Hazul de necaz ţine doctorul la distanţă

1

Înţelepciunea populară a asociat mereu râsul, veselia şi buna dispoziţie cu sănătatea, starea de bine şi longevitatea, însă, din păcate, în zilele noastre, râsul este, de  multe ori, dat uitării – stresul, munca, problemele de sănătate şi grijile zilnice ne împiedică să mai râdem, în mod natural şi spontan. Şi totuşi, pare să fie vital  pentru echilibrul nostru fizic şi psihic – soluţia: terapia prin râs – e la îndemână, plăcută şi, cel mai adesea, lipsită de efecte secundare neplăcute. Profesioniştii  au studiat acest subiect şi au înfiinţat cluburi de râs în întreaga lume.

de Camelia Moga

În ultimul deceniu, medicii, psihologii şi psihiatrii au adus numeroase argumente în sprijinul proverbului care spune că râsul este cel mai bun medicament. Ei au  confirmat faptul că persoanele vesele, care râd mai mult, se îmbolnăvesc mai rar în comparaţie cu cele care suferă de anxietate cronică. De altfel, studii recente au  început să scoată la iveală tot mai multe conexiuni între terapia prin râs şi evoluţia unor boli precum demenţa, cancerul, bolile cardiovasculare sau depresia.

În 2006, un studiu publicat de cercetători de la Universitatea Maryland, SUA, arăta că râsul provoacă dilatarea peretelui intern al vaselor de sânge, mărind astfel  fluxul sangvin. Acest efect reduce inflamaţiile şi scade probabilitatea formării cheagurilor de sânge, după cum arată alte studii, publicate în 2009. Alte cercetări  au arătat că râsul stimulează activitatea sistemului imunitar, scade tensiunea arterială, reduce nivelul unor hormoni de stres, micşorează nivelul de colesterol în  sânge, scăzând astfel riscul apariţiei bolilor cardiovasculare şi a diabetului. De asemenea, un râs copios pune în mişcare diafragma, un muşchi cu rol important în circulaţia sângelui.

Neurologul francez Henri Rubenstein afirma într-un studiu al său cu privire la consecinţele râsului asupra sănătăţii ca un minut de ras oferă organismului până la 45  de minute de relaxare terapeutică. Mai mult, spune el, râsul are un efect chiar mai puternic decât exerciţiile fizice, deoarece rezultatele sale se prelungesc chiar şi  după ce activitatea încetează. De altfel, cercetători de la Stanford University (California) au demonstrat că râsul acţionează precum un drog, activând aceiaşi centri nervoşi ca şi cocaina, banii sau un chip atrăgător. Prin urmare, terapia prin ras ar putea vindeca cu succes diverse forme de dependenţă.

Un exemplu celebru în ceea ce priveşte puterea vindecătoare a râsului este cel al lui Norman Cousins, redactor la cunoscuta publicaţie americană “Saturday Review”. În  1964, doctorii l-au diagnosticat cu spondiloză anchilozantă, cu şanse minime de supravieţuire. Cu un astfel de verdict, Cousins a decis să se îngrijească singur. S-a  închis într-o cameră de hotel, iar singurul remediu pe care şi l-a administrat în doze foarte mari a constat în casete video cu comedii, mâncăruri bogate în vitamina C şi  vizitatori care îi povesteau doar istorii vesele şi amuzante. În câteva luni era complet vindecat, spre marea uimire a doctorilor. Ideea acestei terapii a fost  adoptată mai târziu, la începutul anilor ’80, de către medicul Patch Adams care îşi trata pacienţii îmbrăcat în haine de clovn, amuzându-i în fiecare zi.

În India, în 1995 a fost creat primul “club de ras” de către doctorul Madan Kataria. Doar câteva persoane i-au împărtăşit atunci entuziasmul şi i s-au alăturat,  devenind membri fondatori ai clubului. La 16 ani de la acel eveniment, există în lume peste 6.000 de cluburi de râs, în aproape 60 de ţări. Metoda doctorului Kataria  se numeşte Hasyayoga sau yoga râsului şi combină râsul liber, spontan – neprovocat de bancuri sau comedii – cu tehnici yoga de respiraţie, în cadrul unor şedinţe de  grup. Râsul, la fel ca şi căscatul, este contagios, iar fenomenul pe care se mizează este ca odată ce un singur membru al grupului începe să râdă, ceilalţi se vor conforma de voie, de nevoie. Pare greu de crezut că ceva atât de spontan şi firesc cum este râsul poate fi declanşat, ţinut sub control şi pus la treaba pentru a vindeca boli. Şi, totuşi, această performanţă a fost obţinută.

După câteva săptămâni cu şedinţe regulate de ras s-a observat că rezistenţa la stres creşte simţitor, depresia şi angoasa se estompează şi dispar fără urmă, valorile glicemiei şi ale tensiunii arteriale se ameliorează considerabil, în timp ce imunitatea naturală a organismului creşte. Dr. Madan Kataria a instituit şi o Zi Internaţională a Râsului – prima duminică din luna mai a fiecărui an, pentru a reaminti tuturor importanta rasului pentru sănătatea noastră fizică şi psihică.


Un comentariu

Leave A Reply