Hipsteria naște o ignoranță toxică

8

Ca și în cazul scandalului provocat de copilul sfâșiat de maidanezi, în care lumea se desparte în două – iubitorii de animale și cei care-i blamează -, iar polemica dintre ei ignoră aproape complet că sursa problemei e incompetența coruptă a administrației, protestele pentru Roșia Montană împart lumea în două. Pe de o parte, sunt cei care ies convinși în stradă, ocupând bulevardele și făcând ore-n șir un concert la peturi, voci și palme pentru o cauză vitală, iar pe de alta sunt contestatarii comozi, care-și justifică detașarea prin argumente uimitor de stupide.

 

1185196_10201308295323665_485418399_n

Ilustrație de Sorina Vazelina

 

de Andra Matzal

 

Ba că protestatarii arată bine,  ba că au fețe zâmbitoare, nu încrâncenate, ba că sunt hipsteri, ba că strigă și ”Jos capitalismul!”, ba că ei n-ar cunoaște adevărata viață a celor din Roșia Montană ș.a.m.d. Și atitudinile astea hrănite de autosuficiență, de comentariu al unor realități sociale de parcă am evalua filme, pot fi toxice, atâta vreme cât putem rata ușor miza reală, în favoarea unor prejudecăți sterile.

Același gen de deformare pe care-l practică Antena 3, filmând la protestele din București numai oameni ai străzii sau excentrici mai puțin articulați, îl practică fără să vrea și invocatorii hipsterismului, care-și justifică de pe margine verdictele călduțe cu pretenții radicale slujindu-se de un reducționism trist. Având în față imagini cu mii de oameni tineri, care descoperă pe pielea lor cultura unui altfel de protest, lipsit de îngropăciuni simbolice sindicaliste și de orice fel de violență, arată cu degetul și etichetează ”hipster”, parcă surzi la conținutul propriu-zis al protestului. ”Nu protestez, dom’le, împotriva cianurii, gazelor de șit și al abuzurilor, pentru că oamenii ăia din stradă sunt îmbrăcați colorat, cântă, au mutre prea vesele să fie serioși și, în plus, am intuiția clară că ei habar n-au ce-i așa Roșia Montană,” cam așa ar suna, sintetizat, un discurs destul de frecvent întâlnit în comentariile despre protestele ultimelor două zile. În condițiile-astea, degeaba mai dăm de pământ cu presa coruptă, care se autocenzurează în virtutea unor contracte comerciale, dacă la rândul ei mare parte din societate se autocenzurează cu calm și mândrie de dragul unor stereotipuri lipsite de conținut.

1255483_637163922990480_794695094_nBa mai mult, reacțiile de felul ăsta arată că, pe lângă cei pe care-i criticăm că stau prea mult lipiți de televizor și se lasă astfel mai ușor manipulați de vectorii presei mainstream, nu puțini sunt voyeuriștii de Facebook, care preferă să privească fluxul de evenimente ca pe un serial, refuzând să participe la realitatea propriu-zisă. De la distanță, desigur, nu se văd în marea de tineri gălăgioși nici bătrânii care se întind la miezul nopții pe asfaltul Bulevardului Elisabeta, exuberanți ca niște copii, nici cei care, venind de la serviciu, se opresc să bată din peturi și să strige ceea ce, probabil, de multe ori au gândit în propria intimitate. Nu se văd nici familiștii, nici copiii care, la doar câțiva ani, arată că gustul pentru protest trebuie doar gâdilat, ca să se manifeste, nici oamenii ”în toată firea” care se solidarizează acestui proiect care, în fond, ne amenință pe toți. Iar acest tip de comentatori autosuficienți nici măcar nu face parte din generațiile părinților noștri, care, trăți destul în comunism, văd în proteste o amenințare și un risc pe care, la urma urmei, de ce și l-ar asuma cineva? Nu puține sunt și cazurile pe care le-am auzit povestite anecdotic la protest, despre tineri ai căror părinți sună îngrijorați, la fel ca în ianuarie 2012, să-i roage să nu se bage în mulțime și să-și vadă mai bine de treaba lor. Or, cei care se distanțează de hipsteri (pe care, oricum, nu i-ar putea defini altfel decât arătându-i cu degetul) sunt oameni tineri, dar mulțumiți cu mersul lucrurilor, atâta vreme cât lor le e călduț și șandramaua continuă să stea în picioare, oricât de precar. Lecția pe care nu au reușit s-o învețe nici până azi e una pe care tinerii care ocupă de două zile centrul Bucureștiului o strigă din toate puterile: ”Solidaritate!”. Personal, mi se pare surprinzător că, în loc să primeze încrederea în tineri, ca oameni cu minți și atitudini noi, cu abilități pe care și le pun voluntar în slujba unor lupte mai mari decât propriul bine, categoria asta e privită așa des cu zeflemeaua celui îmbătrânit înainte de vreme și cu suspiciune demnă de o cauză mai bună.

Mai sunt, desigur, snobii ideologiilor, care în numele unor distincții interpretate alb-negru, fără să ia în calcul griurile contextului social, se delimitează de proteste pentru a se cocoța într-un turn de fildeș al purismului dogmatic. Dacă printre manifestanți apare, de pildă, pancarta cu ”Jos capitalismul!”, acesta poate deveni pentru cineva un motiv suficient pentru a renunța să se alinieze la cauza principală, în virtutea unui dezacord de principiu. Și meteahna asta mi se pare foarte dăunătoare, favorizând un cadru teoretic și arid, și ignorând diversitatea socială, cu toată libertatea ei de expresie. Pentru acești oameni, contează mai mult o axă dreapta-stânga, decât scrierea live a istoriei (oricât de naiv și de nerealist ar putea suna, în fond, despre asta e vorba), de către oameni vii, ale căror voci se sincronizează fără efort, indiferent de preferințele și opiniile individuale, iar asta nu face decât să acționeze, involuntar, în favoarea marilor păpușari. Povestea aia veche cu ”dezbină și cucerește” pare să nu se demodeze, nici măcar în epoca hipsteriei.

Până una, alta, oamenii ăștia care aleg să-și pună timpul și energia la dispoziția unei cauze pe care cazul Roșia Montană îl ilustrează ca la carte, continuă să se opună cum știu mai bine unui scenariu în care Huffington Post vorbea de România ca de prima distopie a lumii. ”Ceea ce propulsează România în categoria de Primă Distopie a Lumii e proiectul masiv de exploatare cu cianură care ar putea transforma Transilvania, una dintre cele mai frumoase regiuni din Europa, cu cea mai bogată natură virgină, într-un deșert distopic. Acesta este totodată un studiu de caz despre cum PR-ul și marketingul corporațiilor pot convinge o populație că distrugerea ecosistemului ei este în interes propriu.” Iar cine nu poate vedea în Roșia Montană decât un loc geografic, de a căruit situație sunt strict responsabili oamenii din zonă nu face decât să replicheze, mai mult sau mai puțin conștient, logica marii corporații care de aproape 15 ani orchestrează un joc al manipulării în masă. Problema e că, de pildă, Dragoș Tănase, director general al RMGC, primește peste 6 milioane de dolari pentru a spune că Roșia Montană este numai problema localnicilor, în vreme ce comentatorii detașați o fac cinic și gratuit.

Astă-seară, protestele se vor relua la București, dar, spre deosebire de primele două seri în care strada a fost ocupată, se va face loc și unei sesiuni de discuții despre strategiile de protest pentru perioada imediat următoare. Îi invit pe cei care evită Piața Universității, de teamă să nu fie văzuți strigând ”Salvați Roșia Montană” alături de hipsteri să vină cu măști, pentru discreție totală și asumare în anonimat. Merge și netul pe mobil, deși când se mai ocupă străzile, rețelele fac cu greu față update-urilor.


8 comentarii

  1. Decat sa facem scandal, mai bine venim cu solutii palpabile si reale. Atat pentru noi cat si pentru cei de acolo. In fond, Rosia este regiune miniera cu mult inainte ca Romania sa existe. Daca nu vrem cianura, studiem bine si gasim alte solutii. Din pacate, din toata chestia asta o sa iasa bine doar pentru presa si cei care profita de mediatizare si scandal pentru a face profit. In fond, exact despre asta e vorba. Nu e despre cei peste 12000 de oameni care au iesit in strada, hipsteri sau nu, ci despre cativa oameni care au stiut sa orchestreze intreaga actiune pentru a face bani. Practica asta nu a fost inventata peste noapte, treaba asta s-a mai intamplat si o sa se repete din nou.

    • Dragă Mihai, părerea mea este că nu societatea civilă trebuie să găsească soluții în asemenea situații. Societatea civilă trebuie să fie un câine de pază al unor principii de bază, să țină ochii deschiși în fața celor care au datoria și responsabilitatea de a găsi soluții. În cazul Roșia Montană, nu lipsesc soluțiile, însă ele sunt îngropate adânc în spatele unor jocuri de macro-interese majore. În fața lor, societatea civilă își face momentan, în opinia mea, foarte bine treaba.

  2. Zoso, regele autodeclarat al ecocalarilor, e un baiat trist, urat cu spume si foarte complexat din cauza asta. Interactiunile lui sociale tind spre zero din motivul asta. Asa ca e cam deplasat din partea voastra sa-l invitati sa participe la protest, e ca si cum l-ati fi pus pe Cioaba sa alerge la un maraton de caritate.

    In fond si pana la urma urmei, cui ii pasa ce cred Zoso, Rudy, Copilul de aur si cei ca ei? Nu hraniti trolii!

    PS: daca si mesajul asta il cenzurati, va scot din RSS reader…

  3. Ei na ca asta-i culmea. Daca vin la protest e rau, daca nu vin, iar e rau. Ne sta in fire sa criticam. Tarat la Street Delivery, am si fost pus sa scriu o plangere, colectata intr-o urna. Am scris asa – Ma plang de oamenii care doar se plang.
    Constient sau inconstient, ei vad ca normalul, standardul e defect. Si ba isi pun o sapca, ba ochelari d-aia cu rame groase si negre de vezi in filme doar la agresori sexuali. Ei isi cauta in drum dar n-au calauze. Nu stiu de unde s-o apuce. Intelectualitatea la noi a fost decimata, deci nu putem vorbi de o continuitate. Ai batrani nu predau stafeta de frica zilei de maine. Tin de secrete precum magicienii. Dupa ei, potopul. Asadar hipsterul tipic este duios de dezorientat. Si te prinzi de asta pt ca toti au invariabil un aparat foto scump, bag de seama ca vor sa transmita ceva, dar botonul e cel mai facil mod, si biciclete scumpe, semn ca … stiti voi… mediul. Unde mai pui ca suntem si sub influenta narcotica a Facebook si a consumerismului, in care te masori doar in ochii altora, in care unitatea de masura e hecto-likeul, in care daca n-ai smart-phone bun esti un nimeni.
    Concluzia mea este ca e ok sa fiti conformisti pentru o cauza nobila.
    Traind in cercul vostru stramt,
    Norocul va petrece,
    Decat ca Iliescu Ion,
    Demuritor si rece.

  4. Concluzia volumului “Rosia Montana in dezbaterea europeana”, coordonat de parlamentarul european Victor Bostinaru:
    “Scopul editării acestui volum a constat în evidenţierea adevărului în cazul proiectului Roşia Montană. În lipsa unei evaluări obiective din partea unei comisii formate din experţi recunoscuţi internaţional care să nu fie influenţaţi de banii companiilor direct interesate de începerea acestui proiect, la care se adaugă eliminarea din Comisia de Analiză Tehnică a persoanelor care se opuneau proiectului (Dr. ing. Ştefan Marincea şi Prof. univ. dr. Mircea Babeş), informaţiile care ajung în atenţia opiniei publice sunt aproape exclusiv în favoarea demarării proiectului.
    Susţinută de un buget considerabil, campania de comunicare a investitorului Roşia Montană Gold Corporation s-a acutizat în ultimul an. De la spoturi publicitare difuzate în prime-time cu iz de campanie socială, la armata comentatorilor de profesie pe site-urile şi blogurile care publică informaţii referitoare la proiect şi sondaje de opinie cu întrebări care induc răspunsul, în contrast flagrant cu metodologia redactării unui sondaj de opinie, toate aceste instrumente sunt îndreptate către prozelitism pentru ceea ce este în esenţă, o afacere.
    Într-o pervertire a stării de fapt, publicul ţintă al acestei campanii nu este reprezentat decât tangenţial de către decidenţii politici.
    Campania de PR este îndreptată spre populaţie cu scopul de a induce atitudini şi de a schimba modul de raportare la proiectul Roşia Montană, pentru ca mai apoi, decidenţii aflaţi sub presiunea maselor convinse de „oportunitatea creării locurilor de muncă” şi a „miliardelor de euro” care se vor duce la bugetul de stat, să ofere avizele necesare începerii exploatării. Inevitabil trebuie să ne întrebăm, aşa cum sublinia şi Răzvan Martin – coordonator de programe ActiveWatch – Agenţia de Monitorizare a Presei – dacă tot proiectul este atât de bine elaborat, dacă aduce atâtea beneficii societăţii, economiei naţionale, de ce au nevoie de această campanie de propagandă atât de agresivă?
    Argumentele prezentate în acest volum desfiinţează însă, aproape în totalitate, ipotezele conform cărora proiectul RMGC, propus în forma actuală este conform cu principiul dezvoltării durabile, cu standardele aplicării celor mai bune tehnologii în minerit, va duce la restaurarea patrimoniului şi va crea mii de locuri de muncă, va respecta prevederile privind protecţia mediului cu încheierea tuturor asigurărilor care se impun.
    De asemenea, însăşi compatibilitatea cu legile în vigoare sau tratatele referitoare la Drepturile Omului prin tentativele de strămutare forţată prin amendamente la Legea Minelor sunt puse în discuţie de orice perspectivă critică asupra acestui proiect.
    Din perspectivă europeană, „Rezoluţia Parlamentului European din 5 mai 2010 referitoare la interzicerea generală a utilizării tehnologiilor de minerit pe bază de cianuri în Uniunea Europeană” a chemat Comisia Europeană să propună interzicerea totală a utilizării tehnologiilor de minerit pe bază de cianuri în Uniunea Europeană până la sfârşitul anului 2011.
    Parlamentul European consideră că aceasta este singura modalitate sigură de protejare a resurselor noastre de apă şi a ecosistemelor împotriva poluării cu cianuri în urma activităţilor miniere.
    De asemenea, Parlamentul European a mai chemat Comisia Europeană să propună o modificare a legislaţiei existente cu privire la gestionarea deşeurilor din industriile extractive care să oblige fiecare companie de exploatare să deţină o asigurare pentru a compensa daunele şi pentru a acoperi toate costurile de remediere în vederea restabilirii stării ecologice şi chimice iniţiale, în cazul producerii unui accident sau al unei funcţionări defectuoase.
    Însă, aşa cum întreaga campanie demarată de către RMGC subliniază, încă de la începuturile dezbaterii proiectului Roşia Montană în Parlamentul European, ca urmare a unei petiţii depuse în Comisia PETI, rezoluţia Parlamentului nu obligă Comisia Europeană transpunerea ci este doar un punct de vedere.
    Totodată însă, trebuie subliniat faptul că această rezoluţie a întrunit votul în favoare a 82,29% din numărul deputaţilor, în timp ce 8,09% dintre voturi au fost împotriva rezoluţiei.
    În acest context, proiectul minier de la Roşia Montană demarat de către RMGC este lipsit de transparenţă pe toată durata parcursului său.
    Marile companii la nivel mondial din domeniul extragerii aurului privesc cu îngrijorare proiectul RMGC tocmai pentru că viitorul lor ar putea fi afectat datorită standardelor reduse, a neaplicării celor bune tehnologii şi a lipsei de credibilitate din partea autorităţilor. Iată de ce ele consideră că dezvoltarea proiectului RMGC în parametrii actuali reprezintă un risc major de radicalizare a populaţiei împotriva oricăror proiecte de exploatare durabile a aurului inclusiv prin utilizarea unei „Iniţiative cetăţeneşti“ la scară europeană care să interzică utilizarea cianurilor în minerit.
    În mod propagandistic, RMGC invocă modelele de exploatare a aurului din Finlanda şi Suedia omiţând însă în mod flagrant detalii care sunt esenţiale pentru proiectul Roşia Montană. Minele din Finlanda şi Suedia se deosebesc considerabil de proiectul RMGC: mina Kittila este localizată în nordul Finlandei, la aproximativ 900 km de Helsinki şi 150 km de Cercul polar arctic şi nu în mijlocul unei localităţi, la câţiva kilometri de un oraş cu zeci de mii de locuitori. În acelaşi timp, conform experţilor , procesul tehnologic, atât în cazul exploatărilor din Suedia cât şi a celor din Finlanda, este diferit faţă de cel propus la Roşia Montană prin utilizarea unui sistem închis care reduce cantitatea cianurilor.
    Toate evidenţele demonstrează faptul că „Roşia Montană este un loc al fărădelegii“ Constatările Grupului pentru salvarea Roşiei Montane din ASE susţin faptul că Licenţa 47/1999 este ilegală deoarece o licenţă „mixtă” de exploatare, cu titular şi afiliat, cu care se face exploatare, dar şi explorare, este ilegală, prin Art. 9 şi Art. 10 din Legea Minelor 61/1998, care spun ca explorarea şi exploatarea se realizează pe baza unor licenţe exclusive.
    În faţa criticilor aduse proiectului de către oamenii de ştiinţă, profesori universitari, geologi, reprezentanţi ai Academiei Române şi ecologişti, autorităţile române nu au asigurat măcar neutralitatea în exprimarea poziţiilor lor. Marin Anton, secretarul de stat din Ministerul Mediului şi preşedintele Comisiei de Analiză Tehnică (CAT) la nivelul aceluiaşi minister, cu rol în analizarea studiului de impact asupra mediului depus la minister de către compania Roşia Montană Gold Corporation, s-a declarat la momentul vizitei Comisiei pentru Petiţii a Parlamentului European la Bucureşti, în favoarea acestui proiect: „sunt pro proiect şi asta o spun foarte clar”.
    Reluând ideile exprimate la începutul acestui volum, este necesară o dezbatere onestă cu toţi cei implicaţi şi care au cuvânt de spus în acest proiect. În egală măsură, este necesară o analiză de impact asupra mediului neutră, astfel încât evaluarea să fie corectă, obiectivă şi vrem
    să ne asigurăm că, cel puţin în ultimul ceas, Guvernul României respectă şi pune în aplicare legislaţia europeană. În afara oricărui alt cadru, proiectul nu trebuie să primească avizele şi astfel trebuie stopat.
    La ora la care sunt redactate concluziile acestei lucrări Curtea de Apel Alba Iulia (dosar nr. 5159/107/2010) a făcut public verdictul prin care anulează planurile de urbanism aferente minei de aur propuse la Roşia Montană, votate de Consiliul Local Roşia Montană prin Hotărârea nr. 1 din ianuarie 2009. Verdictul a fost pronunţat într-o acţiune judecătorească promovată de Asociaţia Alburnus Maior din Roşia Montană, Centrul Independent pentru Dezvoltarea Resurselor de Mediu din Cluj-Napoca şi de către Fundaţia Culturală Roşia Montană.
    Hotărârea Curţii de Apel Alba este irevocabilă.”
    Intregul volum poate fi citit aici: http://victorbostinaru.ro/RosiaMontana.pdf
    Discursul din 2011 al parlamentarului european Victor Bostinaru in fata Comisiei pentru Petitii a Parlamentului European: http://www.youtube.com/watch?v=Bz3F71z0atU

  5. Pingback: După o lună în stradă, protestul pentru Roșia Montană e o stare de spirit | Radio GRADO

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger