coleg se laudă că, anul trecut, a folosit bicicleta mai toată iarna, cu o pauză de doar câteva săptămâni, și că a pedalat în trafic chiar și pe zăpada aia mare de la mijlocul lui ianuarie, când mașinile de deszăpezire nu mai făceau față potopului iar șoseaua se îngustase la jumătate.

„Un lucru e sigur: pe pistele de biciclete sunt slabe șanse să ajungă deszăpezitorii în zilele grele de iarnă, așa că trebuie să vă gândiți că șoseaua e singurul loc pe care puteți înainta. Nu spune nimeni că trebuie să pedalam la fel de neînfricați precum danezii, pe care deja i-a prins prima zăpadă anul acesta, dar nici nu e cazul să capitulăm la primele semne ale iernii”.

Mai jos, i-am pus lui Cosmin câteva întrebări:

Ai de gând să mergi toata iarna pe bicicletă?

Dacă nu e zăpadă până la genunchi, da. Diferența față de anii trecuți e că am bicicleta potrivită de iarnă.

Ce înseamnă o bicicletă potrivită de iarnă?

Cauciucuri groase, netocite, pe cât posibil, o cursieră nu e indicată. Bicicleta e bine să fie single speed, ca să nu ai probleme cu derailleur-ul (mai multe pinioane la roata din spate) care nu mai răspunde la comenzi, de exemplu, și nu mai poți schimba viteza. Alternativ, poți avea una cu mai multe viteze, dar în butucul de spate. Îți trebuie apărători la roți, neapărat, ca să nu te umpli de mâzgă. Mănuși, șapcă în cap, fular. Mai multe straturi de haine, dar nu foarte strâmte, că dacă transpiri, e nasol.

Care a fost cel mai gros strat de zăpadă prin care ai trecut cu bicicleta? Să ne facem o idee cam în ce condiții ne putem încumeta.

Nu e vreo filosofie prea mare. Dacă folosești doar pistele, e nasol, că alea nu sunt niciodată curățate de zăpadă. Cum nu sunt nici trotuarele. Pietonii și bicicliștii sunt ultima prioritate a primăriilor. Pe șosea e cel mai bine să mergi, și spun asta cu riscul de a descuraja bicicliștii de weekend în a folosi bicicleta peste iarnă. Decât să vă faceți nervi, mai bine folosiți mijloacele de transport în comun. Dar dacă ai răbdare o zi-două, după prima avalanșă de zăpadă, și aștepți să treacă utilajele, o să ai o șosea îngustă, e drept, dar practicabila.

Există trucuri echilibristice pentru mersul cu bicicileta pe polei sau prin zăpadă?

Nu trebuie să iei curbe foarte din scurt, un centru de greutate pe uscat devine foarte relativ când ai sub tine zăpadă, gheață, polei. Trebuie să îți mai pui niște lumini în plus, să fii mai vizibil. Șoferii nu te văd la fel de bine când plouă, burnițează sau ninge. Mai trebuie să te ții oarecum departe de mașini, pe cât posibil, sunt imprevizibile în perioada asta, toată lumea e puțin mai irascibilă iarna la volan. Dar dacă nu ai experiență, cel mai bine e să nu riști. Nu dau sfaturi sinucigașe. Nu suntem nici în Copenhaga, nici în Amsterdam, nici măcar în Paris. Acolo ai pistele tale, unde nu intră nimeni să te dea de pământ. Aici e care pe care. Sunt însă frici stupide în capul unora. Nu îngheți pe bicicletă. Nu rămâi împotmolit în zăpada. Nu te ia nici un utilaj pe lamă. Dar e, totodată, un minim risc pe care ți-l asumi mergând iarna pe bicicletă. La fel cum și-l asumă și șoferii. Cel mai mare pericol e să nu îți calculezi corect capacitățile și să vrei ceva extrem cu orice preț. Dacă o faci convins că poți și fără să vrei să demonstrezi nimănui nimic, o să reușești.

Ai văzut mulți bicicliști iarna? În ce categorie velo i-ai încadra?

Anul trecut, pe zăpada aia mare, nu. Eram singur pe bicicletă, dar documentam ceva și bravam puțin. Îi vezi pe ăia care au de parcurs distanțe mai lungi, în principiu, ăia care se dau tot anul, în general, care au pelerine primăvara, când plouă, care nu prea folosesc pistele. Ăștia sunt. Cred că dacă te dai tot anul cu bicicleta, nu o ții legată în casă nici iarna. Eu încă nu am renunțat la ea, chiar și când a fost poleiul ăla mare, de acum câteva zile. Am căzut în fund când mergeam la pas, dar de pe bicicletă n-am căzut. În centru, iarna, trotuarele arată mai jalnic decât șoseaua. Așa că de ce să nu folosesc bicicleta?

Dar dacă ieși cu ea în oraș și o legi afară, nu îngheață?

Eu nu-s foarte friguros de felul meu, șterg puțin șaua de gheață sau de zăpadă, cât să nu urc pe bicicleta udă. În rest, ce să înghețe? Nu am lichid de frână.

Păi frânele.

Eu am torpedou. Nu am saboți de frâne pe roată. E ca la Pegasul din copilărie. Așa se dă toată lumea în Olanda. Dacă ai niște saboți de cauciuc care se încleștează pe un cerc de roată, din metal, și intră zăpadă și gheață și noroi în spațiul ăla dintre sabot și cerc, ce frână mai ai? Mai e varianta frână în butuc pe față și frână de pedală în spate. Cum ai tu la Raleigh.

Chiar voiam să te întreb dacă bicla mea poate face față iernii.

Da, aia e bună. Ai totul în butuc. Frâne, viteze.

Se fură biciclete iarna?

Mai rar, pentru că sunt mai puține. Hoții sunt mai zgribuliți. Nu mai bine furi un telefon mobil?

Care e argumentul tău suprem în favoarea alegerii bicicletei în detrimentul mașinii personale pe timp de iarnă?

Eu nu îmi fac nervi pe bicicletă, în condițiile în care știu că șoferii își fac când stau două ore în trafic să ajungă acasă la 6 seara. Și fumează țigară după țigară și înjură și fac ulcer și vai de prostata lor și vai de nevestele si bărbațeii lor care îi așteaptă cu mâncarea caldă pe masă.

Mai jos, Cosmin enumeră punctual câteva sfaturi care să vă îndemne să nu băgați bicicleta la naftalină încă de la primii fulgi, pe care le găsiți și aici.

Iată câteva sfaturi ca să vă faceți curaj și să nu băgați la naftalină bicicleta încă de la primii fulgi.

Atitudine: Fiţi mai defensivi şi mai vigilenţi decât de obicei. Nu există vreme proastă, doar echipament prost. Respectaţi-vă limitele;

Îmbrăcăminte: Îmbrăcați-vă cu un singur strat și geacă pentru ca între stratul ăla și piele să se formeze un spațiu de aer care să încălzească și să țină de cald; protejați-vă extremitățile: mâini, picioare, urechi. Mănuși, pelerină, acoperitoare pentru pantofi, dacă vă gândiți să parcurgeți distanțe mai lungi. Degetele înghețate pe tastatură de la calculatorul de la muncă nu fac treaba bună;

Controlul bicicletei: E preferabil să nu vă aplecați corpul atunci când luați o curbă la fel cum o faceți pe timp de vară, cu teren uscat sub roți. Puteți aluneca și cădea foarte ușor. La fel, e preferabil să aveți o viteză mai redusă, pentru că frânele, în special cele pe saboți, nu răspund la fel de bine la comenzi. Și cauciucurile sunt importante, trebuie să vă alegeți, pe cât posibil, unele speciale de iarnă: să aibă ceva striații pe ele și să nu fie foarte subțiri, pentru a nu face patinaj haotic pe Magheru.

Vizibilitate: Noaptea se lasă mai rapid iarna, avem ninsoare, lapoviţă, ploaie, iar șoferii văd mai anevoios. Așa că e bine să vă faceți cât mai vizibili: mai multe lumini, veste reflectorizante, urâte dar eficiente, semnalizați cu mâinile ca să fiți cât mai bine observați.

Sarea și nisipul: Echipajele de deszăpezire aruncă de multe ori sare și nisip pe șosea, așa că e bine să curățați și să ungeți mai des bicicleta decât o faceți în mod normal. E bine și să o băgați peste noapte în casă, nu doar ca să nu vă fie furată, ci și ca să se dezghețe. E preferabil să nu folosiți biciclete cu derailleur (mai multe pinioane la roata din spate), pentru că schimbatul vitezelor devine o provocare.

Alegerea bicicletei: Cele mai potrivite sunt single speed-urile sau cele cu viteze în butuc. Neapărat să aibă apărători, pe cât posibil și la lanț.

PS: Am ieșit acum câteva seri pe polei. Și cu bicicleta, și pe jos. Cât am fost pe jos, am luat o trântă de clasa a III-a. De ăe bicicletă n-am cazut. Scorul este în acest moment 1-0 pentru bicicletă. Să ne trăiască!

Ascultați și ce a vorbit Cosmin cu Marius Vintilă la Radio Guerrilla pe tema asta:

Portocala Mecanica @ Radio Guerrilla – 30 noiembrie 2010 by portocala_mecanica

Tags:



5 comentarii

  1. Si eu am mers pe bicicleta toata iarna, asa ca domnul Cosmin Popan nu a fost catusi de putin singur. Am pedalat inclusiv in zilele cu temperaturi de sub minus 10 grade, am un Ralleigh Chinook alb, un mountain bike entry level.

    Am folosit echipamentul de snowboard pentru imbracaminte si am cazut o singura data, cand am derapat pe o linie de tramvai, din fericire fara a pati absolut nimic. Singurul deranj e cand se topeste zapada de bicicleta, in casa si trebuie sa speli gresia 🙂 E mult mai ok sa pedalezi pe zapada proaspata, pe frig, decat pe mocirla care se formeaza apoi. Recomand niste aripi cat mai clasice, chiar daca arata “nerdy”, macar nu te stropesti.

    Am si masina si motocicleta deci nu sunt un frustrat lipsit de touareg, pur si simplu, pentru Bucuresti, bicicleta mi se pare cel mai eficient mijloc de transport. Nu inteleg cine e mai nebun, cel care agonizeaza in masina sau eu care fac 20 de minute din Tei pana pe Grivietei sau cei care stau inghesuiti ca sardele in metrou.

    Am fost luat pe capota de o tanti care taia patru benzi si chiar ieri mi s-a dechis o usa in fata, din fericire am apucat sa bag ghidonu la inaintare. Nu ma smiorcai si asta nu o sa ma faca sa renunt la pedalat. Exista anumite riscuri, dar oamenii sunt din ce in mai amortiti sa si le asume, nu cred ca e vorba de nebunie.

    Iar ca final spectaculos, am fost scuipat de o cetateanca de etnie roma dintr-o duba alba, iar peste cinci minute duba nu mai avea oglinda dreapta. Si nici o sansa sa ma prinda.

  2. Eu locuiesc momentan in Reykjavik, Islanda…si merg cu bicicleta la institut aproape in fiecare zi, indiferent de vreme sau anotimp. Asta pt ca uneori trebuie sa prepar niste probe la un alt institut in afara orasului si atunci plec cu masina. Dar altfel biciclesc cam 20km/zi (10 dus…10 intors).
    Am un Trek echipat cu cauciucuri de iarna…adica din acelea groase dar care prezinta si cuie. Da…in tarile nordice in general cele mai multe masini si biciclete sunt echipate cu cauciucuri cu cuie. Ajuta foarte mult la aderenta in zilele cu polei…sau gheata sub zapada. Chiar daca temperaturile coboara sub zero…si bate vantul, uneori destul de tare, nu ma imbrac foarte gros. In general am o pantaloni si geaca subtire de fas (wind-, water-proof and breathable) si un tricou. Nu-mi este frig pt ca oricum “trag la pedala”…mai ales in zilele cu vant.
    Aici mersul cu bicicleta se face pe piste speciale…care in general sunt curatate de zapada dupa o anumita perioada. Cu toate astea, uneori…curatarea nu este prea buna…asa ca trebuie sa te pregatesti de mers prin “teren accidentat”.

  3. Din pacate, in Romania mersul pe bicicleta pe drumurile inzapezite se sanctioneaza cu amenda. Au patit cativa biciclisti din Timisoara. Este scris si in codul rutier.

    Si eu incurajez mersul pe doua roti,
    Florin

  4. Pingback: Tweets that mention Iarna pe bicicletă. Am putea înlocui mașina personală cu mersul pe două roți în bătaia zăpezii? » Think Outside the Box -- Topsy.com

  5. Pingback: VIDEO. Cetățenii din Guadalajara au făcut de unii singuri o pistă de biciclete » Think Outside the Box

Leave A Reply