Horatiu,“gunoierul” cu diploma universitara care vrea doar sa traiasca bine

Cum poate deveni interesant un „gunoier”? Totul a inceput la o vizionare din cadrul festivalului de film TIFF, unde el a constituit tema unei productii. Regizorul a primit premiul special al Fabricii de Pensule, iar Horatiu, „reciclatorul” cu studii superioare, nu este un gunoier obisnuit, ci lucreaza in industria gunoaielor. El duce pentru noi deseurile din metal, hartie sau plastic la centrele de colectare si castiga bani din asta.

 

de Timea Racz

 

Reciclatorul este greu de gasit daca nu ne plimbam toata ziua pe strazile Clujului si daca asteptam sa treaca pe langa noi, tacanind cu caruta. Asa ca ma duc la punctul de colectare Remat pe care l-am vazut in film si il intreb pe portar daca stie cumva o adresa sau un numar de telefon prin care sa pot ajunge la Horatiu. Raspunsul fiind „nu”, imi las numele si numarul de mobil, apoi astept miracolul. Intr-o dimineata, unul dintre colegi ajunge in redactie cu vestea ca a reusit sa-l prinda pe Horatiu pe strada, iar el a aceptat sa ne intalnim peste o saptamana, in aceleasi timp si loc (undeva pe strada Piezisa).

Ma prezint cu un aparat de foto, un carnetel si un reportofon la ora si in locul propuse de el si, intr-adevar, Horatiu iese dintr-o curte cu un morman de carton in spate. Cand il salut, pare sa-si aminteasca ceva, dar intreaba totusi ce doresc. „Un interviu? In regula. Cand? Acuum? Da’ nu vedeti, sarumana, ce incarcat sunt? Am o gramada de treaba, studentii inca n-au plecat si e o multime de gunoi. Sa fie mai bine peste doua zile.” „Sa fie”, oftez si ma gandesc cat de ocupat mai e omul acesta. Peste doua zile ma intorc si, din fericire, avem timp pentru o cafea.

 

Caruta nelipsita m-a asteptat la capatul strazii

 

„Numai pentru bani si ca sa traim bine” – aceasta este sloganul lui Horatiu. Probabil ca sunt multi in afara de mine care i-au pus intrebarea „De ce faceti asta?”. „Nu am o motivatie ecologica, dar as putea sa am, fiindca vad foarte multe gunoaie la mare, la munte. Insa banii sunt pe primul loc. Omul trebuie sa castige bine ca sa fie bine dispus. Cand lucrezi toata ziua pentru banuti, cand mai ai timp sa te si distrezi? Iar daca n-ai timp liber, te obosesti de toate. Si in tara asta nicaieri nu-s atatia bani ca in gunoi.”

Horatiu a terminat facultatea politehnica, dar niciodata n-a lucrat in domeniu. A avut cateva locuri de munca si s-a apucat sa lucreze cu gunoiul acum 15 ani. Isi ia caruta si pleaca in oras, verifica tomberoanele, colecteaza deseurile reciclabile si le duce la un centru de colectare. Nici n-am vrut sa-l intreb cati bani ia, dar el spune: „Nu spun la nimeni cat castig exact. Daca as zice, oamenii m-ar visa rau noaptea. Traiesc bine si numai asta conteaza.”

Zilele de lucru trec destul de uniforme, cele de odihna la fel. Chiar daca si in week-end se gasesc gunoaie – si aici Horatiu isi spune parerea nu prea favorabila despre salubrizarea din oras –, duminica, de obicei, este zi de repaus. „Mai incercam si la loto, mai iesim la un meci cu prietenii, mai e si dragoste”. Program intelectual mai putin, citeste doar ziarele. „Cu carte nu ajungi niciunde. La teatru as putea sa ma duc, dar oamenii s-ar uita stramb la mine.”

 

Trebuie sa ai ceva forta pentru asta…

 

Horatiu se recreaza vara la mare, iarna la Sinaia sau Predeal. Atunci nu arata ca de obicei, ci traieste in lux si se simte bine. „Mai demult am stat un sezon intreg la mare, acum si doua saptamani sunt de ajuns. Imi mai place, dar sunt foarte multe gunoaie pe acolo”.

„Reciclatorul” are multi prieteni si si mai multe cunostinte. Au fost niste oameni care l-au ajutat mult, dar dupa parerea lui, oamenii in general nu sunt buni. „Nu sunt buni pentru ca nu traiesc bine. Si de aceea sunt si atatea probleme de mediu: lumea nu se poate civiliza pana cand nu traieste bine. Am fost in strainatate de mai multe ori si am vazut cum functioneaza sistemul de colectare a deseurilor. La noi asta nu intereseaza pe nimeni. Mai demult, cand se putea castiga bine cu sticla, multi au colectat sticlele, dar atat. N-au fost capabili nici sa scoata eticheta, chiar daca se platea mai mult fara. Nici praful n-au sters de pe sticla si se mirau ca nu le placea la colectori. Sunt bani in gunoi, dar trebuie sa si lucrezi pentru ei.”

Horatiu a devenit o figura emblematica a strazilor clujene, iar dupa filmul „Reciclatorul”, s-ar putea sa-l vedem in curand si intr-o piesa de teatru. Mi-a povestit ca l-au rugat sa joace, dar inca asteapta oferta concreta. Pana atunci, el selecteaza gunoiul si isi traieste viata din venitul relativ usor si rapid – „Chiar daca si in gunoi sunt vremuri grele…”.