Huachito este supranumit “cel mai loial câine al Boliviei”, atâta vreme cât, la cinci ani după moartea stăpânului său, încă îl mai aşteaptă în fiecare zi în locul unde obişnuiau să se întâlnească. Huachito a fost botezat după Hachiko, un celebru câine japonez care a continuat să-şi aştepte stăpânul în gară timp de nouă ani după ce acesta murise în urma unui accident cerebral.
În vremurile bune, Huachito, un căţel metis, obişnuia să urmărească în goană un tânăr care se plimba cu motocicleta pe un bulevard din oraşul bolivian Cochamba. Cei doi s-au împrietenit şi au urmat acelaşi ritual ani buni, până când, din nefericire, motocicleta a fost lovită de un taxi, iar bărbatul a murit. De atunci, câinele vine zilnic în acelaşi loc de unde începea cursa alături de cel mai bun prieten al său. “Să tot fie vreo cinci ani de când a murit stăpânul lui. De-atunci, câinele nu s-a mişcat de-aici,” spune măcelarul oraşului, citat de OddityCentral. Mai mult, de fiecare dată când Huachito vede un motociclist trecând, îl urmăreşte şi îl latră energic. De asemenea, din când în când, câinele se opreşte în locul unde a murit stăpânul lui şi scoate urlete prelungi, povestesc localnicii. Totodată, câinele şi-a făcut alţi prieteni în zonă, oameni impresionaţi de loialitatea lui care-l hrănesc şi-l îngrijesc.
Povestea lui Huachito, face, de altfel, parte dintr-o familie mai mare a istoriilor despre animale credincioase. Mai demult vă scriam despre un alt căţel, Ciccio, în vârstă de 12 ani, care, după moartea stăpânei sale, obişnuia să vină zilnic la biserica unde mergea femeia. Mai cunoaştem şi povestea impresionantă a lui Wang Cai, un căţel de talie mică din China, care, timp de patru ani, şi-a aşteptat zilnic stăpânul în faţa băncii unde lucra, rămânând cu sfinţenie pe trotuar în intervalul 9-17. Deşi mai rare în rândul pisicilor, poveştile despre loialitate vorbesc, de pildă, despre motanul Renzo, care, la un an după moartea stăpânului, continua să-i aducă daruri simbolice la mormânt, de la frunze şi scobitori, până la pahare de plastic.
Sursa: OddityCentral
2 comentarii
Oau, foarte interesant. In Bucuresti avem cateva zeci de mii de Huachito care sunt exact precum tizul lor columbian, te asteapta zilnic in aceleasi locuri in intersectii sau pe trotuar si te alearga prieteneste cand treci cu bicicleta sau motocicleta. Si daca te va calca autobuzul din pricina uneia din aceste curse, te vor astepta credinciosi in aceleasi locuri sa revii. Suntem binecuvantati, va spun. De fapt nu chiar binecuvantati, ca asta aduce a crestinism; e vorba doar de o binecuvantare mai mica, de rit umanist, fara nicio legatura cu cea ortodoxa, e ca in nuntile alea false, umaniste.
gogule esti dus.
dus intors 🙂